Şi, cum nu voiam să mă duc până departe să iau ouăle acelea de prepeliţă, am zis că traversez şi iau de găină. Că doar n-oi muri de la bomba de colesterol, ce naiba!
Şi mi le-a dat frumos, într-o pungă de-i spunea de-un leu, în copilăria mea. Şi mi-am adus aminte cum, 20 de ani să fi trecut, ne-am întâlnit, eu şi Mona, cu Sorina. Şi Monel, ca picii, ce să spun, o întreabă pe Sorina:
Ce ai în plasă? şi-i trage un şut nu prea puternic în sacoşica din brocart, sau ce era. (se făceau la ţesătoria de mătase, o minunăţie! Am avut şi eu, să pot căra partiturile la şcoală)
Ouă!, a răspuns Soare-Sorinel.
Mai departe nu ştiu, dar poate reţineţi (cine e mai de vârsta mea) cum ouăle erau la porţie, pe vremea aia, şi noi, că eram patru, primeam 20 pe lună!
Se îngrijeau de colesterol, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!