semne de viata mai dau, din cand in cand, aici.

transgenicooooooos

Nu e ca în Lecţia, dar râd mult la cursul de spaniolă.

Teme fierbinţi, nu glumă (ocazie cu care mi-am amintit că ştiu cum se spune combină agricolă în franceză, din comunistele manuale pe care sper ca vi le amintiţi şi voi), cu audio pe măsură.

Doamnelor şi domnilor, Porumb cu scorpion. Ca să nu mai semene ţăranii din America Centrală mutaţii genetice. Din ciclul, dacă nu ştii ce e, nu mănânci!

MAIZ CON ALACRAN
Radialistas.net

nu va e mila?

La mii de km departare, fara cineva care sa te ajute. Eu am noroc, la faza asta. Ei nu. Ca sa nu mai fiu vaga in exprimare: chinezii aia multi care protesteaza in fata Ambasadei lor la Bucuresti au nevoie de voi. Aflati mai multe de la Cireaşa ori de la Lămâia, fetele de la Da si primeste.

Lucia- spaima strazii si Monica- spaima Mexicului

Am avut o zi teribilă, de care îmi amintesc însă râzând.

Nici nu ştiu cum să încep: 1. În Mexic sunt zile în care nu poţi circula. Autorităţile încearcă să diminueze poluarea. Sunt nişte programări, mexicanii află din ziare sau chiar de la radio, dacă au uitat cumva că mai bine iau metroul, microbuzul sau taxiul, e ceva mai complex decât circulatul cu numere pare şi impare, fie zilele alea blestemate, deşi tare mai era frumos pe şoselele fără de maşini lăsate fără benzină. Mă rog, 20 de litri pe lună să ne fi ajuns, la naiba de consumerişti!

Revenind, nu toate maşinile din marea asta republică circulă deodată. Mie regula nu mi se aplică, 2.încă mai am număr de Mureş, în aşteptarea celui albastru, şi, când mi-au făcut actele de import, nu mi-au comunicat despre aşa ceva.

Am deci număr străinez, lumea nu ştie cine sunt şi de ce, iar poliţiştii mă opresc în veselie, că de unde să primeşti bacşiş mai gras decât de la un venetic care poate nu ştie că poate sta drept în faţa unor corupţi din tată în fiu care au de cotizat lunar la superiori cu cinci miare de pesos, ca să rămână la recoltat, nu îngropaţi în vreun birou să rezolve contestaţii, dacă s-or fi făcând. Că decât să plăteasca amenzi grase mai uşor dau şoferii 50-100 de pesos, să scape mai repede.

Azi m-a oprit un nene de la zecile de feluri de poliţii de pe aici, că unde mi-e permisul, că de ce-i dau actele mele şi de aici nu reţin să fi vorbit el. Am luat cuvântul. Constat că la nervi vorbesc bine spaniolă. Rar şi tare. Foarte tare, dar nu ţipat schelălăit ci tunete. I-am povestit că nu am cunoştinţă de vreo reglementare asemănătoare cu cea despre care nu îmi vorbeşte clar, deci tare mi-e că nu există. că am un act pe care scrie că trebuie să-mi respecte drepturile, libertatea şi mai ales demnitatea. Citeam de pe spatele actului, am sărit cu graţie peste partea în care se spune că mă poate amenda, totuşi, i-am spus să nu încerce să mă intimideze pentru că am număr de înmatriculare străin şi mă vede muiere la volan, să-mi dea în scris tot ce are să-mi reproşeze, doar nu vrea să profite de faptul că nu cunosc limba, mi-a zis speriat-serios că încerc eu să-l intimidez, i-am zis că mă apăr, am pus mâna pe telefon să-mi anunţ familia că sunt pe cale sa fiu...ce de lucruri aş mai fi inventat, după care am început să mă învârt în maşină să văd în toate părţile, în sus nu am reuşit să văz decât ceriul cenuşiu, poliţistul nu mai era. A dispărut. Sunt puternică: fac poliţiştii să dispară. Nu vreţi să vin la voi în oraş?

PS: tare mi-e că şi-a dat seama că de la mine nu primeşte banii la care râvnea.

Şi pe care nu i-a primit nici individa de la parcarea din supermarket, care mi-a zis că dacă nu am ştampilă pe tichetul de parcare plătesc de 5 ori mai mult. I-am zis să iasă din borcan şi să-mi arate unde scrie aşa ceva înainte să intri în parcare, i-am luat numele şi mi-am amintit şi de poştaşul care, de Crăciun, ne-a trimis un plic autoadresat, ca la nuntă, pe care ne ura, în roşu, toate alea de anul nou şi ne mulţumea pentru bacşişul pe care ne ruga să nu-l dăm vreunor intermediari. Mai am plicul. Sunt o reclamagioaică. Vreau să-l trimit la poştă. Nouă nu ne mai vine nimic de câteva zile, prin poştă. Nu că am avea mulţi fani, dar am vrea să ne plătim clubul de dans şi bune maniere, de exemplu. Şi nu am Passiflora în casă, doar ceai de muşeţel. Calmează? 

Jurnale in oglinda

Cineva in Mexic citeste jurnalul lui Arsavir Acterian. Pe un sezlong, in nesimtire, la soare, in februarie.

Si ar fi vrut sa mearga aici, dar nu-i nimic ca va duceti voi si imi scrieti ce si cum s-a povestit.

Adica la, citez din Poiana lui Mayuma, de unde am aflat,  o dezbatere despre jurnalele intime ale fraţilor Arşavir şi Jeni Acterian şi cel al lui Mihail Sebastian, sub titlul "Jurnale în oglindă".

pai de ce?

Seamana 1 cu 2?

in rest, sunt bine...

Am fost la twitterfest aici in Mexic: cum e sa mergi tu, tacut din fire, intr-o gramada de oameni pe care nu-i cunosti, sa ramai tot asa tacut, sa cunosti doi oameni care nu se fac mici cand vad elementul strain in grup, sa mananci, sa vezi un chelner care sparge o farfurie, sa-ti para rau pentru el, sa-l tot chemi, la final, sa-i dai lui bacsisul, ca sa nu-l imparta cu nimenea, sa nu vina, sa constati ca ai castigat trei sezoane de Prison Break, sa citesti pe spatele cutiei ca omul acela tatuat ajunge din lac in putul din Panama, sa-ti dai seama ca nu ai timp sa vezi filmul, sa-ti para rau ca nu citesti mai mult si alte alea? Mi se intampla mie, dar nu gasesc raspunsul.

***

Azi e vineri, 13. M-am dus la magazin, la Soriana, lant de magazine, la casa iti impacheteaza lucrurile in miliarde de pungi niste batranei sau chiar niste scolari care poposesc acolo dupa ore, pentru, avertisment inainte sa platesti, pentru ca ei sunt voluntari. 

Am luat un mixer simplu de tot si, cand ajung acasa, observ nu era. M-am intors, mi-am expus lacramatia, am inceput o lunga prelegere despre cat de bine am eu infipt capul pe umeri, am amenintat cu politia si apoi cu armata, pentru ca mi-am amintit ca la Cancun a navalit armata in sediul politiei, i-au arestat (demitere inclusa) pe toti pentru trafic de droguri.

Si apoi nu au vrut sa mi-l arate cu degetul pe seful lor, dar am pastrat nasul sus si imi incropeam un nou discurs in spaniola. A venit responsabilul si mi-a dat un alt obiect decat ala pentru ca eu sunt blonda, deci straina, deci cumpar foarte multe de la el din magazin si as fi o pierdere sau nu.

Si apoi am facut biscuiti.

***

Si inca ceva, sa nu ramana doar pe Twitter: azi, dupa 4 luni si 10 zile de la sosirea pe acest taram, am cumparat, cu mult tupeu, tortilla, un kilogram aburind si cald. E in camara. Acum sa vad cine o mananca si mai ales cu ce!

Gata, iar am scris mult si nimic. Salutari din Mexic, situat in America de Nord. America de Nord, da. Dupa care vine America Centrala si apoi marele Sud.

gata si cu leapsa asta...

Mi-a căzut în cap o leapsă de pe Lună. Mă ia la întrebări şi-i lipseşte şi veioza, să mi-o îndrepte în ochi. Mă supun ca drogată, că tot sunt nevorbită în limba română, dar mai departe nu dau leapşa nu vă pitiţi după mouse!Ţ

***Ce îti place sa faci atât de mult încât ai plati pentru asta?
Îmi place, mai nou, sportul. Merg la tot felul de activităţi (era să le spun extraşcolare), mă duc curând la schi, citesc Women's Health şi Sport Life de parcă mâine mă duc la triatlon şi plătesc pentru asta, chiar dacă nu din greu. Deşi nu ştiu la ce să raportez, la banii de mâncare ai unei familii din Chiapas sau la abonamentul la un club din Europa. În State tocmai am auzit că e mai mult decât ieftin să mergi la o sală decentă. Cât despre fugă- acolo se poate, aici, doar cu infractorul după tine.

***Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?

La câte mi s-au întâmplat în scurta-mi viaţă, faptul că voi trăi încă 5 ani ar trebui să mă încânte, că măcar e o certitudine destul de departe plasată în timp. Aşa, nu ştiu când mi-o veni clipa.
***Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Păi asta fac: continui să fac ce-am făcut şi până acum. Nu, nu am câştigat banii ăia şi m-aş fofila să nici nu plătesc impozit, dacă mi-ar veni în echivalentul în RON.
***Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara?

Nu aş vrea.
***Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?
Să plângă în sughiţuri. La naiba, dacă prind pe careva că plânge mă întorc fantomă!
***Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Am iubit-o şi o mai iubim. Ceva de genul... Un citat cu o căprioară şi un izvor cristalin? mdeah...
***Când erai mica ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
Am trecut prin prea multe şi toate clişeu şi n-am vrut să fiu nici musafir, nici pompier nici acrobat de circ. Mi-e jena de platitudinile alea. Faza e că mi-am dorit cândva să fiu diplomat.
***Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
De toate!
***Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ei asta e prea de tot!
***Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt alea 3 întrebari pe care ti le-ai adresa?

-Cum ai putut?

-De ce nu ai continuat?

-De ce ai mers mai departe?

Haida, că am fost cât am putut de clară, nu?

____________

OK, taman când am crezut că am scăpat de lepşe, depăşind o anumită vârstă...Ţin minte că i-am mai promis cuiva că răspund, după care la joacă şi la lecturi pe hârtie, nu pot trăi aici mereu!

acum si cu slaninuta

garnitura la blogul meu, un fragment de porc supus la temperaturi inalte, condimentat si probabil cu un gust minunat. Haida, click si pofta buna!

vai presa lor!

ok, sunt si eu un ziarist ratat si nici macar nu-mi pare rau.

Nici de ratare, nici de jurnalistica, nici de ce mi se intampla.

Adicatelea ma gandesc la trecut, in loc sa ma gandesc la prezent, viitor si alte alea.

Haida, ca ma pot gandi la prezent!

Ia uite, ziarul local din Playa del Carmen.

Provincie, weekend incarcat si corespodentul pe politie mai mult decat activ. 

Nu-i zi mai frumoasa decat una petrecuta pe un sezlong, pe nisip alb, in zgomot de valuri, daca se poate sa fie turcoaz si caraibice din fire.

Asa, si langa sezlongul ala sa fie un pahar cu paie multe imbarligate, plin cu o zeama colorata, ori cu vreo frapatura, si niste reviste. De moda? A, s-au terminat reducerile aici. Cred ca ne apropiem de doliu national: s-au dus si decoratiunile de Craciun, e aproape o luna de la tristul moment, despre Ziua Mortilor nu mai avem de  ce sa discutam, a fost Candeleria, ultima consecinta a sarbatorilor de iarna, o poveste complexa pe care incerc sa o detaliez mai tarziu, si nu vine decat Pastele, mai aproape, chiar daca prilej de zile libere de la serviciu, scoala si viata or mai fi pana atunci.

No, mie tot asa numai ca verde mi s-a intamplat. In sensul ca m-am dus la plaja in orele cat am ramas singura pe lume in Playa del Carmen, am ochit plaja cu umbrelele cele mai mari, am dat 40 de pesosi pentru un sezlong si o bratara mov din hartie pe care scria luni, 40 de pesos, nu m-am bucurat de pretul pe care numai ca nu mi l-au pus pe frunte, m-am dezbracat la costum de baie ca de scafandru nu aveam, m-am dat cu crema cu un inalt factor de protectie si am incercat sa ma joc de-a plaja. Nu am stat crucificata pe prosop, sa ma coloreze soarele in fel si chip, dar m-am intins, mi-am flendurit ziarele, editie de Cancun a Miami Herald si asta micu' localul, cel mai spumos, de altfel.

Intre timp a aparut si Martin care s-a aplecat asupra-mi ca sa se prezinte si ca sa-mi spuie ca pe el ma pot baza, daca mi-o fi foame ori sete. V-am zis ca aici pe la 10-11 se mananca serios, cu oua ochi ori omletica, fasole, cartofiori, legume, fructe si altele, nu?

No, si i-am zis ca gracias, ca sa scap de el cat mai repede. De pe coperta ma privea cu un ochi un canibal. Prins de politie dupa ce, sambata seara, beat fiind, si-a muscat tovarasul de pahar de ureche. Din cealalta poza ne privea trist un om cu lobul urechii sfasiat. Urat. Cel care-l muscase spune ca ii era foame si hap! s-o fi saturat.

Dau pagina, sa citesc continuarea si aflu ca familia unui localnic e ingrijorata rau, dupa ce omul a baut alcool cu otrava. De sobolani. Ziaristul e indignat: sinucigasul a fost salvat si nici macar nu i-a fost recunoscator Domnului ca i-a dat o a doua sansa! Moment in care m-am gandit ce mari ne credem cand salvam un sinucigas de la moarte cand el chiar vrea sa o incheie cu viata lui si cu noi.

De pe urmatoarea pagina ma priveste cu dispret un individ efeminat. N-as fi vut sa fiu fotograful ziarului, de fapt. Cum e sa primesti priviri din astea in arestul politiei, sambata noaptea, cand ai putea fi la Coco Bongo, sa dansezi cu americancele astea pline de viata?

Efeminatul, deci, e un dansator care a dat cu pietre intr-o masina. Venit din Venezuela, s-a pripasit aici, lucreaza cine stie in e club, sta la un hotel, dar traieste o mare injustitie: nu cred ca e platit prea bine, din moment ce mai degraba fuge din salas decat sa plateasca  perna pe care si-a pus capul, apa purificata cu care s-o fi spalat pe dinti, sapunelul branduit si chiar samponul.

Si toata nedreptatea asta il face pe bailarin sa-si ia lumea in cap, tot sambata noaptea, sa i se aprinda calcaiele de la graba cu care paraseste hotelul si sa i se stinga repede in primul taxi in care se urca, in aceeasi goana.

Ca peste tot in lume, taximetristii de aici, chit ca nu fac decat sa o ia pe strazi paralele si perpendiculare, hai, poate mai prind cate o glorieta, recte sens giratoriu, pentru alungarea monotoniei, au o intuitie de speriat. Soferul nostru i-a zis (pe un ton sec, tind sa cred) ca il duce unde vrea sufletelul lui, daca plateste cursa dinainte. Fix asta nu-i trecea prin cap eroului nostru care doar fugise fara sa puna mana pe portofel din hotel: auzi acolo, sa plateasca taxiul!

S-au certat, nu exclud, dupa care, in cine stie ce pasi de dans, venezueleanul s-a departat cat sa-si ia avant, si n-o sa va vina sa credeti, n-a facut piruete ci a dat cu cheatra in parbriz. Ma oripilez, in acest moment. Tot ce am citit o viata am uitat, nu retin nume de personaje, si uite acum scriu de zece minute despre niste sordide intamplari de sambata noaptea despre care aflu dintr-o la fel de sordida fituica. Faza oribila e ca-mi place si cu o jumatate de ora in urma am narat prin viu grai acelasi lucru cui a stat sa ma asculte!

Sunt in avion, ne intoarcem in Ciudad de Mèxico, si mintea-mi gaunoasa imi sta tot la delincventii din Playa del Carmen si la suculentele cronici de cate o pagina.

Lombrosiene figuri! Strasnice fapte de lupta!

Lucru care imi aminteste de un ultim mare articol cu care va retin atentia, care se refera la o tentativa de viol care s-a lansat cu strigate pe strada 15, in sensul ca a strigat unul de 53 de ani, cu mutra de 35 e ani, la una de 17 ani, cu fata de 37. Ca le-am vazut, evident, chipurile. Si a strigat la ea ca-i face si ca-i drege, ea l-a crezut, s-a speriat, a plans, el a ajuns la politie si acum e acuzat de viol in forma de tentativa. Asa scrie la ziar, asa va spun si eu voua, doar n-o sa distorsionez marele adevar!

Apropo de adevar si despre lucruri apropiate de normal, inchei prin a-mi cere iertare ca v-am pierdut timpul cu niste ineptii cat casa de mare. Ziarul local din Playa del Carmen ne arata pe ultima pagina si trei fete goale care sunt lesbiene si care au venit aici in vacanta, o senzatie locala pe care promit sa o scanez, daca nu- dispare ziarul, si eu l-as fura, daca as sti ce istorii ascunde.

V-am pierdut timpul si eu l-am pierdut de 4 ori pe atat: pentru ca mi-am obosit ochii cu asa ceva, pentru ca m-am gandit apoi intens la tot ce am vazut acolo, pentru ca am narat mai intai cu glas si acum in scris.

Mi-e rusine de nerusinea mea. Si am mai consumat si curent electric, la faza asta.

(Post scris in avion, la sosire, de frig, ca sa pot misca degetele. Mintea nu mi-am miscat-o)

unde m-as duce daca mi-as lua lumea in cap

nu ajunge ca deja mi-am luat o jumatate de lume in cap, stiu:)

Raspuns: foto e facuta de unde pleaca feribotul spre Insula Cozumel. Da, pe insula aceea. Sau pe Mujeres, cica e un roman stabilit acolo de 30 de ani. Are un restaurant. O duce bine. Mai vine cate un uragan in zona, dar cateodata nu apare, chit ca e sezonul:)

miau roz

sau ce as fi cumparat pentru colectie, daca nu ar fi avut si mai kitschosul postament.

Aici era Elodia!

revolutionarilor!

Dupa ca ce m-au tot obsedat baietii cu jeansi stramti si rasfranti peste conversi, pentru ca am o problema cu proportiile (mi se pare ca modernii stretch par cu picioarele mult mai scurte decat sunt si asta ma face sa cred ca daca s-ar pune sa alerge nu ar fi capabili decat de pasi mici mici mici) mi-a pocnit revelatia in moalele capului acum o luna, la Cuernavaca, la palatul lui Cortez, unde l-am vazut pe falnicul Zapata. Retractez: cu blugi stramti, daca alergi, nu faci pasi mici mici mici, ci ditamai revolutia! Tinere, pune-ti blugii stramti acum!

Carmen nu era...*

Soare printre nori, nisipuri albe, valuri domoale, iahturi in larg, ritmuri trance, Mamita Beach Club, salvamari ca in filmul cu pricina, ciori sprintene pe sezlonguri parasite, chipuri arse de soare, Jack Daniels gol-golut, langa un baldachin plin de hohote de ras, pescarusi si talpile-mi goale, in luna februarie. Seara prea devreme, totusi, lume la terasa, e Superbowl.

Un neajuns: am lasat un Ciudad de Mexico insorit, intr-un weekend prelungit, ca luni e liber in Mexic, si am dat peste o zi cam mohorata. Nu-i nimic, nu-i nimic.

Salutari de la mare!

___________________________________

In fapt, locul se cheama Playa del Carmen, deci nu poate fi tradus cu Plaja lui Carmen, in sensul de Carmen o doamna bine...ma interesez, ca lucrurile nu pot continua asa...