discutiile nu mor niciodata, la fel ca si ciorapii de dama, un cetatean din Hamburg rascoleste google-ul in cautarea lor.
Maestrul G l-a adus la mine. a plecat dezamagit, ce putea gasi aici? povesti despre " moartea piciorului"?
27 iunie 2007
26 iunie 2007
¡hola!
din Barcelona, deocamdata...
domnilor, aici e cam racoare...ceea ce va doresc si voua, ca am citit ca masurati temperatura cu oul pe capota masinii mintenas.
25 iunie 2007
24 iunie 2007
de ce e bun concediul
pentru ca uiti parolele la toate conturile de pe internet
trec bataturile din coate si de la incheietura, cica e de la laptop, am cetit eu
trece durerea de spinare, tot asa, de la laptop
creste acuitatea vizuala, brusc
mese la ore regulate, alimentatie mediterraneo
somn tot asa
fericire, feromonu', vindecarea mai rapidă
_______
Monica revine mai grasă, mai pufoasă, cu mintea odihnită, cu piticul mai mic
Blogul devine plictisitor, fără pricini de iritare
Voi mă părăsiţi
Eu plâng
mă apuc de blog
revin bătăturile
şi tot aşa
trec bataturile din coate si de la incheietura, cica e de la laptop, am cetit eu
trece durerea de spinare, tot asa, de la laptop
creste acuitatea vizuala, brusc
mese la ore regulate, alimentatie mediterraneo
somn tot asa
fericire, feromonu', vindecarea mai rapidă
_______
Monica revine mai grasă, mai pufoasă, cu mintea odihnită, cu piticul mai mic
Blogul devine plictisitor, fără pricini de iritare
Voi mă părăsiţi
Eu plâng
mă apuc de blog
revin bătăturile
şi tot aşa
23 iunie 2007
alt cuvant al zilei
în ton cu seceta, na, să fim actuali, mereu pe placul publicului, este cel de la care vine agricultura, agrarul şi toate alea.
prin Transilvania, unde trăiesc majoritatea celor care detestă vocalele diacritice ale limbii române, unde omul ca mine vede în ă şi în î chinurile facerii, la pământ se mai spune şi agru.
Agru, străvechi cuvânt românesc.
ma citeste Bravul soldat Svejk!
Atentie mare, cititorul vine tocmai din České Budějovice , cine a citit Peripeţiile bravului soldat Švejk cunoaste.
Citat din memorie: soldat căzut în oala cu mâncare, la bucătărie: nu mă scoateţi afară! Mai bine daţi-mi nişte pâine!
22 iunie 2007
mineralnaia vada, Ernu si canicula
preambul:
Într‑un mic bufet cu ape gazoase, pe a cărui firmă erau zugrăvite nişte sifoane albastre, şedeau, la o măsuţă albă, Balaganov şi Panikovski. Împuternicitul cu copitele mesteca o prăjitură în formă de rulou, atent tot timpul să nu iasă crema prin partea cealaltă. Înfulecând această mâncare a zeilor, avea grijă s‑o compenseze din când în când sorbind siropul verde "Fân proaspăt", amestecat cu sifon. Curierul bea chefir aducător de sănătate. În fata lui se aliniaseră deja şase sticluţe goale. Preocupat, Panikovski scutura acum, într‑un pahar, conţinutul gros al celei de a şaptea. Noua secretară le plătise în ziua aceea leafa potrivit statului semnat de Bender şi prietenii se delectau la răcoarea ce venea de la plăcile de mozaic ale bufetului, de la răcitorul cât o casă de bani unde se păstra nişte brânză udă, de la baloanele cilindrice de culoare închisă cu apă gazoasă şi de la tejgheaua de marmură. O bucată de gheaţă căzuse din răcitor şi zăcea pe jos, distribuind generos şuviţe de apă în toate părţile. Îţi făcea realmente plăcere să te uiţi la această oază de apă după aspectul obositor al străzii cu foarte puţină umbră, cu trecători istoviţi de căldură şi cu câini înnebuniţi de sete.
Răstimp, Bender (Vasile Ernu!) căra baxuri cu ape gazoase, pe uliţa Magherov, din Bucuresciul atât de departe de Crimeea. Ajutor de nădejde, o doamnă despre care nu putem lansa decât ipoteze, necunoscându-l pe domnul cu pricina.
Da, cei doi au fost văzuţi de complicii paparaţilor pe Magheru, cum spuneam, cu baxuri de mineralnaia vada, căci bere se vinde numai sindicaliştilor, ştiu şi ei bine, iar cvasul este preparat de particulari care simpatizează cu Puterea sovietică . Şi totuşi, unde mergeau şi de ce cărau atâta apă? ştiu ceva ce noi nu ştim?
paparaţii revine când nici cu gândul nu gândiţi!
lucruri de cumparat
Se roagă domnul Apollinaire si doamna Clitemnestra să nu uite cand ie zioa mea.
după ce primesc peştele promis de Clitemnestra aj dori un dispozitiv din desene animate pe care nu am dispoziție să-l desenez acum. Dar pot povesti.
El ieste aşa: o bara de sus. un scripeţel. capătul de jos are un bocanc plin cu plumb. io mă duc la dispozitiv trag de ceva şi bocancul se mulează perfect pe dosul meu. Doare, dar merit.
pentru că am ascultat cu atenţie cântecul de mai jos. sau de aici
gemeni
dar mi-a venit o idee pe drum, în timp ce ascultam RFI
deci: dacă doi gemeni seamănă, îşi permit să facă şotii. Oare la ce vârstă se termină programul de şotii al unei perechi de gemeni? Şi oare fraţii Kaczyński cum se comportă?
Adicătelea preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, a anunţat că mai bine moare decât să semneze tratatul UE aşa cum arăta el alaltăieri. Dar, dacă e chitit să facă scene cum au existat în istorie ( mă rog, până la stadiul de leşin, Dumnezeu să-l odihnească pe bietul domn Manoilescu, cel care a leşinat când şi-a văzut ţărişoara fără de Ardeal, la Viena şi nu mă mai înteb cum şi-au permis fârtaţii lui să-l anunţe ce au negociat) nu cumva se bazează că-l înlocuieşte fratello, pe mai departe?
aiureli de-ale mele.
to do
întocmai ca senilii, scriu aici, pentru că dacă eşti prost şi uiţi scrie jos! eu aşa fac!, încheiat citatul.
de scris faza aia, pentru FORŢA.
de căutat ia de duminică, pentru seara basarabenilor, la MŢR, ora 19. Vin Vasile Ernu, Pavel Cuzuioc, Taraful de la Mârşa.
de evitat conţert cu Macy Gray, din motive de bad feng shui, dar nu al ei, ci al locului unde se ţine. Come on! Insula sinucigaşilor? Pe Lacul Morii? No way!
de scris faza aia, pentru FORŢA.
de căutat ia de duminică, pentru seara basarabenilor, la MŢR, ora 19. Vin Vasile Ernu, Pavel Cuzuioc, Taraful de la Mârşa.
de evitat conţert cu Macy Gray, din motive de bad feng shui, dar nu al ei, ci al locului unde se ţine. Come on! Insula sinucigaşilor? Pe Lacul Morii? No way!
21 iunie 2007
de joi
Am luat la cetit În America lui Susan Sontag iar pe de ce au apărut azi amintirile din America ale lui Marc.
America va fi, da?
Dar inimioara mi-a vibrat ăl mai tare la povestea aiasta. Se poate presupune de ce. Nici nu vă dau amănunte. Luaţi o ceaşcă de ceai, mai bine, cum spuneam!
20 iunie 2007
cu asta sunt de acord!
uite un campionat de mâncăi împotriva căruia nu am absolut nimic! ba m-aş înscrie!
de azi
dat intalnire cuiva la ora 10, cafele, limonade, barfe infecte, planuri la fel.
trezit la 7- zgomot tocuri vecine
trezit la 7.30, zgomot usa intrare bloc, de mers si uns, cand nu uit...scartaie lugubru de tot
trezit pe la 8, planuit sa mai dorm o ora
trezit la 10.50 missed call, message received.
sunat ingrozita, raportat ca am adormit ca un porc, adus aminte cand "m-am dus" eu la ziua laviniei, in sensul ca m-am pus sa dorm pe la 8 seara, m-am trezit pe la 5 dimineata, intre timp s-au serbat oamenii. nu stiu nici acum cum s-a interpretat absenta mea;)
***
fost de schimbat condurii de nunta, constatat mari reduceri la un magazin cu pantofi de cucoane bine...atat cucoanele cat si pantofii, daca va plac condurii cu talpa din piele( a se da cu zeama de lamaie pentru a evita piruete deloc asemanatoare lui Fred Astaire)
***
schimbat placute GoldieHawn, sunt o maiastra, cu patentul si surubelnita in mana! de aia e bine sa faci pian in viata, sa ai digitatie perfecta oricand!
*** baut a N-a limonada cu ghimbir si lamaie productie proprie, de admirat din nou digitatia;)
***
bucuroasa de ploaia ce manjit GoldieHawn, speriat de soarele orbitor
***
maine planuri MTR
***
sa nu uit: ideea googlarilor de a implementa limba romana in blogger ma face sa mai cer niste apa cu lamaie, nu de alta dar cine s-a ocupat de traduceri nu e mai breaz decat cei ce au talmacit Maicrosoftu' sau meniurile telefoanelor. Traiasca limba engleza, cand e vorba de tehnica!
***
vazut la urban delice ceas interesant pe blog, l-am pus sa va chinuie si pe voi, sta o singura zi, e pe ora de-mi place mie. dar tot nu e kitsch, cu pisici si cireșee, da? sonorul se poate opri, cand va dumiriti ce tot canta.
***
ca si Gorgeoux, nu ma pot opri din mirarea omului apostrofat in comentarii de cititori care continua sa revina. Masochisti?
***
iar transpir, dar cica e sanatos, metoda organismului de a se racori.
cum ar fi sa faca si aparatele asa? ce de apa, ce de apa!
19 iunie 2007
n-am cuvinte
au alţii.
celelalte cuvinte, da? o melodie care fâşâie atât de bine pe pick-up-ul de acasă.
haideţi cu toţii:
suflet nefericiiiiiiiiiiiiiiiiiit
15 iunie 2007
curat murdar!
a intrat in linie noul număr din curatmurdar.
Ca întotdeauna, de pot lăsa ceva pe ultimul moment, în penultimul pot constata ca am febră, greaţă, vărsături, migrene atroce. I
ntru în linie să raportez imposibilitate de gândire, scriere şi altele şi mă înmoi mai rău: aflu, offline, că alte două mâini dibace, în colţul celălalt al Bucureştiului, scriu de zor, pentru ca alte două mâini se frământau, ca mine, răpuse de o gripă or something.
Fii bărbată, mi-am zis, răscolind casa după medicamente din care nu mai iau oricum de vreo 2 ani.
Concentrare maximă, ce colocatar când anume a înghiţit bulin calmant?
Răscolit, luat, respirat adânc, metoda de pe Marele Munte, concentrat, presopunctură, acupunctură, lamentatio ad Clitemnestram, încurajări, ieşit ceva. Acum, că recitesc, subţirel.
Mai aveam atâtea de povestit!
Numărul viitor, ce să zic.
Hai, aţi dat click?
14 iunie 2007
am luat-o!
Abia apucasem să întorc capul şi jeap! leapşa în jugulară!
Ai mare noroc, Hellene, ca dacă era cu imitatio, poze, desene şi altele nu mă jucam cu lepşele..
Asta de când tot încasam lepşe de la unii/unele şi ei/ele canci, când venea să dau eu leapşa mea.
Sau, mai rău, o luau de la alţii, după ce mă refuzau pe mine.
Sau, mai rău, o luau de la alţii, după ce mă refuzau pe mine.
Revenind: am luat leapşa cu cărţi.
30 de întrebări? De la cine a pornit tortura asta?
1. Ce carte nu ai imprumuta? nu prea împrumut cărţi, mai dădeam şi le primeam înapoi bejulii, gri, flendurite, îngrozitoare. sunt misofobă, am uitat să raportez, plus genul care pune învelitoare cărţilor, înainte să le citească.
2. Ce carte nu ai recomanda? apăi tot se ivesc din astea . nu aş recomanda cărţi după care nu rămâi cu nimic.
3. Ce carte nu ai cumpara? cartea de telefon, cărţile lui Pavel Coruţ şi miile de self help books, deşi din astea mi-ar plăcea să scriu, muahahaha
4. Ce carte nu ai citi niciodata? din cele enumerate la punctul 3.
5. Ce carte nu ai scrie niciodata? SF, fantasy, memorii din exil;)
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai? e o carte veche de tot, roz pulmon, cu poveşti pe care voi nu le ştiţi. A fost a mamei mele. E veche, dar frumoasă. Şi nu ţin minte cum se cheamă!
7. Care a fost cartea copilariei tale? aia de mai sus, una de poezioare, după care am învăţat să citesc la trei ani, poveştile nemuritoare, na, ca toţi copiii!
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o? Da.
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi? nu ţin minte. E posibil sa nu ma fi marcat sau, mai rau, sa fiu atat de ignoranta si sa nu0mi fi dat seama.
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie? sunt prea multe!
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie? nu cred ca e un risc: biblia.
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? Aventurile lui Huckleberry Finn (asta pe vremea când pierdeam timpul recitind)
13. Numeste o carte plictisitoare. D-apăi sunt atâtea!
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o. Ultima: Roşu, a lui Orhan Pamuk. Aştept concediul.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte. reiau, aici, răspunsul dat unui critic literar, care m-a întrebat acelaşi lucru:De regulă, îmi cumpăr cărţi ghidată de recomandările prietenilor sau de cronicile literare. Obiceiul a început în urmă cu vreo 7 ani, când am alergat dezamagită de Diavoliada lui Bulgakov la Dan Goanţă. Mi-a spus: ,,Monico, n-avem timp nici să citim prostii, nici să recitim cărţi!''(aici îl contrazic: uneori mai recitesc cărţi, bucuroasă de felul în care văd lucrurile după un timp). Cam de atunci, rar mă mai aventurez singură în lumea cărţilor. Mă ajută reviste şi emisiuni, prieteni şi colegi de nădejde care sper să îmi aprecieze, şi ei, sfaturile. Asta nu înseamnă că nu e absolut încântător să cumperi o carte care te trage de mânecă după ce ai răsfoit-o în librărie sau că aş cumpăra orice carte despre care se vorbeşte.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte? Din fericire, nu trebuie să renunţ la nimic.
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte? vezi punctul 16. Ipotetic? la apă!18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult? Life is a box of chocolate, you never know what you get! aşa că fără prejudecăţi privind editurile!
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Două zile.
20.Cum se numeste acea ultima carte cumparata? Timpul ce ni s-a dat
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte? Nu ştiu, dar ne învăţau că au fost ucişi vreo 11.000. Ştiu cum îi chema, în schimb, să îi trec aici?
22. Care este scriitorul roman preferat? Ioana Pârvulescu
23.Care este scriitorul strain preferat? Haruki Murakami.
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi? Maestrul şi Margareta, dar nu porcăria lui Polanski..altceva.
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine. nu prea-mi plac ecranizările cărţilor pe care le-am citit, de aceea aleg fie una, fie alta. Are prioritate primul venit, de regulă cartea.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta. nu ştiu!
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere. Sunt mulţi, când, cum. La fiecare prefer ceva anume.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti. NO WAY!
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania? Jay Jay Johannson, na!
30.Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult. acuma un top al întrebărilor nu mi-am făcut şi zău dacă-mi propun. nu vrei nişte apă? cum ar fi să-mi placă asta?
dar putul? putul unde ducea?
povestea a fost pe toate canalele de televiziune, aproape.
un copil de un an cade intr-un put din curte. diamtetrul fi este de 25 de cm, se prabuseste vreo 10 m. operatiune de salvare spectaculoasa. toata lumea e maiastra.
nu s-au pus intrebarile*( nu stiu eu sa se fi pus)
cum a scapat copilul nesupravegheat la put?
- de ce nu era acoperit putul, daca tot ai zvarluga in curte?
- parintii nu trebuie/ pot fi sanctionati?
si, ceea ce ma framanta cel mai tare:
unde ducea putul? ce e cu un put de mai bine de 10 m adancime intr-o curte de oameni? unde duce? in China?
vestile bune continua!
groupie!
Monica il place pe Woody Allen, regizorul si actorul, nu omul.
Monica are toate sansele, daca e vigilenta, sa il ocheasca pe strada, in 10 zile.
Pentru ca deoarece.
un no comment
in Bangladesh, un librar isi intinde cartile, sa se usuce dupa ce au fost plouate bine.Musonul.
poza e de aici
13 iunie 2007
va anunt din timp, da?
deci: carele sunteţi pe acasă mâine seară, la 23 ora noastră şi nu ştiu cât a celor din Vanuatu, pe MGM, comedie. Woody Allen, da? Ursula Andress, băieţii, da? Peter O' Toole, Peter Sellers, Romy Schneider.
What's new, pussycat, oooooooooooo ooooooooo oooooooooooooo!
Dedicaţie, dacă tot îmi place ska:
Fishbone & Los Fabulosos Cadillacs - "What's New Pussycat"
uat a biutiful dei
-eu zic că e bună: mai am puţin şi termin cartea
-nu pot duce caleaşca la spălat pentru că nu o pot scoate din parcare. două giga-camioane stau în spatele ei, mă gândesc că, totuși, dacă îi rog frumos pe şofiori or muta măgăoaiele.
-vecinii mei gătesc cu varză. sănătos. problema e că li s-a întâmplat ceva grav: li se arde mâncarea şi nu iau nici o măsură. să sun la uşa lor, îngrijorată?
-un fost coleg de liceu, pe messenger. are, de o lună cel puţin, un status depresiv: things will never be the same.
dacă-l întreb ce are s-ar putea să mă doară. Să spună sec NIMIC sau să se apuce să-mi nareze tot. Am chef de aşa ceva? Pot presupune! 1. Nu mai e cu fata pe care a scos-o la melci, în Paris, acum câteva luni, de a scris Zaza o cronică să-i mulţumească franţujii ăia.2. I se termină omului contractul la Parigi (nu e fitecine, da?)
puncte negative: m-am trezit cu părul creţ şi Shirley Temple nu mai e genul meu.
o rochie si o atitudine!
din link in link, pana la un site cu rochii de mireasa, de, daca mai am doua saptamani.
am si gasit ce imi trebuie: o rochie cu o atitudine! o imbraci? e clar, vei fi lasciva, putintel bauta, provocatoare, seacsi beaci!
aici mai au si alte atitudini, pardon, rochii.
aici mai au si alte atitudini, pardon, rochii.
12 iunie 2007
3 in 1
Sara Lazarus, the gypsy guitar master Birelli Lagrene & the Gipsy Project, miuzik, tra la laaaaaaa
pulitică
mergeţi la Galeria Simeza, zilele astea, şi vizionaţi lucrarea intitulată cum aţi citit în titlu.
adica?
Dugheana din faţa magazinului Eva*, unde se vinde ceva mâncare, se numeşte KILLER CHICKEN.
*cum de mai există acolo, cu toate demolările astea?
- un ucigaş mai laş?
- un pui atât de toxic încât mori după ce-l mănânci?
*cum de mai există acolo, cu toate demolările astea?
agiutor!
cine e pe blogspot (sau nu contează?) cum faceţi când scrieţi ceva şi vreţi să retractaţi, şi-mi apare un text tăiat frumuşel pe mijloc?
LATER EDIT: AM AFLAT! M-A INVATAT UN OM BUN! DE NADEJDE! CUM VA DORESC SA AVETI SI VOI IN PREAJMA! YEAH!
de-ale gurii...
- pâine cu untură şi vegeta deasupra (unii puneau zahăr!)
- pâine cu salam şi muştar (din ăla din pahar din sticlă verzuie, dungat...refolosibil la desen, ca să umezeşti penelul în el)
- pâine cu vinete şi o felie de salam deasupra(Tavi Apostolache ieşea afară la joacă aşa!)
- budincă de zmeură (producţie băştinaşă)
- budincă de banane (din pachet, de la bunica)
- fosfarin!
- compot de mere
- gris cu lapte şi cu gem deasupra
- tăieţei cu biscuiţi, cu mac, cu pesmet, cu nuci
- sirop de lămâie, galben ciudat, de la cofetăria Aroma...ţin minte şi acum un bătrânel care şi-a cumpărat o sticlă întreagă, din care şi-a turnat în ceva chimico-suc...şi eu şi cofetăreasa aveam ochii mari
- prăjitura cartof
- gumă de mestecat cu Mickey Mouse pe pachet
- Gumella
- bomboane maronii cu ceva marmeladă în interior
- prăjitură Florina, la cofetăria Olga, lângă Liceul de Artă...o zi era cu frişcă, una cu spumă din albuş de ou
- trigoane cu brânză de la Hermes, de lângă Palatul culturii
- fondante de la Bucureşti, aduse de tata când mergea la reciclare
- Melba de la Intim, devenit magazin de pantofi apoi auto-moto, parcă...sau invers?
toate, gustate în copilărie...de atunci niciodată.
ce vremuri!
Pornea pe la 1930 probabil de pe Calea Victoriei, dar ajungea hăt departe.
Şi acolo cineva a păstrat-o!
De fapt de ce mă mir când, în Scrinul Negru, o bătrână doamna păstra necurăţaţi nişte pantofi în care intrase nisip din Argentina.
Mă duc să mă plimb.
poza e de aici
11 iunie 2007
din ciclul...#6
Iarna nu-i ca vara şi nici 7plus ca IHT, vă anunţ că blogul meu celălaltul a fost citat de ultima publicaţie în discuţie, pe secţiunea de blog, că doar nu la decese.
Vestea vine la câteva zile după ce am aflat că Alexandru Andrieş citeşte curatmurdaru' deci posibil şi pe Şarpele Kaa.
Mă bucur şi dau din coadă, căci ce început de săptămână mai puteam dori?
10 iunie 2007
pe intuneric nu se vede
De câteva zile mă preocupă comportamentul uman pe întuneric, printre necunoscuți.
4 ţărani care se voiau a fi cool genul cu maiou de plasă, tunşi cu ciobul şi cu şuviţe blonde în cap au considerat, în pasajul 
Lujerului, unde eu şofam cu vreo 55 de km la oră (viteza deloc în afara legii, da?) pe banda din stânga, pentru că la semaforul de la ieşire urma să merg taman în partea aceea, că, din cauza mea, bărbăţia lor e pusă în pericol.
Lujerului, unde eu şofam cu vreo 55 de km la oră (viteza deloc în afara legii, da?) pe banda din stânga, pentru că la semaforul de la ieşire urma să merg taman în partea aceea, că, din cauza mea, bărbăţia lor e pusă în pericol.
Abia au aşteptat să ajungă pe banda din dreapta mea, la lumină, să înceapă cu toţii, bre, să înjure şi să îmi arate tot felul de degete orientate chiar spre gura lor.
Ştiu ce număr de înmatriculare avea căruţa voastră. Şi ştie şi poliţia. Veţi fi contactaţi.
Ştiu ce număr de înmatriculare avea căruţa voastră. Şi ştie şi poliţia. Veţi fi contactaţi.
haiku din toata lumea
Rămân pe Asahi Shinbun, unde descopăr că haiku-ul nu e chiar mort.
Deşi nişte japonezi au cam râs de un cunoscut al meu care spunea că vrea să le înveţe limba într-atât de bine încât să ajungă să scrie un haiku.
O reţea de haiku, pe Asahi, oblăduită de un scoţian (cu numele, măcar.)
Mergeţi aici, ca să citiţi, ca să scrieţi.
peste tot e asa
-nu doar în România elevii merg la şcoală cu telefoane mobile
-nu doar la noi se bat de-şi crapă capetele, în curte sau printre bănci
-nu doar la noi se filmează momente din astea
-nu doar de la noi se umple internetul cu Local Kombat şcolăresc
-nu doar la noi se îngrijorează opinia publică despre aşa ceva.
-oare şi la şcoala de duminică, pe vremea lui Tom Sawyer, se băteau copiii, doar că tehnica nu era evoluată, atunci?
Pe prima pagină a lui Asahi Shinbun, poveste cu elev bătut şi umilit de alţi copii de vârsta lui.
Citat de final: At the end of May, the school questioned the students involved in the bullying based on information from students who had witnessed the attacks.
The bullies admitted to their violence, and the school started providing special guidance for them.
Ultimele cuvinte, mă repet:the school started providing special guidance for them.
sincronicităţi
Spuneţi şi voi:
găsesc la Vio un cântec, versurile le citesc azi în jurnalul lui Annie Bentoiu, luat de la bookfestul unde, la lansarea lui Mircea Vasilescu, stau lângă un domn al cărui blog îl citesc. Era Vasile Ernu, la care m-am dus din nou, îl place pe Ostap Bender şi citează din Ilf şi Petrov, într-o povestioară replică la Siegfriedul Liiceanului, ieri, când aveam de spus un RIP înlăcrimat pentru roşioara a lor mei.
găsesc la Vio un cântec, versurile le citesc azi în jurnalul lui Annie Bentoiu, luat de la bookfestul unde, la lansarea lui Mircea Vasilescu, stau lângă un domn al cărui blog îl citesc. Era Vasile Ernu, la care m-am dus din nou, îl place pe Ostap Bender şi citează din Ilf şi Petrov, într-o povestioară replică la Siegfriedul Liiceanului, ieri, când aveam de spus un RIP înlăcrimat pentru roşioara a lor mei.
De văzut emisiunea lui Andrei Gheorghe cu Tudor Octavian, Dan Helciug, Florin Chilian, Vasile Ernu invitaţi, tema bani din/ pentru cultură.
Două câte două, da?
de duminica la pranz...
Pentru cine detestă cancerul de piele şi nu s-a dus la ştrand, cum am văzut unii chiar acum un sfert de oră, mândri, în şlapi, slip, tricou şi prosopul pe umeri, intrând la trei ligheane din Crângaşi
dedicaţie: Chavela Vargas cu Ana Belen
9 iunie 2007
8 iunie 2007
din ciclul#5
...jazz în difuzoare pentru toţi cetăţenii ţării, tema de vineri a lui Florin Iaru, de pe TVR Cultural ar trebui să fie obligatorie pentru toţi !
Azi, unul dintre invitaţi este Neagu Djuvara. Se discută despre deşert.
Azi, unul dintre invitaţi este Neagu Djuvara. Se discută despre deşert.
nu-i doare mana!
exista oameni care scriu haide-ti, vroia,/vroiam/vroiau, ve-ti, monstrii/monstriii si viata lor merge inainte!
6 iunie 2007
foc cu foc, poc!
Netty mi-a zis simplu: trei planete de foc in cate trei zodii de foc.
nu poate fi decat cu poc.
feel free to be pissed off, mai!
nu poate fi decat cu poc.
feel free to be pissed off, mai!
5 iunie 2007
4 iunie 2007
ce faceti peste doua saptamani?
Propunerea mea este sa dati o fuga la Londra. Concert. Mare concert.
Pearl Jam pe Wembley Arena- 18 iunie.
Pearl Jam pe Wembley Arena- 18 iunie.
bani mai bine folositi
părerea mea e că banii din droguri nasc lucruri mai frumoase:)poţi compara stânga cu dreapta?Afganistanul cu Buzescu- Teleorman?
poze de pe dragele de monocle şi cotidianul
3 iunie 2007
cuvantul zilei
Este biu.
Se recomandă folosirea cât mai frecventă, întrucât exprimă starea de bine a celui ce are.
Prisos, adică. Un mare clişeu. Ca să-l evitaţi: restul e de biu.
Prisos, adică. Un mare clişeu. Ca să-l evitaţi: restul e de biu.
piu, piu!
bucurii de seara
cum zappam în letargia-mi, pe TVR2 era iubirea vieţii mele. El, Ostap Bender.
Ce fercheş, ce falnic bărbat! Ce vorbe meşteşugite!
Ce fercheş, ce falnic bărbat! Ce vorbe meşteşugite!
cand raii se fac buni
Lou Reed, băiatul care ne îndemna să 'take a walk on the wild side' şi răcnea' heroin, it's my wife and it's my life' e de mult timp mai curat, mai uscat, mai devreme acasă, un enervant, ce vreţi! Prietenul meu:)
Lou Reed, ca Dan Iliescu, scrie albume liniştitoare. Yanni, Oliver Shanti şi compania se pistruiază. Compară blândeţea monstrului cu liniştea omului bun. Nu e mai interesantă prima?
Albumul a fost creat pentru uzul personal. Face tai chi. Cam două ore pe zi. Muzica e cu sunete electro şi cu natură. La conservă, da. În The wind over the Hudson River, de exemplu, vântul e chiar de acolo. Cum să trişeze?
Interviu cu Lou Reed cel paşnic, aici.
Eu l-am cunoscut aşa.
Şi acum să mă întreb ce vreau de la el.
obiceiuri
Şi, cum îmi tăia o roşie în bucătărioara aceea londoneză cu tavan din sticlă peste care cădea o ploaie fără început şi fără de sfârşit, mă întreabă:
-Tu mănânci partea asta? [exhibit a. photo, right]
-Da, ce are?
-Noi, ardelenii, o mâncăm, în altă parte se taie.
-Tu mănânci partea asta? [exhibit a. photo, right]
-Da, ce are?
-Noi, ardelenii, o mâncăm, în altă parte se taie.
ce-i viata?
Berlinul de est-> Polonia zilelor noastre, nu prea departe de acţiunea filmului, dar la o distanţă cam mare de Căderea Zidului Berlinului.
În Germania fostă democrată, o femeie (activistă, nu glumă!) îşi revine din comă, iar fiul ei face tot posibilul ca ea să nu afle că vremurile 'de aur' au apus. Şi, tot ce aveam noi în România, bun şi trainic şi produs al Epocii de aur, se regăseşte în produsele pe care fiul cel iubitor şi speriat de impactul pe care vestea căderii l-ar putea avea asupra bietei lui mame i le dă femeii. Pastă de dinţi din aia bună ori castraveţi cum numai în RDG cresc şi se murează, frate. Goodbye, Lenin!
În Polonia lui 2007, Jan Gryebski îşi revine din comă. Dintr-o 'viaţă' de 19 ani petrecută între lumea noastră şi cea de dinolo. Îl lovise trenul, în 1988. Lucra la căile lor ferate. Medicii i-au mai dat doi-trei ani de trăit şi l-au trimis acasă. Gertruda, I jump you jump- ul lui, are grijă de el, dar cu sfinţenie, nu de ochii lumii. Îl veghează, îi vorbeşte, se roagă pentru el (chapeau pentru catolici şi spiritul lor de sacrificiu pe care îl văd altfel poate pentru că nu le pătrund modul de a fi). O invidiez! Pentru două decenii de dedicaţie de care puţini sunt în stare (motherul meu de asemenea, ei uite că era să uit!). Gertruda îşi întoarce la fiecare oră bărbatul pe partea cealaltă, să nu capete escoriaţii. 19 ani x 365 de zile x 24 de ore...nu calculaaaaaaaaaaţi, e dincolo de matematică povestea asta! Pune atâta ardoare în rugile ei că 19 ans après Jan dă 1(un) semn că-şi revine. E dus la doctori, oamenii ăia ştiu ce să facă şi iată-ne personajul din nou printre noi! Ce face Jan acum? TImpul nostru a trecut Are 65 de ani. Patru copii şi 11 nepoţi. Fizioterapie. Îşi revine, încet-încet, cât poate un organism care nu s-a mai comportat ca al nostru. Lucid! Parcă ieri l-a lovit trenul! Şi, ce ne place, se uită la talk-show-uri politice. O jumătate din fiecare zi e cu ochii pe televizor. Şi are ce recupera. Şi îi place ce vede, că el rămăsese, poate, la Solidarność. Când colo, la televizor, uite-i pe băieţii care voiau să fure luna!
Unde a fost Jan răstimp? Spune că-şi aminteşte oameni în jurul lui care-i vorbeau.. Nu povesteşte, ca Veronika lui Coelho, că s-a ridicat deasupra patului.
Căci ce-i viaţa?
scrisă pe terasă la Chocolat, pe strada Stavropoleos, duminică la ora 11
În Germania fostă democrată, o femeie (activistă, nu glumă!) îşi revine din comă, iar fiul ei face tot posibilul ca ea să nu afle că vremurile 'de aur' au apus. Şi, tot ce aveam noi în România, bun şi trainic şi produs al Epocii de aur, se regăseşte în produsele pe care fiul cel iubitor şi speriat de impactul pe care vestea căderii l-ar putea avea asupra bietei lui mame i le dă femeii. Pastă de dinţi din aia bună ori castraveţi cum numai în RDG cresc şi se murează, frate. Goodbye, Lenin!
În Polonia lui 2007, Jan Gryebski îşi revine din comă. Dintr-o 'viaţă' de 19 ani petrecută între lumea noastră şi cea de dinolo. Îl lovise trenul, în 1988. Lucra la căile lor ferate. Medicii i-au mai dat doi-trei ani de trăit şi l-au trimis acasă. Gertruda, I jump you jump- ul lui, are grijă de el, dar cu sfinţenie, nu de ochii lumii. Îl veghează, îi vorbeşte, se roagă pentru el (chapeau pentru catolici şi spiritul lor de sacrificiu pe care îl văd altfel poate pentru că nu le pătrund modul de a fi). O invidiez! Pentru două decenii de dedicaţie de care puţini sunt în stare (motherul meu de asemenea, ei uite că era să uit!). Gertruda îşi întoarce la fiecare oră bărbatul pe partea cealaltă, să nu capete escoriaţii. 19 ani x 365 de zile x 24 de ore...nu calculaaaaaaaaaaţi, e dincolo de matematică povestea asta! Pune atâta ardoare în rugile ei că 19 ans après Jan dă 1(un) semn că-şi revine. E dus la doctori, oamenii ăia ştiu ce să facă şi iată-ne personajul din nou printre noi! Ce face Jan acum? TImpul nostru a trecut Are 65 de ani. Patru copii şi 11 nepoţi. Fizioterapie. Îşi revine, încet-încet, cât poate un organism care nu s-a mai comportat ca al nostru. Lucid! Parcă ieri l-a lovit trenul! Şi, ce ne place, se uită la talk-show-uri politice. O jumătate din fiecare zi e cu ochii pe televizor. Şi are ce recupera. Şi îi place ce vede, că el rămăsese, poate, la Solidarność. Când colo, la televizor, uite-i pe băieţii care voiau să fure luna!
Unde a fost Jan răstimp? Spune că-şi aminteşte oameni în jurul lui care-i vorbeau.. Nu povesteşte, ca Veronika lui Coelho, că s-a ridicat deasupra patului.
Căci ce-i viaţa?
scrisă pe terasă la Chocolat, pe strada Stavropoleos, duminică la ora 11
duminica dimineata...
...la Stavropoleos, razele soarelui cad sub un alt unghi , vantul bate cu o alta viteza, intr-o directie incompatibila cu geometria. la Stavropoleos, duminica, Domnul se coboara altfel asupra celor veniti sa-i spuna buna dimineata...la Stavropoleos, duminica dimineata, miroase a frunze de nuc...tanin greu...a liniste.a pace prevestind bine.a duminica insorita din vremuri apuse, poate.
2 iunie 2007
vreau
sa te vad. sa te aud. sa te lipesti de mine. sa stiu ce culoare are cerul pentru tine.
vreau sa-ti aud vocea si vreau sa stiu cum mirosi.
sa-mi afund nasul in gatul tau. sa respir.
vreau sa te vad. sa te aud.
oameni care te " ajuta "
Să te ferească Domnul să-ţi începi ziua cu faţa la cearşaf şi să ai treabă, apoi, prin oraş, cu maşina.
La orice stop
Serveşte un sirop
La orice cotitură,
Primeşti un pumn în gură
Nu ştiu să alung cerşetorii şi
fasolea nu e o dovada!
Hugh Grant scapă basma curată, după ce a aruncat cu fasole la caserolă într-un paparazzi de-adevăratelea, spune cineva de la Procuratura britanică. Pentru că nu ar fi suficiente dovezi. V-am spus eu că Vanish are şi puncte slabe. Păi dacă şi-a spălat tricouaşul lezat de fasolea domnului Grant, paparaţul nu aveam cum să aibă şanse!!! Şi de ar fi rămas o urmă de
de trezit animalu'...
...din tine. Ca afara e soare. si timpul trece. curge. passa passa passa.
iesi afara la joaca!!!
iesi afara la joaca!!!
problema
-se dă un om care s-a dus la casa lui, ca să poată dormi mai mult
-se află, la intrarea în bloc, că, între 8 şi 9, vine nenea de la lumină, să citească indicele de consum de pe contor
-se notează, obosit, că e ora 3, indicele respectiv pe un post it
-cu bucuria lucrului bine făcut, se aplică vestea cifrată pe tocul uşii (în exterior), cu scopul ca nenea să nu sune la uşă
-se doarme foarte bine, adânc, fără vise
CINEVA sună la uşă
-se bombăne, pentru că nu se ştie înjura ţifraş(complex, cu multe verbe şi substantive nemaiîntâlnite în imprecaţiile românilor)
-se iese, se pune le halat roz, se scoate capul voit ciufulit pe uşă
nenea de la lumină: am văzut, am pus înapoi pe uşă!
-se bombăne, cum spuneam.
1 iunie 2007
copiii cuminti...
...primesc cadouri!
Acuma, copiii răsfăţaţi s-ar putea plânge că ploaia nu e prea bună pe terasă. De văzut!
Acuma, copiii răsfăţaţi s-ar putea plânge că ploaia nu e prea bună pe terasă. De văzut!
cand esti copil
...lumea se învârte în jurul tău şi de nu vor adulţii.
Andrei vrea să doarmă în patul celor mari, pentru că acolo rămăsese să se joace, după-amiază. Dacă află că asta nu se poate, plânge. Dacă e lăsat să plângă, cu amendamentul că nu va fi cum vrea el, plânge cu lacrimi de crocodil. În timp ce mama lui caută mopul să şteargă râul de lacrimi, Andrei adoarme în patul celor mari, cu perna în braţe. (când creşte, primeşte karakiri, oricum)
Cine a câştigat?
Răspuns: începe cu A, da?
Andrei vrea să doarmă în patul celor mari, pentru că acolo rămăsese să se joace, după-amiază. Dacă află că asta nu se poate, plânge. Dacă e lăsat să plângă, cu amendamentul că nu va fi cum vrea el, plânge cu lacrimi de crocodil. În timp ce mama lui caută mopul să şteargă râul de lacrimi, Andrei adoarme în patul celor mari, cu perna în braţe. (când creşte, primeşte karakiri, oricum)
Cine a câştigat?
Răspuns: începe cu A, da?
"dorinti fierbinti"
Aş vrea ca în fruntea ţării să se lucreze, iar oamenii de la Cancelaria Premierului să nu stea două ore şi jumătate pe blogul meu. Că au o misiune şi mai şi trăiesc pe banii mei! Că nu văd cu ce ar contribui inepţiile de aici la binele ţării. La buna dispoziţie, poate!
e-o lume minunata
...in care veti gasi numai copii!
pentru ca la fabrica de concasoare multi au suflete de copil, altfel margelele nu ies atat de lucitoare cum ati vazut mai sus!
zi grea...
Alergătură prin casă...Până la urmă, plecăm repejor spre centru. Într-o jumătate de oră ajungem, dar tot trebuie să ne grăbim. Doar noi doi şi mama, trebuie că e marţi sau joi. Tata e de serviciu, în după-amiezele astea. Sunt manechin! La Luxor putem să ne alegem hainele de paradă. Luăm ce vrem, da? Pentru mine găseşte mama o rochiţă cu albastru şi un cerb brodat. Se asortează cu jiletca bleu, aleasă pentru Cristi. Şi începe. Din fericire, nu mă împiedic, deşi sunt în saboţeii cu albinuţe. E greu să-ţi ţii echilibrul pe tălpile astea rigide din lemn şi, dacă mi-a zis mama acum câteva zile când plângeam după o trântă, că mi-i ia dacă mai cad, trebuie să rămân în picioare. Ce greu e la trei ani!
****
Agitaţie mare. Unde e revista? Notiţe! Am concurs! Se dă un pătrat de asfalt cu latura de un metru. A se umple cu desenul potrivit pentru marele premiu. Pfai, ce idee! Deci ai grijă să desenezi un cer maaaaaaare, nori pufoşi, soare strălucitor, şi mâini de copii, ridicate a bucurie. Copii de toate culorile! Iar sus scrie PACE, da? Ia să vedem: în română: pace; în maghiară: beke; în germană: frieden; în rusă: mir. Uite: asta e în chineză, ţii minte să desenezi tot? Ţin, ce contează că sunt în grupa mare?
****
La Luxor Junior! Eu vreau mingea asta roşie! Ah, ce măgăruş frumos! 
Vase pentru păpuşi! Plastic portocaliu...din ăla casant, ce păcat...Dar tot sunt ale mele. Primeşte şi Cristi....vedeţi că nu mai ţin minte ce? Noroc că reţin că mingea roşie a sfârşit şutuită bine la fotbal, între blocuri...Eu nu joc, da? Are grijă fratello să nu stea nefolosită mingea :( la 10 ani, terenul de fotbal e al lui.
Vase pentru păpuşi! Plastic portocaliu...din ăla casant, ce păcat...Dar tot sunt ale mele. Primeşte şi Cristi....vedeţi că nu mai ţin minte ce? Noroc că reţin că mingea roşie a sfârşit şutuită bine la fotbal, între blocuri...Eu nu joc, da? Are grijă fratello să nu stea nefolosită mingea :( la 10 ani, terenul de fotbal e al lui.****
La Platoul Corneşti! Să ne întâlnim cu Goguţă! Când vine, unde e? De ce nu e? E aici, stai aşa că trebuie să apară. Ne-a spus la radio să venim:( Premiu de la UNICEF, pentru Goguţă, pentru mobilizarea generală de Ziua Copilului.
****
De ce nu mai sărbătorim 1 iunie când creştem mari?
niste copii grozavi
N-au egal, pe lume, în ochii mei. Şi nici în urechi:)
Îi ştiţi din Les choristes.
Les Petits Chanteurs de Saint-Marc - Avions en papier
Avioane de hârtie pentru toţi copiii!
mai copii, mai!
- Uite, masina aia seamana cu Fordul meu rosu, pe care l-am pierdut.
- Pai daca l-ai pierdut nu mai e al tau, e al cui l-a gasit!
- Nu l-a gasit nimeni !
- Ba da, daca l-ai pierdut !
- Nu, ca l-am pierdut intr-un loc sigur.
Zdrobeală jr. în dialog cu tăticul lui.
De o săptămână îmi bombardez cunoscuţii cu rândurile astea .
Ei râd. Şi eu râdeam la început, dar acum mi-am dat seama că e-xact de-gea-ba! Există, pe lumea asta, un loc sigur unde lucrurile decurg altfel. Noi, cei mari, habar n-avem de el. Pentru că, din vina noastră sau nu, mintea nu ne mai e neprihănită. Ne-au ocupat-o grijile, răutăţile şi, implicit, teama de ceilalţi. Nu e chiar aşa! Locul acela sigur există dar numai pentru cei care ştiu şi cred în el. Acolo lucrurile nu se pierd, iar oamenii sunt buni.
N-are cum să nu se întâmple ceva frumos, azi!
Doar e ziua noastră, a celor care am ştiut să păstrăm în noi, mai mult decât ceilalţi, copilăria.
poza e a lui Robert Doisneau. De pe hol de la mine:)
- Pai daca l-ai pierdut nu mai e al tau, e al cui l-a gasit!
- Nu l-a gasit nimeni !
- Ba da, daca l-ai pierdut !
- Nu, ca l-am pierdut intr-un loc sigur.
Zdrobeală jr. în dialog cu tăticul lui.
De o săptămână îmi bombardez cunoscuţii cu rândurile astea .
Ei râd. Şi eu râdeam la început, dar acum mi-am dat seama că e-xact de-gea-ba! Există, pe lumea asta, un loc sigur unde lucrurile decurg altfel. Noi, cei mari, habar n-avem de el. Pentru că, din vina noastră sau nu, mintea nu ne mai e neprihănită. Ne-au ocupat-o grijile, răutăţile şi, implicit, teama de ceilalţi. Nu e chiar aşa! Locul acela sigur există dar numai pentru cei care ştiu şi cred în el. Acolo lucrurile nu se pierd, iar oamenii sunt buni. N-are cum să nu se întâmple ceva frumos, azi!
Doar e ziua noastră, a celor care am ştiut să păstrăm în noi, mai mult decât ceilalţi, copilăria.
poza e a lui Robert Doisneau. De pe hol de la mine:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
