apel

Căldură ucigătoare. 

Autobuzul ăsta nenorocit nu mai apare. Zici că era un orar, pe undeva? Nu. A, uite-l. Stai să mai sorb din ceaiul ăsta. Ice tea cald se mai cheamă că e Ice tea? A, îl pun pe asta. 

***

Mult am mai lucrat! Rău e să te doară spatele! Şi autobuzul ăsta care nu mai vine. Stai să mă rezem de asta. Mamă, ce arde!

***

Haoleu, maică, rău mai cad florile astea din pomi! Nu mi-au dat nici făraş. Mătura asta de nuiele şi sacu' ăsta nenorocit. Ia, să le adun uşor, le iau cu mâna şi le pun în sac. Sete mi-e! Ai, şi mătura asta cum mă încurcă. Stai să o sprijin de asta.

***

Asta e maşina mea. Am cumpărat-o să mă mut dintr-un loc în altul. 

O parchez în faţa blocului, dar ea nu trebuie să devină accesoriu spaţiului public. 

Nu mai trasati drepte paralele pe caroserie, pentru că îmi imaginez că:

1. aveţi maşină şi ştiţi cât mă doare să o văd zgâriată, 

2. nu aveţi maşină (nu mă privesc motivele) şi nu ştiţi cum e să o găsiţi dimineaţa zgâriată vizibil cu intenţie.