in aceste conditii, mergem in Corsica

...în care o chinuiţi pe Madonna dându-i de gândit dacă se poate aşa ceva??, o urmăriţi la televizor cum se mişcă, aflaţi ce mănâncă şi vă oripilaţi când citiţi că unii sunt chiar intrigaţi că femeia a cerut prosoape, deci rezultă că se spală înainte şi mai ales după concert, vă doresc să puteţi vedea şi jurnalele de ştiri ale altor televiziuni.

Să mergem la Ajaccio, de exemplu.

ce am mai facut*

- laringită. Sau, de fapt, o boală care se manifestă prin tuse seacă, dureri în gât, febră, pierderea vocii, stare de stat în pat din aceea de jucat cu păpuşile în pliurile plăpumii, ascultat Radio România (Cotele Apelor Dunării inclusiv), aşteptat părinţii să revină de la serviciu, mâncat piure de cartofi cu sos de vişine şi pui fiert (rasol) şi cum mi se mai întâmpla în copilărie. De mult nu am mai bolit aşa, noroc că doar ieri. Acum sunt doar fără voce, deci nu vă aşteptaţi să vă cânt.

-am văzut un film drăgălaş la mall, săptămâna trecută. Happy go lucky se cheamă. Atât de drăgălaş că şi uitasem de nenea înarmat până în dinţi care stătea în faţa sălii, de pază, de am căzut iar în depresii.

Trailer aici

- i-am trimis în sfârşit lui Gramo capitolul din Habarnam pe care îl citisem. E aici, scuzaţi pufniturile şi bucuraţi-vă că lectura datează din vremurile când aveam voce.

-Tot scriu şi şterg despre Honduras, povestea nu e uşoară şi istoria e în plină desfăşurare.Dacă

nu-mi urmăriţi mesajele de pe Twitter şi nu aţi aflat până acum, vedeţi pe The Chronicle ce şi cum. Aici, mai exact.

- Mi-am instalat Tweetdeck şi am devenit aproape sclavul Twitter-ului. Cât să mă jenez de mine. 1, că stau pe Twitter 2, ca nu l-am descărcat mai devreme, he he he.

-revine febra, mă retrag.

_______________________

* titlul e luat cu nonsalanta de la Gramo, ca sa exprime exact si foarte exact continutul scrierii.

celor care ma mai intreaba, din cand in cand, despre gripa din Mexic.

Şi o fac cu ironie sau cu hăhăieli pline de superioritate, cum mi s-a întâmplat adineauri, le spun doar atât: 

Începe cu o pişcătură de ţânţar. Apoi vin, ţinându-se parcă de mână, durerile puternice de ochi şi de cap şi febra mare. În cazurile cele mai grave, hemoragii şi, ah, prin consecinţă, moartea.

Avem nevoie şi de un nume pentru mănunchiul acesta de semne, nu?

I-au spus alţii, aşa că nu mă/ vă mai chinui eu: Dengue! (citim denghe). O boală pentru care nu există vaccin şi care e tot mai prezentă în Mexic, de când cu schimbările climaterice.

Ţânţarul vinovat se numeşte Aedes Aegypti. O fiinţă ca toate celelalte, cu trecut, prezent dar şi viitor. Pe vremuri, când iarna era iarnă, AA cam dispărea. Acum se tot înmulţeşte şi, odată cu el, şi Dengue. Că viaţa e cruntă. Din cele 32 de state mexicane, în 21 AA şi Dengue îşi fac de cap. Din fericire pentru pielea-mi, ţânţarul are ameţeli la altitudini mai mari de 1000 de metri. Din fericire pentru restul populaţiei, oriunde s-ar afla ea, autorităţile ne spun că nu ne aflăm în faţa unei epidemii şi nici a vreunei urgenţe sanitare. Şi atunci de ce vai?

Păi cică dacă mai cresc mult temperaturile, aerul cald sau cine ştie ce alt motiv îi va ridica pe ţânţarii mai sus menţionaţi mai sus, mai sus...cine ştie până unde.

Avem un drob de sare asupra capului, cum acţionăm?

În 2000, 600 de mexicani s-au luptat vitejeşte cu Dengue. Anul trecut, 33.315. Ca la doctor.

N-au pieritără toţi: proporţia e de 1 la 4.

Ce ne mai consolează: nu ieşim din oraş, Dengue e prin toată America Latină cea caldă, nu mor caii când vor câinii şi nici oamenii când vor ţânţarii.

hopa!

Pe scurt: dacă mă tot uit la televizor, nu pot să nu mă tot repet şi să vă spun că aici e o altă lume. Una în care, de multe ori, omul poate râde la reclame.

Cum e cea de mai jos, făcută în Argentina. Daaaaaa, Monica dă filmuleţe de pe Youtube pe blog.

(nu faceţi nimic din ce vedeţi mai jos acasă, da?)

o zi in mexic

Da, exista Mexic si fara de gripa, nu va mai mirati acolo in fundul salii!

Dar care e framantarea strainului pripasit pe aici, hai sa-i spunem mexican din afara randului, cel care mareste ochii de groaza ca maine primeste un cutit in gat si un banii sau viata?

Viata nu e atat de periculoasa, haida. Poftim exemple de stiri!

1.in urma unei operatiuni comune a Armatei, procuraturii generale si a autoritatilor din statul Tabasco 22 de politisti municipali si statali (printre care comandanti si ofiteri de rang inalt) au fost arestati, acuzati ca au oferit profectie unui cartel de droguri care isi desfasura activitatea evident ilegala in zona. Au mai fost incatusati si noua civili, acuzati ca fac parte din Cartelul Golfului, ca asta ii e numele.

Doi la mana, in statul Michoacán, politistii federali ajutati de militari au navalit in biserica din Apatzingán unde se tinea o slujba pentru o duduie care implinise 15 ani (v-am povestit ce importanta e aceasta varsta, nu?) si au arestat 10 crestini care sunt acuzati ca apartin cartelului de droguri “La Familia Michoacana”. Niciunul dintre arestati ori prezenti in biserica nu era Servando Gómez, alias "La Tuta," care, din informatiile oficialitatilor, ar fi fost nasul sarbatoritei.

Ca poate mai doriti: autoritatile relateaza ca, in luna iulie, politia federala a arestat 41 suspecti de trafic de droguri si 21 de presupusi rapitori si ca au fost salvate 5 persoane cazute victime celor 21 mai sus pomeniti. Au mai fost descoperite si cateva narco/laboratoare si, evident, s-au confiscat mari cantitati de efedrina si pseudo-efedrina, folosite, prespun ca stim toti copiii, la fabricarea drogurilor sintetice. (chiar, o fi existand un curent pentru droguri naturale, de la mama lor, si impotriva facaturilor sintetice? care stiti si va temeti sa declarati lasati comentarii anonime, e permis)

Patru, ca am cetit bine presa in ultimele zile: un jucator l-a invinuit oficial pe numitul Raúl Ortiz González, zis si "El Azul", adicatelea "Albastrul" care ar face parte din banda de rapitori Los Rojos (e ceva ce imi scapa aici, cu totii se cheama Rosii dupa care au porecle culori diferite? e ca la centura neagra la judo?) care e acuzat, albastrelul adica, de rapirea si uciderea Silviei Vargas Escalera. (de cand sunt aici mi-am umplut capul cu nume/ cazuri de persoane rapite, la cate postere sunt peste tot, basca articolele din ziare. le stiu povestea, sa vedem daca mi-o ajuta la ceva in viata)

La un an de la gasirea cadavrului lui Fernando Martí (alt caz faimos cu parinti inlacrimati la TV), organizatia Mexico United Against Crime acuza autoritatile de lipsa de coordonare care duce la traiul linistit al bandelor de rapitori din Mexic (tara cu cel mai mare numar de rapiri pe an)

Si o ultima veste, care imi da voie sa ies din casa mai putin speriata: 40% dintre persoanele rapite au intre 15 si 30 de ani. Brusc scade sansa sa fiu luata de pe strada, aruncata intr-un camion, torturata pana strig PIN-ul cardului, tinuta inca o zi, sa poata oamenii sa extraga de doua ori cate 5 mii de pesos, limita pe o zi impusa de banci, si aruncata apoi in cine stie ce cartier. Pentru ransomari mai mari, oamenii astia nu iau straini, ca de unde sa stie ei ca oi fi locuind aici, cum sa trateze la telefon cu mama din Romania, cui sa trimita urechea ori degetul taiat victimei etc.

Acestea fiind scrise, va rog sa nu va temeti pentru mine: cine se fereste si nu traieste ca in Romania, cu ciololarul Vertu atarnand de ceasul Lorex nu are nicio sansa sa ii cunoasca pe domnii incatusati prezentati mai sus si nici pe prietenarii lor. Pentru ca frica pazeste am uitat ce. Si viata, mai ales.

cuba buba

Domnul Raul Castro ne transmite ca tara pe care o domneste va continua sa fie socialista.
Ceea ce nu ma surprinde, ca doar situatia nu era altfel cand m-am nascut si nici cand citeam despre tulburarile din Golful Porcilor. Capac la toate, mirajul Cubei si al familiei conducatoare ne ameteste si daca avem aplecari spre dreapta. Am fost ieri in casa unui deraiat domn fan Mussolini care ne asteapta mereu cu cel putin o gasca de mariachi (sa-i spun trupa?), chelneri si mese impodobite si colorate. Printre musafiri, si sora personajului cu care imi incepeam elucubratia . Si a lui Fidel, in consecinta (alta decat Juanita, cea care traieste in exil la Miami si scrie memorii, cand se plictiseste). Venise cu cel din urma aici, acum vreo, vai, 55 de ani sa fie?, si aici a ramas. S-a maritat cu un domn care acum isi caneste parul (caneala nu e un negru apasator? poate fi si roscata, de mi-a stat supa de branza in gat?). Oh, avem aici chiar foto de la nunta. Ea, normal, mireasa. El in picioare, sus. Mariachi au primit ordin si au trecut pe ritmuri cum le tot pacane BVSC, duamna Emma s-a dezlantuit si noi o priveam. Ca doar de mult nu am mai vazut personaje principale prin prafuitul nostru film al vietii. Si ma gandeam cum e sa fii sora de om fidel unei cauze dar sa te departezi de ea, dand prost examplu celor care traiesc cum credem noi ca o fi rau pe insula aceea care de un an nu prea imi mai e departe (chiar, ar trebui sa planificam o excursiune, dar vom cadea in clisee pentru turisti si nu suntem pregatiti epntru eroisme care sa ne indeparteze de la traseu). Si cum e ca, din '55 incoace, pe unde mergi sa fii sora cuiva si nimic mai mult in ochii oamenilor. Fapt pentru care m-am eschivat de la facut cunostinta cu ajutorul unei crize de tuse si nici poza cu ea nu mi-am facut, ca doar nu ne cunosteam. Deci nu aveam cum sa o intreb nimic.