Răscoleam internetul după nu ştiu ce şi am dat de o categorie, pe un blog
Să mă rostogolesc de râs, nu alta, căci m-au năpădit amintirile.
O să vă povestesc, când o să îmi vină mai mult chef, despre perioada în care făceam figuraţie la Naţionalul din Târgu Mureş.
Prilej să cunosc oameni care chiar sunt cineva pe scenele ţării, în acest moment, şi să ajung să visez că dau şi eu la Teatru.
N-am ştiut dacă voiam actorie sau regie şi a fost mai bine, că tot nu m-am dus spre scenă mai mult de cât făcusem până atunci.
Înapoi la titlu, iar mă apucă deschisul parantezelor într-un ritm halucinant : era odată un student la teatru care fusese admis pe alte criterii decât cele legate de talent. Între timp şi-a mai revenit, nu-i dau numele că nu asta e important.
Imaginaţi-vă, însă, o poezie recitată de personaj la examenul de an.
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Omul nu punea deloc patos în tot îndemnul lui Radu Gyr (poezia e Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane scrisa în închisoarea din Aiud) şi mai rău, enumera cuvintele de mai sus de parcă lectura sau chiar silabisea cartea de telefon.
Nu uitaţi: nu pentru pătule, nu pentru pogoane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!