Dragi cititori, dragi cititoare, bine v-am găsit la lecţia a doua (cum era să începem cu începutul?) din cursul nostru de smintit persoana proprie.
Astăzi vom vorbi despre sentimentul de aoleu, sunt vinovat, ce mă fac, aştept pedeapsa corporală sau mânia divina.
Se ia omul uşor labil, se pune la volanul unei maşini într-o dimineaţă ploioasă, se spune: zboară, puiule, şofează! şi se lasă în libertatea Bucureştiului atât de pustiu, dimineţile, dupa ora 9.
Se lasă exemplarul în trafic, cu înaintare de 3 metri pe minut, după care se dă liber la circulaţie, să salte inima de bucurie. Se lasă să răsară zâmbetul pe faţă, se lasă gândurile să zboare şi încet-încet, tot mai adânc, piciorul în acceleraţie. Se oferă apoi ditamai băltoaca pe partea dreaptă, imediat lângă trotuar şi se spune: na, balta, stropii mii!
Se porunceşte inimii să stea în loc, a şoc, piciorului să se ridice lent, a ezitare, şi creierului să nu mai proceseze alte lucruri decât următoarele, pe liniuţe, luaţi un plăivaz şi o ţidulă şi notaţi.
-aoleu, era cineva pe trotuar?
- aoleu, ai văzut cât de sus urcase apa, havuz pe bulevard?
- aoleu, apă-apă, dar noroi!
- claxonul acela să fi fost pentru mine? (pietonii nu claxonează, ar putea spune un îngeraş alb, dar acum dictează Scaraoţchi, aţi uitat?)
-poliţia, dacă mă vede poliţia, asta fu infracţiune, nu? Cum zicea Codul Rutier?
-dacă era o doamnă care se gătise pentru ceva important?
- oi fi udat-o din cap până-n picioare?
- cum se procedează, când vrei să fii om, dacă ai stropit pe cineva? Îl iei la tine în maşină şi-l duci la casa lui/ unde voia să ajungă (păi cum să mai meargă pătat acolo?). Îi dai bani de taxi? De curăţătorie chimică?(ultra necesar, reclama aia la detergenţi vorbea despre petele de noroi!)
- şi dacă omul s-a enervat şi te alegi cu o bătaie?
Se lasă, aşadar, aceste gânduri să dospească, se ignoră traficul, se evită la muchie de cuţit un accident cu cel din faţă şi din lateral şi se aruncă, cu obidă, o privire în oglinda retrovizoare. Nu prea scurtă, cât să observi că da, ai trecut cu maşina în viteză prin ditamai băltoaca, dar în dreapta ta era un şantier, bine protejat cu plasă de sârmă, şi nimeni nu avea cum să cadă victimă artezienei create de tine cu veselia pe care o menţionam.
Cu strângerea de inimă specifică turaţiilor interioare, se înaintează cu 20 km/oră, ca nu cumva o altă băltoacă să facă toate gândurile de mai sus să revină.
Hai, o zi plăcut uscată vă doresc!
Pictura e de aici.
pe coamă, am mâncat bunătăţi cu brânză de capră în toate formele, am pus mâna pe un lămâi plin de poame neculese şi am mirosit o tufă de trandafiri.
, care primeşte ierburi de la copiii care merg la călărie, deşi cu toţii au mâncare multicică, pe acolo.
