ghidul Monipohondriei

Nu era nevoie de asta ca să vă daţi seama cu cine aveţi de a face.

Am uitat să vă povestesc atunci şi alte păţanii demne de luat în râs sau plâns, dar cum 80a e bolnavă şi nici eu nu m-am simţit prea bine în ultimele zile, mi-au mai răsărit şi altele în mintea creaţă.

Iată un lanţ de concluzii pe care trebuie să le luaţi în calcul, din momentul în care vă doare ceva şi cel în care aveţi un diagnostic clar: internetul nu face bine la ipohondrie!

1. Cu cinci ani în urmă, (Doamne, cum trece timpul) ca să beneficiez gratuit de un test care altfel m-ar fi costat bani grei, o doamnă doctor, fără să mă avertizeze, mi-a trecut pe o hârtiuţă fără de care nu aveam ce căuta la fotograful de creiere, gravele cuvinte scleroză multiplă. Am înlemnit nu doar când le-am văzut, vag ştiam ce înseamnă ci, după ce am cetit seri la rând pe internet despre simptome, atacuri şi chiar metode de a uşura viaţa pacientului. Vizualizam kilometrii pe care urma să-i alerg prin parcuri fără de câini vagabonzi, numărul de bazine înotate şi orice altă metodă de a nu lăsa muşchii să uite mişcările şi toată povestea s-a terminat după ce am aflat ce aveam. Grea uşurare, dacă-mi este permisă alăturarea de termeni.

2. În ultimele zile, după modelul mai sus menţionat, am devenit doctor în reumatologie. Dacă aţi şti că nu doar SIDA nu are leac! La fel ca hepatita de tip C, mitomania şi multe alte dizizuri dătătoare de suferinţe şi frustrări! Mă şi vedeam cu obligatoriul sejur la Olăneşti, Căciulata (unde plănuiam, oricum, o lună de miere;)), Sovăţi, Ane, Euforii, Vichy şi chiar Baden-Baden. Mă vedeam cu electrozi lipiţi de şale mai tot timpul, cu brâuri groase de lână în şoldurile de vioară, eventual stând şi cu mutra la mofeta de care râdeam cu fratello, prin peregrinările noastre. A trecut. Nu sunt în stare nici măcar de reumatism.

Vă ţin la curent când o să am alte atacuri. Cele de panică nu se pun, nu?