deci

De câte ori mă supără cineva şi nu apuc să gândesc rău despre el, Cel de Sus mi-o ia înainte.
Ca să nu dau exemple apropiate, o ţin minte şi acum pe numita Corina, o fumătoare înrăită care îşi imagina că îşi poate exercita viciul în nasul meu, când biroul nostru era într-un subsol, m-a bârfit urât de tot când am făcut memo la conducere să interzică fumatul în birou. După nici două zile era acasă în concediu medical, hepatită, boală cu perioada de incubaţie de şase săptămâni, nu mă puteţi bănui pe mine că am provocat nenorocirea. Un individ a refuzat să se poarte decent cu mine având ca argument banii (nu era nici pe departe asta. Laşitatea e mult mai mare). În scurt timp a fost dat afară (nu eram nici şefa lui şi nu aveam nici legături cu superiorii lui şi nici nu am gândit în sensul ăsta. Nu neg că mi s-a părut justă 'consecinţa'). De curând, pentru că am pus o întrebare retorică undeva, nu gazda ci un alt musafir s-a găsit destul de inteligent să dea un răspuns, urmat de 'stai jos!' Am rămas atât de blocată încât nu am putut să-i spun 'Cum îţi permiţi, mojicule?' Acum stă el jos. Budiştii au o explicaţie. Sunt de acord cu ea. În traducere liberă: Dumnezeu nu doarme.
Sănătate tuturor!