s-a schimbat ceva la site-ul lui Rudărel!!!
Pentru cine nu ştie cine e Rudărel şi ce vrea el, aveţi un interviu pe CuratMurdar.
31 octombrie 2007
he he
am zis eu ca sunt globeriţă, dar nu ştiam că ajung aşa de repede globeriţă cu dovada în ecran!
beeeeeeeeeee! nota 10!!!
30 octombrie 2007
sa se sfarseasca odata cu asta!
exemplu de comportament, da?
Matei (6 anişori) vine acasă şi spune: să stii că eu nu mai sunt aşa prieten cu cutare, că el a răsturnat masa cu jucării de la grădi şi a dat vina pe mine, de m-a trecut Doamna Ionela la colţ.
Mama lui Matei: păi tu de ce nu i-ai spus doamnei că nu eşti tu de vină?
Matei: Am vrut să se sfârşească cu asta!
Matei (6 anişori) vine acasă şi spune: să stii că eu nu mai sunt aşa prieten cu cutare, că el a răsturnat masa cu jucării de la grădi şi a dat vina pe mine, de m-a trecut Doamna Ionela la colţ.
Mama lui Matei: păi tu de ce nu i-ai spus doamnei că nu eşti tu de vină?
Matei: Am vrut să se sfârşească cu asta!
29 octombrie 2007
in care blocul pare lovit de blestem
La mult timp după povestea aceasta, un nou incident tulbură liniştea micuţului bloculeţ din pădurea mureşeană. Un alt pocinog făcut de un câine taman lângă uşa din spate, un gest pentru care domnul I. nu a putut fi iertat prea mult: o găleată de apă care n-a şters nimic ba, dimpotrivă, a întins dănănaia, o gazdă distrusă că vin musafirii imediat şi ea nu-i întâmpină cu miros de trandafiri.
O duminică agitată, ce vreţi, la D4!
O duminică agitată, ce vreţi, la D4!
Dar ordinea s-a restabilit repede: e nevoie de organizare, solidaritate dusă până la extrem şi calm ardelenesc.
Ce e cu gestul despre care v-am vorbit în introducere: vecinul de jos, dornic să scape blocul de necazul maro, a aruncat apa-lichidul vieţii peste duhnitoarea scârnăvie (toate astea îmi sunt relatate de mama la telefon, într-o criză de râs, ba a mea, ba a ei) fără să ştie că apa turnată din belşug nu are ce principiul vaselor comunicante să urmeze, că suprafaţa e plană, ba puţin în pantă, aşa că sosul, mă scuzaţi, s-a scurs direct până în uşa cinstitei doamne K.
Care, duminică fiind, musafiri aştepta: cu masa pusă şi oalele clocotind pe foc. Speriată de efectul olfactiv care i-ar putea dezgusta pe oaspeţi înainte să încerce bunăţile gătite de cum se crăpase de ziuă, doamna K. a uitat de ele, a pus mâna pe tot ce trebuie şi a purces la ştergerea urmelor.
Igienizare, dezvoltare, pace între vecini!
Igienizare, dezvoltare, pace între vecini!
Mama, suflet nobil şi preocupat de cuhnie se oferă chiar să cureţe ea legumele care mai lipseau din meniul doamnei K. în timp ce respectiva şi cu vecina E. se preocupau de aspectul frumos mirositor al blocului.
Agitaţia s-a dus, masa fu gata, or fi venit şi musafirii, dar prânzul tot a avut lacune.
În toată vria, doamna K. a uitat de compot. Sau n-a mai fost timp.
Agitaţia s-a dus, masa fu gata, or fi venit şi musafirii, dar prânzul tot a avut lacune.
În toată vria, doamna K. a uitat de compot. Sau n-a mai fost timp.
Mama îşi imaginează şi acum nişte boluri din cristal scoase degeaba din servantă şi lustruite bine, în zori.
Cine să fi prevăzut că blocul e blestemat?
imi pare rau
că în timp ce voi v-aţi mulat, zgribuliţi, mâna pe mânerul umbrelei eu stăteam la soare şi vorbeam cu doamna din imagine.
Zicea că îşi caută culcuş de iarnă.
Monte Barione-Casina delle Muse
Roma, octombrie 2007
26 octombrie 2007
25 octombrie 2007
dedicatie
pentru domnul Pedală. Viaţa merge înainte şi altfel.
Cu menţiunea: câinele nu moare întotdeauna de drum lung!
TROLLE SIEBENHAAR- SWEET DOGS
Cu menţiunea: câinele nu moare întotdeauna de drum lung!
TROLLE SIEBENHAAR- SWEET DOGS
romanţuri
Când începea emisiunea săptămânală de romanţe, cum nu era altceva la televizor, stăteam cu frate-meu în faţa ecranului, sub pian, şi ne băteam joc de fiecare cânticel în parte.
Plângeam de mama focului, ne trânteam pe jos, cântam şi ne distram teribil.
Apoi aveam cărticica aceea bleu cu partituri şi viersuri de romanţe şi lălăiam în casă până pe la două-trei, când venea mama de la clinică. Îmi plăcea A venit aseară mama...Vaaai, cântam şi plângeam şi iar cântam....şi, evident, ne dădeam note unul altuia. Ideea era să fii lacrimogen.
Dar uite că, dacă am citit că e Crizantema de Aur, la Târgovişte în weekend, m-a luat cu nostalgia. Şi cu romanţa care acum, că na, e toamnă, e favorită. Dar de mai demult. De când îmi băteam joc de ea. Deci ascultaţi viersurile, da? Ştiu, am fost răi când eram mici. Dar n-am furat!
Plângeam de mama focului, ne trânteam pe jos, cântam şi ne distram teribil.
Apoi aveam cărticica aceea bleu cu partituri şi viersuri de romanţe şi lălăiam în casă până pe la două-trei, când venea mama de la clinică. Îmi plăcea A venit aseară mama...Vaaai, cântam şi plângeam şi iar cântam....şi, evident, ne dădeam note unul altuia. Ideea era să fii lacrimogen.
Dar uite că, dacă am citit că e Crizantema de Aur, la Târgovişte în weekend, m-a luat cu nostalgia. Şi cu romanţa care acum, că na, e toamnă, e favorită. Dar de mai demult. De când îmi băteam joc de ea. Deci ascultaţi viersurile, da? Ştiu, am fost răi când eram mici. Dar n-am furat!
MS
- prima dată i-am văzut chipul pe o monedă găurită pusă de tânu' (bunicul din partea tatei) la încuietoarea de la poartă, să o ţină mai bine
- tata mi-a povestit, apoi, despre el
-i-am văzut faţa nedumerită, apoi, când a venit în ţară şi a fost oprit la intrare, de parcă era ultimul infractor
- am mai văzut o monedă găurită cu chipul lui, pe un şiret din piele neagră, la pieptul Andei, prietena mea din facultate
-am auzit recent, despre cunoştinţa unei cunoştinţe care lucrează în apropierea lui că s-a întâlnit cu el, noaptea, în bucătăria de la Versoix, fiecare căutând ceva cald de băut.
-are 86 de ani, azi, Majestatea sa.
La mulţi ani şi păcat că nu sunteţi model pentru prea mulţi!
- tata mi-a povestit, apoi, despre el
-i-am văzut faţa nedumerită, apoi, când a venit în ţară şi a fost oprit la intrare, de parcă era ultimul infractor
- am mai văzut o monedă găurită cu chipul lui, pe un şiret din piele neagră, la pieptul Andei, prietena mea din facultate
-am auzit recent, despre cunoştinţa unei cunoştinţe care lucrează în apropierea lui că s-a întâlnit cu el, noaptea, în bucătăria de la Versoix, fiecare căutând ceva cald de băut.
-are 86 de ani, azi, Majestatea sa.
La mulţi ani şi păcat că nu sunteţi model pentru prea mulţi!
24 octombrie 2007
de seara
- salată de spanac (crud! nu mai fierbeţi ce nu e de fiert, pe bune!) cu ulei de nucă, lămâie şi ce sare am găsit prin pliculeţele de la chinezi pe care am fost dăşteaptă şi nu le-am aruncat. Mda, am rămas fără sare în casă. Un vecin care să mă citească, să-i cer un vârf de cuţit de sare?
- pe uşa prăfuită a unui gipănoi din dreapta mea, la stop, scris cu deştul TE IUBESC. În dreapta şoferului era o tanti, dar nu părea ea capabilă de aşa ceva.
- în spatele meu la stop, una care semăna cu mine. Blonda, breton, stătea cu mâinile proptite de tavan, stopul ala de la Operă e fenomental. Ăla de la Unirii era taaare bun, în schimb, secondat de un balerin de la Poliţie. (Sunt de acuzat că nu înteleg întotdeauna mişcările agentului? parcă e altă coregrafie mai mereu!)
- o tanti de la asigurări care mă tot îndeamnă să fac un fel de cont în care bag bani acum şi îi ridic cu dobândă şi cu alte câştiguri peste 5 ani. 1. pe mine mă apucă teama să mă gândesc şi la anul viitor, darmite să mă ştiu cu marea avere blocată. 2. plus că nu pot lăsa rădăcini aici, dacă mă mut la capătul lumii.
-vecinul de jos care mi-a fost, câteva clipe, dubios, pentru că vine acasă la ora 16. După care mi-am dat seama că râde ciob de oală spartă. Ce e mai rău însă: dă drumul la casetofon/CD player/ pickup/magnetofon Kashtan, să cânte blocul. Dar aia nu e muzică! E coloană sonoră de lecţie de aerobic! Mult timp, când auzeam muzica asta, mi-i imaginam pe vecinii mei în trening mulat, cu jambiere si chestie din aia legată pe frunte ca Marian Nistor, în două culori însă şi sărind steaua prin casă. (*săritura steaua= sari depărtat cu mâinile sus, depărtate şi ele. de maxim efort.)
-o colegă care mă ia şi pe mine şi pe încă una de proaste. Sau am paranoia.
-bagaju', să nu uit de bagaju'. Apropo: în Timeout de mâine vă invit să descoperiţi 10 lucruri pe care, poate, nu le ştiaţi despre Roma, să le notaţi să aveţi pentru când daţi o fugă acolo -sha.
- nu e niciun film remarcabil la TV. Sau nu mi s-a părut mie.
-dar există cărţi, ziare, broşuri şi internet.
gesturi si efecte
Şi, cum nu voiam să mă duc până departe să iau ouăle acelea de prepeliţă, am zis că traversez şi iau de găină. Că doar n-oi muri de la bomba de colesterol, ce naiba!
Şi mi le-a dat frumos, într-o pungă de-i spunea de-un leu, în copilăria mea. Şi mi-am adus aminte cum, 20 de ani să fi trecut, ne-am întâlnit, eu şi Mona, cu Sorina. Şi Monel, ca picii, ce să spun, o întreabă pe Sorina:
Ce ai în plasă? şi-i trage un şut nu prea puternic în sacoşica din brocart, sau ce era. (se făceau la ţesătoria de mătase, o minunăţie! Am avut şi eu, să pot căra partiturile la şcoală)
Ouă!, a răspuns Soare-Sorinel.
Mai departe nu ştiu, dar poate reţineţi (cine e mai de vârsta mea) cum ouăle erau la porţie, pe vremea aia, şi noi, că eram patru, primeam 20 pe lună!
Se îngrijeau de colesterol, nu?
Şi mi le-a dat frumos, într-o pungă de-i spunea de-un leu, în copilăria mea. Şi mi-am adus aminte cum, 20 de ani să fi trecut, ne-am întâlnit, eu şi Mona, cu Sorina. Şi Monel, ca picii, ce să spun, o întreabă pe Sorina:
Ce ai în plasă? şi-i trage un şut nu prea puternic în sacoşica din brocart, sau ce era. (se făceau la ţesătoria de mătase, o minunăţie! Am avut şi eu, să pot căra partiturile la şcoală)
Ouă!, a răspuns Soare-Sorinel.
Mai departe nu ştiu, dar poate reţineţi (cine e mai de vârsta mea) cum ouăle erau la porţie, pe vremea aia, şi noi, că eram patru, primeam 20 pe lună!
Se îngrijeau de colesterol, nu?
deci cum mai rad io
Când ma duc la gramoBebe.
Veştile bune sunt că urmează festinul pentru el: măr ras în special. Dar pentru supică mai are:)
Apoi o tanti l-a măsurat să-i facă frac, probabil, că are 4 luni.
Şi eu am râs, că el are şosete 3/4 şi doctoriţa i-a făcut ghidi- ghidi în creştet.
la categoria dublu hahaha se disting însă două mingi aurii pe nume Ciprian şi Mihai. Sunt gemeni. Evident că îi încurc dar, din ultimele însemnări, deduc că e unul mai hărnicuţ care, pentru că a trecut de un an de multişor, ştie să pună deja rufe la spălat. Când veneai la mine în vizită, bebe, pentru agiutor în gospodărie, când?
Veştile bune sunt că urmează festinul pentru el: măr ras în special. Dar pentru supică mai are:)
Apoi o tanti l-a măsurat să-i facă frac, probabil, că are 4 luni.
Şi eu am râs, că el are şosete 3/4 şi doctoriţa i-a făcut ghidi- ghidi în creştet.
la categoria dublu hahaha se disting însă două mingi aurii pe nume Ciprian şi Mihai. Sunt gemeni. Evident că îi încurc dar, din ultimele însemnări, deduc că e unul mai hărnicuţ care, pentru că a trecut de un an de multişor, ştie să pună deja rufe la spălat. Când veneai la mine în vizită, bebe, pentru agiutor în gospodărie, când?
de injectat zambetu'
pentru cei care m-aţi întâlnit azi pe la semafoare. eu eram aia de la volan care dădea din cap pe ritm. chiar, nu am mai văzut de mult pe nimeni care să se bucure prin maşini de ce muzici ascultă. de ce e lumea stresată?
22 octombrie 2007
agiutor!
ştie cineva cu ce am păcătuit de văd ce e în stânga când vreau să intru în google reader şi, mai ales, cum pot remedia?
21 octombrie 2007
ei poftim!
You are Peppe le Pew (without the smell).
You are a lover. Romance, flowers, and wine are all you need to enjoy yourself. You are serious about all commitments. A family person. You call your Mom every Sunday, and never forget a Birthday.Don't let your passion for romance get confused with the real thing.
You are a lover. Romance, flowers, and wine are all you need to enjoy yourself. You are serious about all commitments. A family person. You call your Mom every Sunday, and never forget a Birthday.Don't let your passion for romance get confused with the real thing.
asta aş fi eu în seara asta. mă doare capul de la vreme. mi-e frig. fac teste, că nu pot citi.
testul e de aici şi-ţi arată ce personaj de desene animate eşti tu. da, tu.
20 octombrie 2007
dedicatia zilei
Bell Book & Candle - Rescue Me
pentru că a venit cu mine în maşină, de pe DeutscheWelle
19 octombrie 2007
că tot povestesc avioane, de câteva rînduri încoace.
Citat dintr-un steward de pe Alitalia, săptămâna trecută:
Ne scuzaţi, nu mai avem produse la duty-free, suntem în faliment.
Lui Apollinaire i-ar fi plăcut să-i gâdile urechea aşa ceva.
Citat dintr-un steward de pe Alitalia, săptămâna trecută:
Ne scuzaţi, nu mai avem produse la duty-free, suntem în faliment.
Lui Apollinaire i-ar fi plăcut să-i gâdile urechea aşa ceva.
traiasca republica vecina si prietena!
Ca să nu mai rămână repetentă şi anul acesta, Mam'mare, mamiţica şi tanti Miţa o duc pe Monica de ziua ei la Budapesta. Monica e cuminţică şi face rezervări la caleaşcă din timp. De banii economisiţi să-şi ieie cofeturi din frumoasa capitală (a lor, bre, nu a noastră!) Iată de ce îmi saltă inima a mândrie de sânge din sângele meu: Malev şi Tarom, liniile aeriene naţionale ale celor două ţări vecine şi prietene împart avioanele care leagă capitalele. Frumos, de apreciat pozitiv, zic!Pe partea românească, din cauză de extra confort, desigur, şi mai ales pentru şerveţelele acelea parfumate care cu vreo 5 ani în urmă erau taxate la 20 mii bucata(muahaha!) locurile costa mai mult decât dincolo de frontiera imaginară unde vor şedea cei care au cotizat la Malev.. Nu cu mult, dar ca idee. Eu să iau Taromul, zic, nu? NU!Luat Malev, sunat chiar la agenţie şi pronunţat cum trebuie Molev :) cât să mă asigur că bine văzusem în faţa ochilor beletul luat de pe site. Se va mâna peste noapte sus în dealul Gellertului, se va aburi pielea în termele lor şi se va mânca varietate de cremşnit. Se va scrie apoi, dacă şi-o aminti stiloul. Pentru mine nu garantez.
la Beci
Slavă Domnului cu globalizarea asta, mă duc la Beci de ziua mea, cu 100 de euro drum şi cazare. E drept că grosul cheltuielilor vine în afara acestora.
Trăiască, aşadar, SkyEurope...am fost doamnă şi, la 20 de euro cât a revenit pentru un loc, mi-am rezervat şi un anume scaun.
Trăiască şi lăcaşurile care nu se cheamă hotel, sunt mai ieftine, proaspăt renovate şi poartă numele de pat şi mic dejun, în alte limbi. (uitasem să vă spun de Roma, la fel se petrecu şi acel drum, cu minimum de cheltuieli pentru diligenţă şi hanul renovat şi mobilat IKEA de lângă San Pietro, care vreaţi, daţi cu mailul să vă dau adresa şi telefonul administratoarei care, guess what, era româncă!)
Trăiască şi site-ul proaspăt descoperit! Adică, OK, şi de pe Lonely Planet aflam lucruri, dar de aici îmi tipăresc şi toate hărţile, dar mai dau jos şi ghid audio, să ascult în timp ce mă uit cu capul în sus la ce-oi vedea la Beci.
Despre ce puteţi vedea la Roma în afară de ce spun ghidurile, o să aflaţi în curând, şi nu e o ameninţare!
18 octombrie 2007
dor si dor, cu mine calator
Mi-o venit acu în cap melodia asta care-mi freca creierii în copilărie:) deşi acum o ascult cu drag, brusc...
dar să ştie Bocşa că m-o cuprins melancolia de melodia aiasta tocmai când îmi luai bilet ghe Budapesta, nu i-o cădea prea bine.
o fo zi de bilanţ; mi-am luat bilet pentru Budapesta, Gellertul mă aşteaptă! mâine urmează sejurul de Viana. nu, nu lucru la agenţia de turism. mă pregătesc de o viaţă mai frumoasă. cu mine răsfăţată şi atât. mai sănătoasă, mai calmă, chiar mai doamnă!
No bine, tu, vă mai scriu! Servus!
dar să ştie Bocşa că m-o cuprins melancolia de melodia aiasta tocmai când îmi luai bilet ghe Budapesta, nu i-o cădea prea bine.
o fo zi de bilanţ; mi-am luat bilet pentru Budapesta, Gellertul mă aşteaptă! mâine urmează sejurul de Viana. nu, nu lucru la agenţia de turism. mă pregătesc de o viaţă mai frumoasă. cu mine răsfăţată şi atât. mai sănătoasă, mai calmă, chiar mai doamnă!
No bine, tu, vă mai scriu! Servus!
17 octombrie 2007
suntem pregatiti!
Părerea mea e că nu putem scoate obrazul oricum, la Olimpiada de la Beijing. Gimnaştii noştri trebuie să se pregătească! Fizic, mai ales, dar şi psihic. Să înfrunte privirile cât mai multor spectatori şi să fie gata de orice provocare! România, prin Dorinel, e gata, din ce rezultă. Priviţi!
GYMNASTIQUE PEKIN 2008
envoyé par nqtv
GYMNASTIQUE PEKIN 2008
envoyé par nqtv
ok, cu laptopul s-a rezolvat, la fel şi cu internetul. dar mouse-ul de ce a murit?
LATER EDIT: OK si-a revenit mouse-ul. nu i-am făcut nimic, după ce o oră a făcut doar ce a vrut el. adică scroll. aş vrea să ştiu de ce!
ŞI MAI LATER EDIT: mouse-ul a sucombat. să păstrăm un moment de reculegere, în cinstea multitudinii ce click-uri care i-au adus sfârşitul. şi scriu şi plâng, şi scriu.
LATER EDIT: OK si-a revenit mouse-ul. nu i-am făcut nimic, după ce o oră a făcut doar ce a vrut el. adică scroll. aş vrea să ştiu de ce!
ŞI MAI LATER EDIT: mouse-ul a sucombat. să păstrăm un moment de reculegere, în cinstea multitudinii ce click-uri care i-au adus sfârşitul. şi scriu şi plâng, şi scriu.
16 octombrie 2007
Manivela vrea mamica
la Apollinaire aflati cum un smotocel vrea nişte degete care să-l răsfeţe cum merită, un suflet care să-l iubească necondiţionat, pentru că merită! Aflaţi de ce, aici.
toamna, frigul si cadoul
În seara asta mulţumirile speciale merg către mama mea.
Pentru că de ziua mea, cum am grijă mereu să mă car de acasă, ca să nu mă prinză din urmă anul în plus, îmi dă bani să-mi iau eu cadou.
În 2006 m-am ales cu aceste frumoase mănuşi de condus de la chesco.
Pentru că de ziua mea, cum am grijă mereu să mă car de acasă, ca să nu mă prinză din urmă anul în plus, îmi dă bani să-mi iau eu cadou.
În 2006 m-am ales cu aceste frumoase mănuşi de condus de la chesco.
Cum e frig de-ţi vine să chemi duşmanul în casă, pot scrie la maşină doar cu ele.
Şi merge de minune, doar am cântat la pian toată viața !
Şi merge de minune, doar am cântat la pian toată viața !
la miezul noptii, in curatmurdar
Cu ajutorul şpriţului sau prin maşina de tocat, la care s-a montat tubul pentru cîrnaţi, se umplu intestinele, legîndu-se la ambele capete cu sfoară subţire. Cînd toţi sînt gata, se introduc în apă sau supă fierbinte (care a fiert în clocot) şi, fără să mai dea in clocot, se ţin aşa 50-60 minute, după care se scot cu strecurătoarea de macaroane, înţepînd din loc în loc cu un ac gros, să iasă aerul, ca să nu plesnească şi li se dă drumul cîteva minute în apă rece, apoi se aşează pe platou. Se consumă calzi sau reci. După dorinţă, se pot prăji puţin pe ambele părţi înainte de a se consuma calzi cu mamaliguţă sau cu piure de cartofi.
http://www.repertoar.ro/culinare
Amintiri despre caltaboşi, în lumina ultimelor evenimente, imediat ce bate de miezul nopţii, pe curatmurdar.
http://www.repertoar.ro/culinare
Amintiri despre caltaboşi, în lumina ultimelor evenimente, imediat ce bate de miezul nopţii, pe curatmurdar.
do it yourself!
cum aflam eu aseară că britanicii, care râdeau de cantitatea de infimă de pastă de dinţi folosită de români, îşi scot singuri măselele şi fac şi fac chiar detartraje at home cu şurubelniţa, doresc să vă fac cunoscute, pe această cale, multe lucruri pe care nu e necesar să daţi banii.
Un tuns. ai nevoie de foarfecă şi un curs. pe youtube. Vrei să-ţi faci singurică bob? înveţi aici.
Vrei să-ţi faci o traistă? ia aminte!
Poate te interesează, totuşi, cum se înmulţesc plantele carnivore! te învaţă nenea!
Ia te uită, Mr Bean nu e singurul care şi-a umblat singur în gură. e o glumă, dar oricum, e pe youtube. Domnilor, dacă vreţi să vă apucaţi de tricotat, nu sunteţi ridicoli! luaţi de aici! sau poate vreţi să gătiţi rapid ceva?
Aşteptând prima operaţie pe creier făcută după indicaţii de pe youtube, mă duc acum în treaba mea.
Un tuns. ai nevoie de foarfecă şi un curs. pe youtube. Vrei să-ţi faci singurică bob? înveţi aici.
Vrei să-ţi faci o traistă? ia aminte!
Poate te interesează, totuşi, cum se înmulţesc plantele carnivore! te învaţă nenea!
Ia te uită, Mr Bean nu e singurul care şi-a umblat singur în gură. e o glumă, dar oricum, e pe youtube. Domnilor, dacă vreţi să vă apucaţi de tricotat, nu sunteţi ridicoli! luaţi de aici! sau poate vreţi să gătiţi rapid ceva?
Aşteptând prima operaţie pe creier făcută după indicaţii de pe youtube, mă duc acum în treaba mea.
vai de capul meu
Cristina fu moartă pentru o zi.
mi s-a făcut pielea de găină când am citit ce poate face hărnicia dintr-o vecină când în general cu simbolurile nu te poţi juca. Îngrozitor, ca să fiu scurtă. Eu pentru din astea fac urât de tot.
mi s-a făcut pielea de găină când am citit ce poate face hărnicia dintr-o vecină când în general cu simbolurile nu te poţi juca. Îngrozitor, ca să fiu scurtă. Eu pentru din astea fac urât de tot.
15 octombrie 2007
ah, ce inceput de saptamana!
Dimineaţa devreme, cineva caută de zor pe google ceea ce eu doar bănuiam că poate exista.
Dicţionarul ortopedic al limbii române.
Un dicţionar care ne spune când să ne punem limba în ghips, nu?
Dicţionarul ortopedic al limbii române.
Un dicţionar care ne spune când să ne punem limba în ghips, nu?
14 octombrie 2007
Vajnicul Vladimir
Vajnicul Vladimir merge la concerte. Precaut sau mai degrabă de teamă ca nu care cumva să nu pătrundă adâncile taine ale muzicii interpretate, ia cu el aparatul foto. Pentru instantanee, piedici în calea uitării şi, graţie tehnicii moderne, chiar şi pentru filmuleţe! Le duce apoi acasă, le descarcă pe calculatorul plin de programe cu care el ia muzică şi filme de pe internet (gratis, ce minune!) şi, dacă vrea să se dea mare le pune şi pe Youtube. Plus că, dacă are blog, filmuleţul aduce trafic, traficul – bani, iar el îşi poate cumpăra noi şi noi bilete la alte spectacole.
Vajnicul Vladimir şi-a luat pretina, vineri seara, şi s-a dus la Sanda Weigl. Loc şi-a luat la balcon. Poate pentru motivele ce ar putea transpira din primul paragraf, poate tocmai ca să aibă o imagine cuprinzătoare a actului artistic.
Vajnicul Vladimir nu e însă infailibil. La fel de vajnica fată care lucra pentru organizatori în prima lojă de lângă scenă, cu ochii-i ca de uliu l-a remarcat în activitatea lui.
A venit la el, i-a spus ce vă imaginaţi că ar spune orice om ce protejează nişte drepturi intelectuale doar că a fost într-o mare eroare. Nu tutuieşti omul, madam, orice ar fi făcut. Ce e asta, retorsiune?
Vladimir cel vajnic a ridicat nasul sus, nu ştiu ce planuri avea cât Sanda încă îi dădea cu pistolul şi celularul, dar la finalul concertului bine nu i-a fost.
Fata cu dreptatea de partea ei a chemat între timp un tip solid cu o cască în ureche şi pe acelaşi ton iritat i-a spus că ar dori ca Vladimir cel vajnic să nu iasă din clădire cu Sanda cântând de zor în aparatul lui. Aici a intervenit glasul de Donald Duck al prietenei vajnicului Vladimir. Ce dovadă aveţi că am făcut foto şi înregistrare şi, la o adică, unde scrie că nu avem voie să facem fotografii? Aici îmi vine să intervin: unde scrie şi că de la bibliotecă nu poţi ieşi cu foi rupte din cărţi, acolo unde spune că nu poţi să mă buzunăreşti, dacă împărţim acelaşi autobuz, pentru că eu muncesc pentru ce e acolo şi nu poţi lua cu tine, uite aşa pentru că nu ai citit nicăieri că nu se cade. Îmi vine să spun ceva şi de bunsimţ dar Fata mi-o ia înainte. (păcat de tonul înţepat, zău!). Prietena s-a săturat, între timp. Vladimir, eu vreau să merg acasă! Vladimir, hai, şterge înregistrarea! (Care, soro, că ai negat câteva minute mai înainte?)
Între timp fata face greşeala să îl reţină cu braţele pe Vladimir care voia să meargă şi el acasă. Cu Sanda cu tot. Vladimir îi reproşează gestul, Fata declară aproape că doar peste trupulul ei Vladimir poate porni în călătoria fără de sfârşit, o hostesă (ah, iubesc cuvântul, gazdă ar însemna prea mult! Întâmpinătoare ar fi, nu) formează un număr pe telefon, după ce înainte apăruse şi Poliţia în discursul unuia dintre cei trei.
Vladimir: dar nu m-aţi întrebat cine sunt! Ştiţi cine sunt eu?
Eu dau să ciulesc trei urechi, dacă aş putea. Vladimir e CINEVA!
Fata îi spune: arătaţi-mi, atunci, acreditarea, ceilalţi fotografi au venit în loja în care mă aflam eu!
Vladimir, cu glasul puţintel firav, acum: sunt un simplu cetăţean!
CETĂŢEAN, aş spune! În viaţa mea nu am dat peste cineva mai mândru decât Vladimir că e un simplu cetăţean. Atât de plin de cetăţenia lui simplă încât să şi-o anunţe prin Ştiţi cine sunt eu?
Aici povestea mea se termină. Prietena cu care eram a ieşit de la toaleta teatrului Odeon, aflată în imediata vecinătate a ostilităţilor narate.
Vajnice Vladimir: ceea ce ai făcut dumneata se cheamă furt. Doar pentru că până acum nimeni nu a venit să te tragă de mânecă să-ţi spună în ce mare păcat ai căzut nu înseamnă că actul tău nu e blamabil.
Vajnică Fată: puteai la fel de bine să spui ce aveai de spus fără să ridici tonul, să tutuieşti omul căzut în ridicol şi să pui mâna pe el. Eleganţa îţi lipsea, aşadar.
Vajnice spectator: dacă înainte aflai de pe afişe (am observat eu că pe stâlpii unde sunt anunţate marele paranghelii manelistice îndemnnul persistă) că nu ai voie să duci cu tine acasă, virtual, ce ai văzut pe scenă, azi lucrul ar trebui să fie de la sine înţeles. Pentru că 'nemo ex propria turpitudine commodum capere potest'... Sau, cum ar veni, prostia nu e o scuză.
Vajnicul Vladimir şi-a luat pretina, vineri seara, şi s-a dus la Sanda Weigl. Loc şi-a luat la balcon. Poate pentru motivele ce ar putea transpira din primul paragraf, poate tocmai ca să aibă o imagine cuprinzătoare a actului artistic.
Vajnicul Vladimir nu e însă infailibil. La fel de vajnica fată care lucra pentru organizatori în prima lojă de lângă scenă, cu ochii-i ca de uliu l-a remarcat în activitatea lui.
A venit la el, i-a spus ce vă imaginaţi că ar spune orice om ce protejează nişte drepturi intelectuale doar că a fost într-o mare eroare. Nu tutuieşti omul, madam, orice ar fi făcut. Ce e asta, retorsiune?
Vladimir cel vajnic a ridicat nasul sus, nu ştiu ce planuri avea cât Sanda încă îi dădea cu pistolul şi celularul, dar la finalul concertului bine nu i-a fost.
Fata cu dreptatea de partea ei a chemat între timp un tip solid cu o cască în ureche şi pe acelaşi ton iritat i-a spus că ar dori ca Vladimir cel vajnic să nu iasă din clădire cu Sanda cântând de zor în aparatul lui. Aici a intervenit glasul de Donald Duck al prietenei vajnicului Vladimir. Ce dovadă aveţi că am făcut foto şi înregistrare şi, la o adică, unde scrie că nu avem voie să facem fotografii? Aici îmi vine să intervin: unde scrie şi că de la bibliotecă nu poţi ieşi cu foi rupte din cărţi, acolo unde spune că nu poţi să mă buzunăreşti, dacă împărţim acelaşi autobuz, pentru că eu muncesc pentru ce e acolo şi nu poţi lua cu tine, uite aşa pentru că nu ai citit nicăieri că nu se cade. Îmi vine să spun ceva şi de bunsimţ dar Fata mi-o ia înainte. (păcat de tonul înţepat, zău!). Prietena s-a săturat, între timp. Vladimir, eu vreau să merg acasă! Vladimir, hai, şterge înregistrarea! (Care, soro, că ai negat câteva minute mai înainte?)
Între timp fata face greşeala să îl reţină cu braţele pe Vladimir care voia să meargă şi el acasă. Cu Sanda cu tot. Vladimir îi reproşează gestul, Fata declară aproape că doar peste trupulul ei Vladimir poate porni în călătoria fără de sfârşit, o hostesă (ah, iubesc cuvântul, gazdă ar însemna prea mult! Întâmpinătoare ar fi, nu) formează un număr pe telefon, după ce înainte apăruse şi Poliţia în discursul unuia dintre cei trei.
Vladimir: dar nu m-aţi întrebat cine sunt! Ştiţi cine sunt eu?
Eu dau să ciulesc trei urechi, dacă aş putea. Vladimir e CINEVA!
Fata îi spune: arătaţi-mi, atunci, acreditarea, ceilalţi fotografi au venit în loja în care mă aflam eu!
Vladimir, cu glasul puţintel firav, acum: sunt un simplu cetăţean!
CETĂŢEAN, aş spune! În viaţa mea nu am dat peste cineva mai mândru decât Vladimir că e un simplu cetăţean. Atât de plin de cetăţenia lui simplă încât să şi-o anunţe prin Ştiţi cine sunt eu?
Aici povestea mea se termină. Prietena cu care eram a ieşit de la toaleta teatrului Odeon, aflată în imediata vecinătate a ostilităţilor narate.
Vajnice Vladimir: ceea ce ai făcut dumneata se cheamă furt. Doar pentru că până acum nimeni nu a venit să te tragă de mânecă să-ţi spună în ce mare păcat ai căzut nu înseamnă că actul tău nu e blamabil.
Vajnică Fată: puteai la fel de bine să spui ce aveai de spus fără să ridici tonul, să tutuieşti omul căzut în ridicol şi să pui mâna pe el. Eleganţa îţi lipsea, aşadar.
Vajnice spectator: dacă înainte aflai de pe afişe (am observat eu că pe stâlpii unde sunt anunţate marele paranghelii manelistice îndemnnul persistă) că nu ai voie să duci cu tine acasă, virtual, ce ai văzut pe scenă, azi lucrul ar trebui să fie de la sine înţeles. Pentru că 'nemo ex propria turpitudine commodum capere potest'... Sau, cum ar veni, prostia nu e o scuză.
12 octombrie 2007
iuhuuu!
mai exista si vesti bune, in viata.
desi zau daca mi-ar mai trebui cineva care se balabaneste pe 5 cm de tocuri si care nu stie ce e ala respect de Putin:)
ha haaaaaaaa!
later edit: m-am bucurat cam repede. Cică Nicolas e cu Rachida Dati. Îl vedem duminică, pe TV5, la Michel Drucker. Emisiunea e pentru ministrul francez al justitiei, e un interviu inregistrat cu Sarko...
desi zau daca mi-ar mai trebui cineva care se balabaneste pe 5 cm de tocuri si care nu stie ce e ala respect de Putin:)
ha haaaaaaaa!
later edit: m-am bucurat cam repede. Cică Nicolas e cu Rachida Dati. Îl vedem duminică, pe TV5, la Michel Drucker. Emisiunea e pentru ministrul francez al justitiei, e un interviu inregistrat cu Sarko...
11 octombrie 2007
vestile sunt bune
şi sună cam aşa:
- am iar maşinărie de scris, ia te uită, ia te uită cum funcţionează! deci Monica revine pe marile ecrane în două-trei zile:)
Între timp, pentru cine se simte bine că e blogger, iată exemplu de cineva care face sacrificii ca să poată posta. Pe scurt: în Havana cenzurii, o anume Yoani Sanchez, de 32 de ani , scrie despre viaţa de zi cu zi din Cuba, dintr-un hotel, plătind bani grei pentru asta şi riscându-şi, mai ales, libertatea. Amănunte aici, în International Herald Tribune.
- am iar maşinărie de scris, ia te uită, ia te uită cum funcţionează! deci Monica revine pe marile ecrane în două-trei zile:)
Între timp, pentru cine se simte bine că e blogger, iată exemplu de cineva care face sacrificii ca să poată posta. Pe scurt: în Havana cenzurii, o anume Yoani Sanchez, de 32 de ani , scrie despre viaţa de zi cu zi din Cuba, dintr-un hotel, plătind bani grei pentru asta şi riscându-şi, mai ales, libertatea. Amănunte aici, în International Herald Tribune.
9 octombrie 2007
lumea citeste de mica
Ieri la metrou. o vad pricajita, secondata de un bunic nu tocmai falnic, cu ghiozdan pe spate si cosite, uniforma nu se poarta, cu o carte in mana, fara sa sada, fara sa se sprijine de ceva. silabiseste doar din cand in cand. ii fac o poza* cu telefonul, bunicul ma vede si ii spune sa ridice privirea. sunt obligata sa ma duc sa-i vorbesc.
- tu stii ca esti primul copil pe care il vad citind carti la metrou?
zambeste
-tu stii ca esti printre putinii copii care mai citesc uite asa, de placere?
alt zambet
-ce citesti, aaaaaaaa, Degetica? iti place?
-da, timid, tot zambind dulce.
-unde ai ajuns?
- aiiiici...era la inceput, cand fetita era inca in gradina...
a venit apoi trenul, a urcat, tot asa, fara sa caute sprijin, a pornit in lumea lui Andersen, silabisind usor. Bunicul ei o veghea linistit.
________
* daca as avea si cablu la mobil ati avea poza uite aici. dar ea exista si cine stie cand...
**pana nu vine motorasul de la stergatoare nu mai pornesc cu caleasca prin oras. imi ajunge incursiunea de aseara, cand imi lipsea un brat telescopic si pliabil, sa sterg din cand in cand parbrizul. revin: huo, mitici!
telegrafice..
ca n-am de niciunele: laptop, timp, dispozitie, inspiratie, poze, diacritice:
-deci carele am facut bine ca am aruncat o monedutza in Fontana di Trevi...adica tornero, mai Romulus si Remus! mai ales ca ramasesera lucruri nebifate...
- astept sa se dea premiul Nobel...Pentru literatura s-au adunat brusc favoritii mei, oricat mi-ar placea Haruki Murakami, sa fim seriosi, nu se compara cu restul...desi cu el ma marit;)
-la medicina sa ia aia cu celulele-susa, sa poata studia mai departe, sa se poata aplica, sa ma fac repejor bine
-frigul acesta nu imi convine
-vreau la tratamente de belire, caci oi fi io bela-belissima, dar ma belesc pe zi ce trece, nu?
-vreau niste pantofiori, dar nu stiu de care si nici mai ales de ce.
voi vedeti in ce derizoriu am cazut? unde am ajuns, unde?
8 octombrie 2007
buba poc
nu mi-ajung robinetul de apa calda de la bucatarie si motorasul de la stergatoare acum ma chinuie si laptopul.
sa va descriu: dechis masinaria: de la stanga la dreapta, in fata ochilor apar: dunga lata alba, dunga lata neagra si restul ecranului fara probleme.
:((((((( why me???
sa va descriu: dechis masinaria: de la stanga la dreapta, in fata ochilor apar: dunga lata alba, dunga lata neagra si restul ecranului fara probleme.
:((((((( why me???
7 octombrie 2007
ça m'est jusqu'ici
adica petitie de semnat. nu vreau catedrala mantuirii neamului si o scriu si fara majuscule.
amanunte la puck. tot acolo si link catre petitie.
amanunte la puck. tot acolo si link catre petitie.
am uitat sa va spun
puteţi liniştiţi să-mi trimiteţi exemplarul de săptămâna aceasta din Timeout, unde scrie de blogul meu cel mai blog: cu grea e viaţa şi-i pustie...
primiţi autografe, cum nu, n-am de gând să folosesc hârtia în alte scopuri.
primiţi autografe, cum nu, n-am de gând să folosesc hârtia în alte scopuri.
5 octombrie 2007
3 octombrie 2007
iertarea pe plan fizic
Doi fraţi, unul îi nenoroceşte celuilalt un testicul, cu cuţitul.
Victima, pe patul de spital, întrebată de reporter:
"O sa-l iertaţi? Fizic da, dar în suflet nu."
Victima, pe patul de spital, întrebată de reporter:
"O sa-l iertaţi? Fizic da, dar în suflet nu."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
