când Dumnezeu îţi ia minţile...
mă plângeam cuiva, în scris, că mă irită infinitivele terminate de unii în doi i şi i-am scăpat următoarele în epistolă: vei ştii ...
HUO, HUO HUO!
N-am cenuşă să-mi pun în cap, să o înghit, să mănânc de cinci ori pe zi! Iertare şi iar iertare, implor în genunchi, pe coji de mandarine!
uff, bad, bad M.
dragi copii, corect e: vei şti şi o să ştii
Mă duc să scriu de 100 de ori pe o foaie dictando, cu stiloul, varianta corectă.
Ce seară urâtă!
4 comentarii:
aide tu, nu-ti mai face atatea procese de constiinta! :)
ti-a scapat, nu? deci n-a fost cu intentie... :)
se mai intampla si la case mai mari
important ca ti-ai facut mea culpa si ai scapat
sper totusi ca "iesirea" asta e la misto de dragul blogului ;)
contextul (si interlocutorul) nu-mi permitea sa tin prea mult, totusi, degetul pe i, sa iasa iiii tocmai cu un mail inainte de vituperarea mea cu infinitivele mult prea lungite:(
ma simt prost si proasta :)
spuse Monica si mai lua o gura de cenusa:(
ah da lasa ca eu m-am scapat la un sau pe care l-am scris s-au vai ce rusine am simtiit!:S
e aiurea, cand vrei sa impresionezi pe cineva, sa trantesti din astea...e ca si cum in liceu as fi avut o frunza de patrunjel pe dinti si i-as fi zambit gales unui baiat. IN-GRO-ZI-TOR!
Trimiteţi un comentariu