Când începea emisiunea săptămânală de romanţe, cum nu era altceva la televizor, stăteam cu frate-meu în faţa ecranului, sub pian, şi ne băteam joc de fiecare cânticel în parte.
Plângeam de mama focului, ne trânteam pe jos, cântam şi ne distram teribil.
Apoi aveam cărticica aceea bleu cu partituri şi viersuri de romanţe şi lălăiam în casă până pe la două-trei, când venea mama de la clinică. Îmi plăcea A venit aseară mama...Vaaai, cântam şi plângeam şi iar cântam....şi, evident, ne dădeam note unul altuia. Ideea era să fii lacrimogen.
Dar uite că, dacă am citit că e Crizantema de Aur, la Târgovişte în weekend, m-a luat cu nostalgia. Şi cu romanţa care acum, că na, e toamnă, e favorită. Dar de mai demult. De când îmi băteam joc de ea. Deci ascultaţi viersurile, da? Ştiu, am fost răi când eram mici. Dar n-am furat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!