in care blocul pare lovit de blestem

La mult timp după povestea aceasta, un nou incident tulbură liniştea micuţului bloculeţ din pădurea mureşeană. Un alt pocinog făcut de un câine taman lângă uşa din spate, un gest pentru care domnul I.  nu a putut fi iertat prea mult: o găleată de apă care n-a şters nimic ba, dimpotrivă, a întins dănănaia, o gazdă distrusă că vin musafirii imediat şi ea nu-i întâmpină cu miros de trandafiri.

O duminică agitată, ce vreţi, la D4!

Dar ordinea s-a restabilit repede: e nevoie de organizare, solidaritate dusă până la extrem şi calm ardelenesc.

Ce e cu gestul despre care v-am vorbit în introducere: vecinul de jos, dornic să scape blocul de necazul maro, a aruncat apa-lichidul vieţii peste duhnitoarea scârnăvie (toate astea îmi sunt relatate de mama la telefon, într-o criză de râs, ba a mea, ba a ei) fără să ştie că apa turnată din belşug nu are ce principiul vaselor comunicante să urmeze, că suprafaţa e plană, ba puţin în pantă, aşa că sosul, mă scuzaţi, s-a scurs direct până în uşa cinstitei doamne K.

Care, duminică fiind, musafiri aştepta: cu masa pusă şi oalele clocotind pe foc. Speriată de efectul olfactiv care i-ar putea dezgusta pe oaspeţi înainte să încerce bunăţile gătite de cum se crăpase de ziuă, doamna K. a uitat de ele, a pus mâna pe tot ce trebuie şi a purces la ştergerea urmelor. 

Igienizare, dezvoltare, pace între vecini! 

Mama, suflet nobil şi preocupat de cuhnie se oferă chiar să cureţe ea legumele care mai lipseau din meniul doamnei K. în timp ce respectiva şi cu vecina E. se preocupau de aspectul frumos mirositor al blocului. 

Agitaţia s-a dus, masa fu gata, or fi venit şi musafirii, dar prânzul tot a avut lacune. 

În toată vria, doamna K. a uitat de compot. Sau n-a mai fost timp. 

Mama îşi imaginează şi acum nişte boluri din cristal scoase degeaba din servantă şi lustruite bine, în zori. 

Cine să fi prevăzut că blocul e blestemat?