31 martie 2012
29 martie 2012
Cuvinte pe care nu le mai folosim. De ce?[20]
În timp ce repetam nişte numerale în limba rusă, mi-am dat seama că există o expresie românească foarte foarte logică.
Soroc
40 de săptămâni pentru a naşte?
40 de zile pentru a-i pomeni pe cei morţi?
40- copok- [soroc]
E teoria mea, desigur.
Soroc
40 de săptămâni pentru a naşte?
40 de zile pentru a-i pomeni pe cei morţi?
40- copok- [soroc]
E teoria mea, desigur.
Etichete:
cuvinte pe cale de disparitie
25 martie 2012
23 martie 2012
22 martie 2012
21 martie 2012
Cuvinte pe care nu le mai folosim. De ce?[19]
Slut. Şi alte sinonime în locul cărora auzim mereu doar urât. Pocit şi hâd, de exemplu.
Etichete:
cuvinte pe cale de disparitie
20 martie 2012
Civita di Bagnoregio- oraşul care moare
În Tuscia etruscă, regiunea Lazio de astăzi, foarte aproape de Umbria, pe un munte de rocă vulcanică din care ploile şi vântul muşcă neîncetat, cu 2500 de ani în urmă apărea o aşezare.
Din Bagnoregio, un pod îngust de trei sute de metri duce la Civita di Bagnoregio de astăzi, cu clădiri perfect armonizate cu peisajul arămiu.
Aflată sub puterea papilor la 600, după ce longobarzii şi goţii pun mâna pe oraş, cu populaţia decimată de Marea Ciumă descrisă şi de Boccaccio, trecută prin trei mari cutremure, localitatea mai numără astăzi opt locuitori.
Locuinţe într-o rână, ferestre sparte care n-au mai fost înlocuite, un chioşc cu ilustrate şi două-trei localuri ale căror proprietari vând vin, ulei de măsline şi bruschette.
Casele părăsite au fost cumpărate la preţuri deloc de nimic de oameni înstăriţi din diverse colţuri ale lumii. Din capriciu, pentru frumuseţea şi liniştea locurilor, din cine ştie ce alte motive.În afară de toţi cei pe care i-am pomenit, doar turiştii mai tulbură liniştea micului oraş care moare (supranumele, care apare şi pe indicatoarele stradale, este dat de scriitorul Bonaventura Tecchi, originar din Bagnoregio).
Cum se ajunge la Civita di Bagnoregio
Cu maşina: Civita se află la 100 de km de Roma. Se urmează Autostrada A1 până la Orvieto şi se urmează indicatoarele.
Cu trenul: Roma- Viterbo sau Roma-Orvieto şi de acolo cu autobuzele Cotral.
Nu se plăteşte nici o taxă pentru a vizita oraşul.
Etichete:
calatorii,
Civita di Bagnoregio,
Italia,
Lazio,
travel
19 martie 2012
17 martie 2012
14 martie 2012
12 martie 2012
Concordiagate- cand se abuzeaza de notiunea de e-book
Ca să nu mă credeţi îmbătată de puterea cărţilor electronice, o să vă spun că aşa cum în viaţă lucrurile se fac cu măsură: dacă ai dat de un ciocan, nu trebuie să baţi cuie în toţi pereţii.
Povestea pe scurt este aceasta: doi jurnalişti italieni care se aflau la bordul Costa Concordia au scris un e-book pe care şi l-au publicat pe Amazon (site-ul oferă această posibilitate pentru lucrări în anumite limbi). S-a vorbit mult despre această noua găselniţă, dacă doriţi detalii internetul e plin de polemici.
Să fii supravieţuitorul unui naufragiu cauzat de multe nereguli! Aur curat, mai ales dacă ştii să scrii! Trebuie că, de la momentul în care şi-au dat seama ce se întâmplă şi până ce s-au văzut pe uscat, Patrizia Perilli şi Luciano Castro au cules o groază de informaţii, au pus întrebări, au constatat lucruri care apoi puse cap la cap nu doar că îi ajută pe anchetatori să reconstituie tragedia dar, cum istoria e a celor care o consemnează, vor fi mărturie peste timp.
Şi-au suflecat mânecile, au scris, au tradus repejor şi într-o limbă de circulaţie internaţională i-au dat un titlu absolut original (Concordiagate) şi l-au lansat pe internet.
Monica, eşti cam invidioasă, mi-aţi putea spune!
Nu, pentru că informaţia care mi-a ridicat o falcă în cer şi a coborât-o pe cealaltă în pământ este următoarea: autorii se laudă că lucrarea lor este dinamică: o vor actualiza şi iar o vor actualiza.
De ce nu blog?
De ce nu site?
De ce nu o carte completă scrisă mai târziu?
Pentru că Amazon le dă grafomanilor această posibilitate.
Un dram de luciditate au avut cei doi ziarişti (atenţie, nu contest valoarea scriiturii, pentru că aştept să declare cartea închisă, ca să o pot cumpăra): precum aţi putut vedea dacă aţi dat click să ajungeţi la site-un unde este pusă în vânzare, cartea costă cam 3 dolari. Până şi preţul derizoriu mă deranjează: e cât două ziare.
.
Etichete:
Amazon,
asa nu,
Concordiagate,
e-book,
grafomanie,
Luciano Castro,
Patrizia Perilli
9 martie 2012
recomandări pentru sfârşitul de săptămână
- În primul rând să-i spuneţi chiar aşa, nu week-end.
- Apoi, dacă vi se pare că s-a spus tot în domeniul blogurilor culinare, să vă răzgândiţi: Suzi e gospodină (nu cred să fi contestat cineva lucrul acesta, din moment ce nu ne ştergem bărbiile de unsoare la dumneaei acasă nu avem cum să emitem judecăţi).
Cum îmi permit, atunci să trag o concluzie? Poftiţi de vedeţi
7 martie 2012
Aruncarea gunoiului la Roma
Cu sute de ani in urma, o asemenea contraventie era pedepsita chiar corporal, dupa cum spune si imaginea. Acum legea nu mai e drastica iar strazile arata ca atare.
Ce ar fi de facut? Sa dam nuiaua jos din cui?
Ce ar fi de facut? Sa dam nuiaua jos din cui?
Etichete:
civilizatie,
gunoi,
Italia,
Roma
6 martie 2012
Fântâna cărţilor, via Straderari
Fântâna cărţilor a fost proiectată de Pietro Lombardi în 1927 pentru cartierul Sant'Eustachio din Roma.
De aceea şi capul de cerb, simbolul cartierului.
Cele patru cărţi vechi se datorează cel mai probabil Universităţii Sapienza, aflată chiar după colţ.
Etichete:
carti si carticele,
Fantana cartilor,
fantani,
Fontana dei libri,
Italia,
Roma
Sărbătoarea cărţii şi a lecturii la Roma
La sfârşitul acestei săptămâni, nume importante ale culturii italiene şi nu numai se vor întâlni la Roma la Sărbătoarea cărţii şi a lecturii ( Libri come, la Festa del Libro e della Lettura, 8-11 martie 2012, Auditorium Parco della Musica di Roma).
Evenimentul e la a treia sa ediţie iar printre autorii pe care vizitatorii vor avea ocazia să-i întâlnească se află Alessandro Baricco, Andrea Camilleri, Jonathan Coe, Andrea Vitali, Varujan Vosganian (!) şi Carlos Ruiz Zafón.
În rest, la Roma plouă, a început nebunia lui 8 martie şi vitrina cafenelei de la colţ de unde în fiecare duminică taţii de familie cumpără desertul pentru prânz era goală la ora 11 (vorbesc despre partea unde de obicei sunt expuse torturi).
Etichete:
carti si carticele,
Festa del Libro e della Lettura,
Italia,
Roma
3 martie 2012
Printesologie aplicata... si calatorii
Ultima călătorie (o minunăţie: trei trenuri luate la rând până în nordul Italiei, mută bagaje, schiuri, clăpari, ţine rucsacul cu dinţii, căci cine merge în vârf de munte cu poşetă, treci din trenul care s-a stricat în cel trimis să vă recupereze) a fost cu mult mai plăcută graţie cadoului de Crăciun: un eBook reader.
Nu vă pripiţi să trageţi concluzii, am tras eu ani la rând după care am cedat chiar nervos: să treci Oceanul înainte şi înapoi cu 30 de cutii cu cărţi nu e o
2 martie 2012
Mamaliga si ciuperci
Planuri pentru prânz? Vă propun ce e în imagine. Bucuria schiorului înfometat care de speck şi alte produse tiroleze nu se atinge. Reţeta nu are cum să fie complicată.
Etichete:
Alta Pusteria,
Alto Adige,
Dolomiti,
Hochpustertal,
Italia,
schi,
Sud Tirol,
travel,
Versciaco,
Vierschach
Dobiacco/ Toblach- raiul amatorilor de schi fond
Locul se pretează atât de bine acestui sport încât în fiecare an o etapă a Cupei Mondiale la schi fond se desfăşoară aici, dacă e să mă iau după ce spun plăcuţele de pe Stadion.
Trecând peste competiţii, cred că e o adevărată plăcere să baţi coclaurile alunecând pe îngustele bucăţi de fibră de sticlă şi admirând peisajele.
120 de kilometri de piste întreţinute cu o privelişte amuţitoare. Lacuri, păduri, munţi obraznici împungând cerul.
- 5 euro/zi
- 20 euro/săptămână
- 50 euro/ sezon
Pe timpul verii Stadionul din Dobbiaco nu e lăsat deloc de izbelişte: aici revin pasionaţii de schi. Pe rotile însă.
În afara sporturilor de iarnă, în zonă se organizează excursii cu sania trasă de cai, cu rachetele de zăpadă sau sesiuni de schi alpinism.
La Dobbiaco se ajunge cu maşina sau cu trenul.
Căutaţi pe internet orice legătură feroviară cu Fortezza unde schimbaţi apoi cu trenul regional care opreşte în fiecare staţiune din Alta Pusteria.
Etichete:
Alta Pusteria,
Alto Adige,
Dobbiaco,
Hochpustertal,
schi fond,
sporturi de iarna,
Sud Tirol,
Toblach,
travel
1 martie 2012
fetita!
Etichete:
Alta Pusteria,
Alto Adige,
Dolomiti,
Hochpustertal,
Innichen,
Italia,
San Candido,
statui,
Sud Tirol,
travel,
zapada
buna dimineata, primavara!
Hai că mai e puţin până la echinocţiu, vin inundaţiile, Paştile, cireşele şi căpşunele şi apoi canicula.
(Anul acesta avem alegeri?)
(Anul acesta avem alegeri?)
Dacă ar fi aşa de uşor de trecut peste toate astea aşa cum le-am butonat eu am îmbătrâni într-o clipită!
Vă salut, dragi prieteni, după o săptămână de nemeritată odihnă presărată cu ştrudel şi alte bunătăţi din ţara lui Oetzi.
Apropo de el, am citit în The New Scientist (cum publică ei articolele în funcţie de călătoriile mele!) că domnul avea intoleranţă la lactoză (v-am spus eu să nu mai beţi lapte!) şi că şi-o fi dat el duhul între Italia şi Austria (încă se mai ceartă pe tema asta) dar urmaşii lui trăiesc bine mersi în Corsica şi Sardinia. Alte descoperiri făcute în urma analizei ADN a mumiei de gheaţă descoperite în Dolomiţi aflaţi pe larg aici.
Apropo de el, am citit în The New Scientist (cum publică ei articolele în funcţie de călătoriile mele!) că domnul avea intoleranţă la lactoză (v-am spus eu să nu mai beţi lapte!) şi că şi-o fi dat el duhul între Italia şi Austria (încă se mai ceartă pe tema asta) dar urmaşii lui trăiesc bine mersi în Corsica şi Sardinia. Alte descoperiri făcute în urma analizei ADN a mumiei de gheaţă descoperite în Dolomiţi aflaţi pe larg aici.
Ţara lui Oetzi adică Tirolul de Sud (Alto Adige la italienii mândri de cum s-au jucat cărţile după al doilea război mondial) unde oamenii or vorbi italiana dar cu accent ce aduce a Austria, or fi afirmând lucruri cu tărie dar fără să ridice tonul şi fără să gesticuleze şi or fi având capitala la Roma dar pe maşini, indicatoare şi alte locuri unde scrisul este unealta de comunicare totul este în germană şi în italiană. Până şi pe maşina poliţiei! Pe cea a carabinierilor nu, de unde şi glumele de pârtie la care m-am dedat: doar cei vor fi luaţi de maşina cu care au venit oamenii legii trebuie să ştie că aceştia sunt carabinierii.
Cum se ajunge şi ce poate face omul de bună credinţă în Dolomiţi o să vă povestesc treptat.
În imagine, lacul din Dobbiaco/ Toblach .
În imagine, lacul din Dobbiaco/ Toblach .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)