ca sa vezi!

...cum ar fi sa spuna furnica apropo de elefant, gand la gand?
Oricum: ma tot batea gandul sa va povestesc despre Goldie Hawn cand, dinspre Palat , vine ravas cu trimitere la ceva atat de frumos ca nu indraznesc. escuzati!
citez: In urma articolului „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“ publicat de Cotidianul pentru weekend, Gabriel Liiceanu a trimis un „drept la replica“, la insistentele prietenului sau Siegfried.
Cine e Siegfried, ce poate el si cum se poate scrie frumos despre o gramada de fiare frumos asamblate, aflati aici

cand va bate ceasul

ora 12, mergeti pe curatmurdar.
Apare noul numar. De data asta Sarpele kaa n-a uitat ca vine ziua de joi.
I-a scris lui George Michael. Hai, varsati o lacrima!

scump, domnule, scump!

Dar eficient! Pe vremurile astea maro pe care le trăim, gumarul perforat şi colorat face senzaţii prin Piaţa Cotroceni. Am verificat personal.




Pentru că treceam neobservată printre tarabe şi neguţătorii păreau să dea prioritate purtătorilor unor astfel de încălţări cumpărate din Eforie pentru cură, am ajuns la concluzia că





Nu-i nici mâţă ca bursucul,
Nici piele cum e cauciucul!




În imagine, varianta pentru nasul meu prea sus. Marc Jacobs. 80 de euro.

uff si iar uff

O literă, domnule, la litera aia de erau atenţi!

Bine, BBC nu mai e ce era pe vremea lui Gwantser, a Ralucăi Dana Cotruţă, a lui Petru Clej la ora 6, dar puţină grijă de ce ajunge pe site de ar avea oamenii aceia, tare bine ar fi!

Nu de alta, dar pun pariu pe ce vreţi voi că un masaj de la Băselu se soldează cu vânătăi. Marineii au mână grea!

frumuseti scrise

Că tot mă preocupă cărţile frumoase şi tot era la mine telecomanda, aseară.
Şerbana Drăgoescu face (ciudat verb, în context, nu?) nişte cărţi frumoase rău. Mai că nu-ţi vine să le atingi, de teamă să nu se strice.

telecomanda e la mine!

La televizor. În faţa mea: sufleul de broccoli cu sparanghel (dacă mai aud asparagus în loc de sparanghel pun interlocutorul la săpat!) şi telecomanda. Numai bună de chinuit butoanele: paf!

Pe TVR Cultural, Tout le monde en parle românesc. Dl. Chivu renunţă la tema despre Sibiu capitala culturală * şi ne serveşte o discuţie despre ce s-a întâmplat la Cannes. Şi n-a fost o tragedie: cu interlocutori unul şi unul: Laura Vasiliu, Alex Potoceanu (amândoi protagonişti în 4 luni...), Cătălin Cristuţiu (monteur la California Dreamin'). Alături de ei, Irina Nistor, pe scaun, şi Alex Leo Şerban, tot pe un scaun, dar mai în deal, la Paris. Ce bine!
Dar Laura Vasiliu e o fată atât de modestă! Voi ştiţi că ea a fost la Cannes cu mulţi ani înainte şi, când a văzut hotelul în care sunt cazate marile staruri, şi-a spus că n-o să şadă niciodată acolo? Ei bine, a stat şi când a intrat în cameră a ţopăit pe pat de bucurie.

Zap, pe TVR1, Între bine şi rău. Mai că renunţ definitiv la internet şi mă mut pe fotoliu. Poftim invitaţi şi temă, la Mihaiu: (Totul pornind de la ce a apucat să scrie până acum Prinţul Charles despre România -yummy gemul săsesc!)
Lucian Georgescu, Sandra Pralong, Alison Mutler, Jean Pierre Vigroux, Marie Rose Mociorniţă, George Pruteanu. Se pune o întrebare: Cum trebuie tratată corect o imagine bună a României bune?

Vă las, am o relaţie specială cu telecomanda, în seara asta.

de 1 iunie #1

nu ştiu de ce, dar pun pariu că Mariei i-ar plăcea mult cursul de capoeira despre care am citit pe pagina Brazilia-Romania. Asta pentru că mai ţin minte leapşa culinară, nu pentru că anunţul spune că Crianças de até 16 anos comerão grátis, e os pais que as acompanharem ganharão um coquetel. *

No bine, ideea e să facem rost de cât mai mulţi copii, părerea mea;)

_________

*copiii până la 16 ani mănâncă gratis, iar adulţii care îi însoţesc pot câştiga un cocktail)

noi si noi pasiuni

De ce ar tasta cineva "gasesti cheile" pe google? Ora e tarzie. Trebuie sa plece de acasa. Haos total. (stiu cum e, ca vad ce e in jurul meu;) Cheile nu-s! Unde cauti? Pe motorul de cautare! Cum ar fi sa cautam virtual lucrurile pierdute fizic?

Daca te mai intorci, ca n-ai gasit cheile, pont invatat aici, in sudul tarii, raiul superstitiilor: cand pierzi ceva, intoarce orice recipient cu fundul in sus si, nu stiu de ce, o sa gasesti mult mai repede!

***

mi-am amintit o intrebare in genul lui Zdrobeala jr. : de ce, cand cauti ceva, dupa ce gasesti, opresti cautarile?

acum e momentul!

E 6 dimineata, soarele e sus pe cer, iar ploaia torentiala spala totul in cale.

Mi-am amintit de orele de botanica si de cuvintele- cheie: mana vitei-de- vie se inmulteste mai ales in timpul ploilor cu soare.

Credeti ca e cazul?

Romania ruleaza...

...fin. La Cannes adică.

vedeti cum sunteti?

la noi nu e chiar asa

ca să nu spun că la alţii e altfel...

că tot am auzit de ministrul agriculturii din Japonia care s-a sinucis de cum a fost acuzat (nu dovedit) de fapte de corupţie..

Independent Malta

a tunat si a fulgerat

Angajatului de la Orange care are timp să caute pe google melodii, cu dedicaţia: ba deschide-ţi -o tu!

sinistroLeapşa

Mă întreabă Meri ce-o să scrie pe piatra mea de mormânt. N-o să scrie nimic. Dar nu pentru că nu mă vor iubi copii şi cine m-o mai jeli.

Să vă spun: peste ani buni de acum înainte, sufletul meu o să considere că trebuie să se care într-un alt trup. Când o să spuna adio şi n-am cuvinte, mă vor înmormânta în ceruri. Mă vor înveli într-un giulgiu alb şi mă vor ţine în căsuţa aia mica de pe Acoperişul Lumii şapte zile. Lama o să-mi incanteze la căpătâi sutre, să obţină iertarea pentru păcatele pe care le voi fi comis de-a lungul vieţii. La uşă o să atârne o un borcan roşu cu tsampa amestecat cu sânge şi ornat cu khada albă. Prietenii or să mă plângă, şi după şase zile or să aducă vase cu vin. În ziua plecării, un maestru de ceremonii, prietenii şi lama mă vor duce în acel loc. Pentru unii ar putea fi o privelişte urâtă. Pentru mine nu. Maestrul va deschide giulgiul şi va chema vulturii să mă devoreze. O înmormântare cum o să am eu e cu atât mai bună cu cât nu va rămâne după ea decât craniul. Va însemna că cel care a plecat e o persoană pură. Pentru că vulturii vor duce spiritul spre Rai. Dacă nu, mă duc în iad. Dacă rămân, totuşi, bună, sufletul renaşte în ceva mai pur. Pentru Nirvana nu garantez.

s-a ocupat locul de pe piedestal

Mă uit la Profesioniştii de dragul invitaţilor. Azi-noapte târziu, Sanda Tătărăscu- Negropontes.

Mă gândeam că m-a tot încercat Dumnezeu, în ultimii ani. Dacă am auzit povestea Sandei Tătărăscu spun că nici pe departe. 

Citat, de noapte bună: "Merită la orice oră să trăieşti şi să aştepţi cu drag a doua zi"

nu-i niciodata prea tarziu, pentru nimic pe lumea asta!

cum ar fi sa afli despre Sam. Pe Sam il gasiti cu totii in settings, control panel, speech.

M-a invatat de ce, pe care il intreb mereu dezesperata cand nu stiu ceva pe tehnica.

Eu cautam sa ii explic unui canadian cum sa pronunte Mungiu.. presupuneam ca moon-gee-ou, si bine am zis, dar Sam te ajuta oricand sa faci din astea.

Am crapat de ras descoperind cum sa scrii cuvinte romanesti astfel incat americanul de Sam sa pronunte ca pe Dambovita...

pasarica e cel mai greu;)

paparatii nu doarme! paparatii casca ochii!

Şi, cum ma întorceam bucuroasă cu frunzele de nuc primite la Stavropoleos după slujbă, iar văd pe cineva şi-mi vine să salut să întreb ce mai face. Mă cenzurez repede, nu-l cunosc personal. E Falemi, însoțit de o doamnă. (poate era mama, poate o mătușă.) 

Paparaţii văd, până acum, doar oameni cu condei sau cu minge de fotbal. Vreau o schimbare, vreau o minune!

enerjie, tata!

bine, nu mă aşteptam la valsuri, la manifestări culturale cu grup vocal-instrumental punk.

Ce am văzut ieri mi-a plăcut taaaaaaaare mult!

Care n-ai ajuns la Gogol Bordello nu te supăra.

mezzo pe urmele lui dracula

Un documentar uşurel, despe care îmi scapă cum a ajuns să fie difuzat pe Mezzo, vine în Transilvania, pe urmele lui Dracula. Nimic despre personaj, doar că numele îi e pomenit, din când în când, de reporter. Mi-am revăzut Palatul Culturii din Târgu Mureş, îl ştiu pe dinafară şi cu ochii închişi. N-o să uit niciodată fugărelile din timpul repetiţiilor altora, cât aşteptam să ne vină rândul, frigul pătrunzător (de-mi încălzea profesoara mâinile la subsorile ei, înainte să intru pe scenă) sau arcuşurile luate în spate de la vioara întâi a orchestrei Filarmonicii, când dirijorul spunea stop şi eu îmi continuam concertul, fără să aud, de prea mare concetrare ;;)

Ei şi nenea de la firma care a produs reportajul pentru Mezzo s-a apucat să caute rădăcini străvechi în muzici locale şi a ajuns şi la hegheduşii ăştia, adică viorişti, na, cum să le zic.

Mie îmi plac, că-mi amintesc de ce se auzea peste drum de şcoala mea, la Ansamblul Mureşul, unde colegii de la arte plastice aveau atelierul de creaţie. Când mă duceam în vizită acolo, descopeream tot felul de grozăvii. Într-o zi au studiat urechea şi pereţii erau plini de pavilioane de toate formele, din lut. Da, pereţii aveau urechi. Era înainte de 89.

Revenind, tipii ăştia sunt nişte gipsilăi lăutari din Ceuaş (Szászcsávás ) - Mureş.

Adică Szászcsávás Band. Enjoy!

unde e arta?

Pe vremea mea, mergeam cu corul la Cântarea României şi cam atât.

Pe vremea lor, merg cu corul la Festivalul Îngheţatei şi pe la botezuri de bebeluşi de miliardari.

Unde e arta, corul Alegretto? V-aţi lăsa bobocelul să cânte la 10 seara pe la botezuri televizate?

femeia- pasare

..nu zboară. merge.

îşi foloseste ghearele nu ca să apuce hrana pe care s-o ducă în cuib ci ca să se uite la ele. să le bibilească. să le coloreze şi apoi să le pozeze. când nu e obsedată ea, vine soţul şi umple internetul de poze cu picioare ca de struţ. Internetul geme şi îşi alege, apoi, regina. Regina unghiilor lungi de la picioare.

Detest unghiile lungi. La picioare cu atât mai mult. Să vă spun că unghia lungă e cuibuşor de nebunii pentru microbi?

Când văd poza asta, îmi vine în minte expresia A zgârma în ţărână eventual după o râmă.

Cum să dormi cu aşa ceva în pat, domnilor?

susura apa la bijoi- cuvantul zilei

Cuvântul zilei  există, dar nu ştiu cine îl foloseşte. 

Cum scopul rubricii de faţă este să readucem în limbaj cuvinte uitate, vă propun ca, de câte ori e cazul, să folosiţi bijoiul.

Era cât pe ce să-l auziţi la televizor, atât vă spun!

leapsa pe poftite

m-a taguit domnul de la Palat. să zic ce poftesc eu mai mult şi mai mult şi nu găsesc şi îmi vine să rog pe oricine o fi să-mi aducă şi mie dacă găseşte el/ea pe alte tărâmuri...

De când cu globalizarea şi cu internetul, rare-mi mai sunt, orişicât, astfel de năzuinţi..

tricou cu piu-piu? (trebuie să-l pozez, că mama îl mai păstrează...se aducea din Israel, avea piupiu, adica un dispozitiv pe chept pe care dacă apăsai scurt făcea piu, ca jucăriile de cauciuc...Primise prietena mea Mona şi, când a mers o prietena a mamei în Israel, în 1980 să fi fost, tata a făcut bine şi s-a dus la Reghin, a cumpărat adidaşi făcuţi acolo pentru export şi tanti Lica i-a vândut în Israel de ne-a luat şi mie şi lui fratello tricourile mai sus pomenite.)

o ciocolată anume? (da! de la Cacao Sampaka, e una doar din cacao si unt de cacao . atât. 100%.da-mi iau eu peste o lună, de la Barca)

n-am ce să-mi doresc cu ardoare!

Nu-mi rămân decât bunăciunile alea de Shortbread. Biscuiţi scoţieni penibil de simpli. La noi s-au găsit rar. Ţara lor e departe. Deşi nu pot mânca mulţi.

intrebarea zilei

...vine, astazi, de la Chisinau.
Raspunsul se va da cu capul in pamant...sau cu multa ura: ce meritai, *&^&^$$!!!

avertismente pretineshti

cand anunti ca duci un caine la plimbare, adevaratul prieten al omului, omul, iti trimite avertismente. Ca uite, Paula Abdull nu a iesit bine dintr-o alaturare cu un patruped micutz. nasul, au nasul!
detalii aici

pe scurt

note to self: cand mai pleci la drum ia macar unul din cele 5439876 de aparate de imortalizat imagini cu tine, Monica!
***
luat Goldie. o masina adica.
***
aici e foarte frumos: aseara era o ceata amenintatoare, ca niste clocote de aburi iesind din pamant.
noi n-avem canicula, avem racoare dimineata si seara, si soare cald la pranz
***
ce frumos e la targu mures!
***
si la sighisoara!
***
se face mall la noi in oras!
***
revin. ma duc sa plimb: ursul, cainele, caleasca.

cu inima stransa

Cum vă spuneam, cele câteva luni petrecute fără de caleaşcă m-au transformat într-un cititor cum numai în studenţie eram. O carte pe zi? Ei bine, da!

Dacă din unele nu mai reţin aproape nimic, amestec

le samedi soir

je lis et j'écoute ça en boucle

prietenul din umbra

Port revine, dar nu în forţă. Discret. Doar pentru cei cu ochi de uliu.

Căutam un film, citeam distribuţia şi, după ce trecui de personajele principale, mă oprii la ce vedeţi încadrat cu roşu. Vă întreb, stimaţi oameni şi oameni, nu e aşa că obsesia misterioasă devine şi mai misterioasă? Egy barat? Cremelanul? Nu, o lipsă.

Port nu vrea să ne traducă tot. Când vrea, traduce aiurea, dacă vă aduceţi aminte de palma de aur. Acum a lăsat aşa, dar aveţi marele, imensul, incomensurabilul noroc cu mine. Egy barat e tocmai prietenul! (magh.)

adevăratul live blogging

Pentru că asta aşteptam de la nişte reporteri cu blog: ce au făcut azi Cristian Şuţu sau Sorina Matei. 

Eu nu am scris că nu era cinstit să fac analize detaliate când pulsul se ia atingând mâna pacientului.

Mi-ar fi plăcut să aibă blog şi ziarişti acreditaţi prin alte părţi, ca să am viziunea globală de om care lucrează în redacţie.

PS: Negruţiu nu are blog?

mai curat, mai uscat, mai parfumat ...

...si mult mai duios.
Noul număr din curatmurdar aduce iubire în inimile tuturor
Click blând, da? Şarpele Kaa a sâsâit o poezie;)

vine vara, bine-mi pare

În Jamaica e vacanţă perpetuă.
În Jamaica se cântă.
N-am fost în Jamaica.
Vreau în Jamaica.
Jamaica!

senzational! in exclusivitate!

Numai aici! Paparaţii lovesc fără milă în trecători şi imortalizează cele mai bine păzite secrete de pe planeta Pământ! 

 Astăzi la Universitate cred că l-am văzut pe Cătălin Matei de la Caţaven*cu, carele seamănă cu actorul care îl juca pe unul dintre iubiţii lui Sarah Jessica Parker în Sex and the city.

Era cu o femeie şi vorbea cu ea! El pe partea stângă, ea pe partea dreaptă, reglementar! Cu rucsac negru (el) şi voce caldă (ea).

Fabulos! Nemaipomenit! Domnişoara respectivă nu semăna cu Sarah Jessica Parker!

Păi când semeni cu cineva nu seamănă tot anturajul tău cu prietenii cineva-ului?

Paparaţii revin când nu vă aşteptaţi! Spatele drept!

trecutul in competitie

De câte ori mă uită Aghiuţă în faţa televizorului şi încep ştirile pe anumite canale, imaginaţia mea o ia razna. În completarea ştirilor, adică.

adio si pe curand, de la domnii presedinti

În timp ce Băselu se împăca, (aproape pupat piaţa endependenţii) cu CTP-ul pe RTV, Mr. Chirac îşi lua aşa de frumos adio de la francezi!

Ei cum ştiu să fie domni? De ce dezbaterile lor sunt constructive? De ce dialogul Sarko-Sego nu a fost exclusiv cu dosare, furturi, oligarhi şi alte alea (că au şi ei, nu vă temeţi) ci şi pe teme despre viaţa citoyenilor de rând?

De ce constat că românii când se ceartă îşi spun 'eşti aşa şi pe dincolo' şi foarte rar 'ai făcut asta şi asta'?

beep!

INBOX-ul meu are un nou folder. L-am botezat: Să mori, nu alta! Îl vedeţi acum. În fiecare zi am un nou musafir şi zău dacă pricep de unde au toţi spamerii aceia mailul meu, că nu ţin minte să-l fi furnizat la vreo înscriere pe vreun site, am alte conturi pentru aşa ceva.

Le-am răspuns tuturor (am un text pregătit:), deşi mă îndoiesc că citeşte careva: scopul adreselor de pe care se trimit mailurile astea în masă e de propagare, nu de recepţie.

Mă deranjează politica. Nu ajunge că 120 de ore pe lună plus cele de pregătire văd numai dau numai de din astea, acum îmi mai intră şi în casă.

6 in 1

1. ţi-a ieşit un cui din perete şi nu găseşti ciocanul?
2. vrei să mănânci nişte nuci bune de la tuşa Nuţă şi nu ai spărgător?
3. ai văzut un gândac imens şi vrei să-l striveşti?
4. ce e cu zgomotul ăsta de la vecini? vrei să le atragi atenţia?
5. vrei să te simţi un om cu greutate?
6. nu-i aşa că de abia ai aşteptat canicula să te afunzi în asfaltul moale şi cleios?

N-ai cu ce? Cumpără-ţi o pereche de sandale! Costă doar 60 de euro. 
Evident, m-a impresionat şi poemul imprimat pe talpă. Mă întreb cui îi e destinat: muşchiuloasei purtătoare sau celui care încasează o directă în faţă?

PS: Gogu, nu mai scrie de pantofi, că mă supăr! Vrei să-mi iei cei 5 cititori?

riscurile meseriei

Un degustător de la o fabrică de bere din Brazilia a ajuns alcoolic. Justiţia i-a dat dreptate, într-un proces intentat de el angajatorului său. Ain't that weird? detalii aici, în direct de la Londra.

cineva acolo la Targu Mures-Botosani ma iubeste

Mai mare bucuria să aflu, într-o dimineaţă în care mă simţeam nici prea-prea, nici foarte-foarte, că e cineva acolo pentru mine! Mai ales că Globul s-a scuturat atât de tare la ultimul cutremur încât Târgu Mureş a ajuns în Botoşani!

panica de la D4

O dimineaţă cu soare pe o alee liniştită dintr-un târg plictisitor. Pomii şi tufele dese verzi, nici o adiere de vânt. Linişte absolută, ce mai! Pensionarii îşi văd liniştiţi de florile din balcon sau de televizor, iar zidarii trebăluiesc de zor pe acoperişul de vizavi. Mai trec, din când în când, o maşină rătăcită, un grup de copii zglobii, dar stradă mai liniştită zău dacă mai găseşti, în Târgu Mureş. Să fie liniştea exterioară oglinda sufletului locatarilor? Chiar nimic să nu le tulbure existenţa?

Aoleu, ocoleşte, îngrozitor! 

Doamna M. fuge repede în casă şi închide toate ferestrele. La anii ei să vadă aşa ceva? Nici vorbă! Cum e posibil? Cine? Şi chiar să nu vadă nimeni altcineva? Din când în când mai merge la geam. E tot acolo. Inadmisibil. Se face deja ora cinci. Stă lângă geam să-l avertizeze pe Cristi, care vine de la serviciu. Trece deja o oră, mai bine îi dă un telefon. 

-Deah!

-Cristi, ai grijă, când vii. Mai bine intri prin spate!

- De ce?

- ...
Cristi ajunge, se discută pe tema scandaloasă. Toată lumea e oripilată. Păi şi cum să scoată câinele la plimbare? Tot pe uşa din spate, ce să zic. Până mâine nu este altă soluţie! 

E dimineaţă, deja. E tot acolo. Cine-şi putea imagina aşa ceva? Cristi merge spre serviciu, are grijă să ocolească povestea, dar e cât pe ce să o facă lată, pentru că era cu ochii pe mama lui, care pândea îngrozită la geam. Când s-a văzut cu vecina de la 3, doamna M. nu voia să deschidă discuţia. Zău dacă se face să vorbeşti despre aşa ceva. Doamna N. nu s-a putut abţine, însă. Nici n-a scos trei cuvinte pe gură că la al patrulea răzbătea aceeaşi panică. Exact ca doamna M., de cum a văzut grozăvia a alergat în casă să închidă ferestrele dar s-a postat în dreptul uneia care dădea spre intrare.

 Ea, profesoară de română, aştepta o elevă la meditaţii. Unu, că nu mai venea, să scape de atâta aşteptare, doi, cum să-i strige de la geam despre ce e vorba? Când şi-a dat seama că nu era singura în care dănănaia respectivă a băgat panica, pe doamna M. a apucat-o râsul. Şi cum să nu hohoteşti, chiar, când un rahat de om trântit pe aleea de intrare a unui bloc de 3 etaje a semănat atâta groază în inima locatarilor? 

Unul de câine ar fi trecut neobservat, doar că animalele au bun-simţ. Ăsta era cumva împrăştiat, iar a doua zi tot a călcat pe el un aiurit (o confirmă domnul M., criminalist, care a studiat problema îndeaproape). Până la urmă, femeia de serviciu a şters urmele, a dat cu apă, dezinfectante şi tot ce mai doriţi, a fost trimisă de doamna M., specialistă în microbi, să dezinfecteze şi mătura, iar viaţa merge înainte pentru toată lumea.

Întrebările rămân, însă, la D4. Ce s-a întâmplat? Cine a pus rahat pe clanţă, pardon, pe alee, când tufa era à côté? A fost o mână criminală la mijloc sau e doar un accident? Se pare, totuşi, că în zonă s-au mai petrecut asemenea întâmplări ruşinoase. Administratorul de la D5 a primit o atenţie maro chiar pe preş, iar dincolo, lângă dispensar, una dintre alei a fost blagoslovită cu aşa ceva chiar luna trecută.

PS: Domnul N.mai tremură şi acum, scârbit şi speriat de incident. Au trecut două zile de atunci.

de la servetele la frigider

Graţie Zgomotului alb am ajuns la scrierile pe frigider.

Sunt ale Mirandei July. O ştiţi, nu? Nu mergeţi la cinema?

din programul TV

Din ciclul: "Crima senzationala in Ferentari" urmeaza Gigi Becali, de la OTV.

Pe Antena 3, a stat, acum vreo 3 minute, pe ecran, ma ierte Dumnezeu ca reproduc:

OCTAVIAN PALER A MURIT.

Mai jos cu un rand: VA MULTUMIM!

Oamenii si-au dat seama rapid ce lugubra era alaturarea si au sters rapid A MURIT.

aşadar

-poftesc struguri, beau ceai de ghimbir

-voiam să văd un film cool, ascult Prieten drag (Cristina, mulţumesc!)

-am chef de scris dar nu pot să încep

Cred că e cazul să dorm!

teribilul...

La ce vă duce cu gândul?

Dacă nu era Clitemnestra aveam o seară plictisitoare. Pe OTV urmează teribilul Puleaşcă.

Ma întorc când aflu cine e Puleaşcă, ce-l face aşa de teribil şi dacă-l putem ajuta cu ceva.

LATER EDIT: 10minute de vizionare în care m-am gândit la o mie de lucruri, că nu mă pot concentra între atâtea cuvinte şi culori: Puleaşcă e prietenul sau vărul lui Andrei 'cioară', băiatul (minor) al lui Petrică, omul de umblă dimineţile la băut prin boschetării şi bărbatul unei cucoane cu fundă satinată roz în părul-i ca pana corbului. Ei şade cu toţii într-o casă unde uşile scârţie lugubru.

Prostituţie, amanet, şantaj! Trei cuvinte cheie scrise de doctorul Trancă într-o scrisoare adresată nu ştiu cui, care ar duce la domnul Puleaşcă. Asta îl făcea teribil. Ivan cel Groaznic s-ar răsuci în mormânt, la aşa epigoni.

PS: oribil nenea de la OTV, interviu în casa unora, ăia stăteau pe canapele, el în picioare, cu mâinile încrucişate, le vorbea superior. Vin de regiune superioară!

diferenta face diferenta

E bine că lumea scrie pe blog...nu facem tapaj de libertatea de informaţie, da?

Dar e bine când cine scrie pe blog se crede scriitor?

Dar jurnalist?

Aţi crede că e uşor să faci, că doar toata lumea ştie folbal, agricultură, politică şi, mai nou, şi presă, nu?

Dar cum se cheamă cine se vede luând Pullitzerul dar iroseşte ocazia unui interviu important cu întrebări tâmpite?

Aceasta este o întrebare retorică. Cine se crede dator să răspundă şi să-şi încheie enunţul cu Stai jos! o să stea chiar el, am dedus eu ignorând legea seriilor.

PS: cu o oaricari legătură: ce-mi mai place când citesc CV-uri de jurnalişti/jurnaliste care enumeră personalităţi cărora le-au luat interviu! Contează interlocutorul, dar parcă mai faine sunt răspunsurile lui la nişte întrebări cu cap puse, nu?

mizil si rio

"La Mizil nu găseşti un singur colţişor pentru statul degeaba. Poate că Mizilul e prea aproape de Bucureşti. Poate-i mai potrivit un oraş ca Rio de Janeiro, cu plajele lui lungi, unde te întinzi cu burta la soare şi descoperi înţelesul atât de omenesc al expresiei: "Să te simţi bine fără nici un motiv, doar pentru că eşti viu".
restul aici
am râs şi ieri, mai chicotesc şi azi.
voi îl citiţi pe Tudor Octavian în Jurnalul Naţional, nu?

numara-ti degetelele...

( cu later edit cu tot)

...când te plictiseşti! 

Vii acasă obosită după ce ai călătorit cu papucii pe care ţi-i i-am recomandat săptămâna trecută şi, dacă nu eşti hotărâtă să te sinucizi aruncându-te de pe tocuri, poţi coborî lin şi-ţi poţi afunda plantele în urşii din dreapta. 

Eu ţi-aş spune să te arunci apoi pe un fotoliu şi să dai din degeţele.

Într-un anume ritm, îl alegi tu. Ar fi frumos să şi cânţi ceva vesel. Dar nu în română.Nu încerci ceva din Cartea Junglei?

Până să regizezi un spectacol cu marionete, îţi găsesc eu alte tocuri pe care să te caţeri. 

Săptămîna viitoare, da? Până atunci, ia-ţi-i pe ăştia. Nu au decât mărimi mici. Doar Maria i-ar putea avea, mai ales că şi-i doreşte.

ce ti-e si cu istoria asta

Cu peste 17 ani în urmă, aveam sărbătoare pe 8 şi pe 9 mai. Ce era, copii, la 8 mai? x ani de la fondarea Partidului Comunist Român! Pe 9 mai, ba cu independenţa la 1877, ba cu victoria în cel de-al doilea război mondial. Prilej pentru bunicu' să ne spună că pe vremea lui era sărbătoare doar la 10 mai. (trăiască Regeleeeeeeee, în pace şi onor!). Acum am şters 8 mai din călindar, 9 mai a mai căpătat o conotaţie, iar 10 mai e pomenit fără probleme de oamenii care îşi pot exprima nostalgiile.

Nostalgie, istorie şi luna mai!

se duc...

Când ni s-a făcut cunoştinţă mi-a sărutat mâna şi m-a privit în ochi. Am povestit câteva clipe, am râs de o mândreţe de mail în lanţ care îi era atribuit (sper să nu înceapă să circule din nou, zilele acestea) şi aveam să aflu că ar vrea să asculte Valsul trist al lui Sibelius. Era melodia lui preferată, pe atunci.

Ultima oară l-am văzut la Conferinţele Teatrului Naţional. Vorbea, cu melancolie, despre barbari. Bea Cola:)
Mă întreb, acum, ca el: ce a lăsat în urmă? O biografie sau un destin?
Octavian Paler a murit. Ni se duc bunicii, încet, încet.

gadila, Eustache, gadila!

Inagaki Minoru - Handel -Sarabande

deci

De câte ori mă supără cineva şi nu apuc să gândesc rău despre el, Cel de Sus mi-o ia înainte.
Ca să nu dau exemple apropiate, o ţin minte şi acum pe numita Corina, o fumătoare înrăită care îşi imagina că îşi poate exercita viciul în nasul meu, când biroul nostru era într-un subsol, m-a bârfit urât de tot când am făcut memo la conducere să interzică fumatul în birou. După nici două zile era acasă în concediu medical, hepatită, boală cu perioada de incubaţie de şase săptămâni, nu mă puteţi bănui pe mine că am provocat nenorocirea. Un individ a refuzat să se poarte decent cu mine având ca argument banii (nu era nici pe departe asta. Laşitatea e mult mai mare). În scurt timp a fost dat afară (nu eram nici şefa lui şi nu aveam nici legături cu superiorii lui şi nici nu am gândit în sensul ăsta. Nu neg că mi s-a părut justă 'consecinţa'). De curând, pentru că am pus o întrebare retorică undeva, nu gazda ci un alt musafir s-a găsit destul de inteligent să dea un răspuns, urmat de 'stai jos!' Am rămas atât de blocată încât nu am putut să-i spun 'Cum îţi permiţi, mojicule?' Acum stă el jos. Budiştii au o explicaţie. Sunt de acord cu ea. În traducere liberă: Dumnezeu nu doarme.
Sănătate tuturor!

am iubit doi ochi albastri

Şi cum m-am bucurat că Hartistu' a abandonat engleza şi şi-a luat medicamentele sau şi-a ispăşit pedeapsa, îl văd că se laudă că ne găseşte orişice ne-a gâdilat cândva urechea în mod plăcutu. Îmi zic: ia să-l pun să caute acul în carul cu fân, că de câte ori ajung la DC plus plus, ratez întâlnirea cu BZN- Blue Eyes.
A găsit-o în două variante (cea audio mai lungă şi mai complexă e mai cool, dar merită să-i vedeţi pe oamenii ăia, voi cei carele nu ştiţi dincolo de Michael Jackson) şi, ca babele, ascultam lăcrimând, înainte să apuc să-i răspund la ce mă duce cu gândul povestea... La nişte ochi albaştri, imagine that!
La un Forum pionieresc şi discoteca de zi aferentă, la nişte copii (pionieri de frunte, da?) şi la doi ochi albaştri care m-au fugărit pe coridoare...Şi pe care-i mai revăd şi acum, din când în când, evident că nu-i mai privesc cu îndrăgosteală, ci cu nostalgia acelor vremuri. 

Blue eyes, blue eyes
I'm just aware that I'm falling
Don't leave me here waiting, hear when I say
Blue eyes, don't make me feel blue
Blue eyes, blue eyes

I'm just aware that I'm falling
Don't leave me here waiting, hear when I say
Blue eyes, don't make me feel blue

melodia e aici

Scriu, ascult şi lăcrimez...e frumos din partea mea?

fotbal, film, ziua barbatului

gata, cred că mă las de scris despre folbal, după trei poveşti...

deci: azi la Studio, festivalul filmului european, ora 18, film FC VENUS.

citez: Anna şi Pete sunt împreună de puţin timp şi sunt foarte îndrăgostiţi unul de celălalt. Singura umbră din relaţia lor este pasiunea lui Pete pentru fotbal. Acesta joacă într-o echipă din ultima ligă de fotbal şi, deşi pierd fiecare meci, el şi colegii săi nu se dau bătuţi. Atunci când ei se hotărăsc să mergă în Germania ca să vadă meciurile de la Campionatul Mondial de Fotbal, Anna ajunge în pragul disperării şi este în stare de orice pentru a pune capăt fanatismului cu care Pete se dedică fotbalului. Ea mobilizează soţiile şi prietenele fotbaliştilor din echipă şi, împreună, încep să se antreneze pentru un meci de o importanţă capitală: echipa femeilor – FC Venus – împotriva echipei bărbaţilor. Miza meciului: dacă vor câştiga femeile, barbaţii vor fi nevoiţi să se lase de fotbal, iar dacă se întâmplă invers, femeile se vor resemna cu situaţia şi nu vor mai comenta niciodată hobby-ul soţilor lor.

Vom fi acolo. Daţi un ghiont de recunoaştere.

folbal şi gugăl

deci pentru că este ziua Berbantului, dacă spune berea, trăiască berea, aşa o fi, nu ştiu, nu beau nu mă uit, atât io cât şi Zaza avem folbal pe blog, lucru care ne va propulsa direct în vîrful clasamentului bloggărilor de mare subces, că avem folbal. Gusti, Tolo= vacanţă!
Deci dacă io m-am oferit să-l iau pe Belodedici de bărbat numa' să terminăm circu' din ziare, (nu mă întrebaţi cum am să rezist, întrebaţi-vă cum o să rezistaţi voi, că Belo n-a zis nimic că nevastă-sa să n-aivă blog, da?); Zaza face cronica unui duel anunţat: Unirea Urziceni- Steaua Bucureşti. Treling versus tweed, bursucu' (vezi că io ştiu mai multe?) versus războinicu'luminii. Plus multe altele, vedeţi la ea, că şi-aşa o calcă tot felul de uamini.

pese: atenţie mare, nu divulgaţi marile secrete ale lumii! Cineva chinuie gugălu' scotocind după parolele de mes din Roata de Jos. Deocamdată a zgâlţâit din ţâţâni uşa Răpirii.

save the last dance for me

Intocmai precum copiii care îşi imaginează că pot mai multe decât în realitate, de câte ori văd la pe micul ecran dansatori profesionişti, patinatori şi înotătoare sincron îmi imaginez că, dacă mă ridic din fotoliu, aş putea rupe ringul de dans, patinoarul sau bazinul.

azi imi place...

înregistrat, din Vietnam, domnilor şi domnilor....
Tu Khuc Mua Dong(lam truong) !!!

Hai, fredonaţi cu toţii!

bobo!

Dacă tot am aşteptat toată ziua pupături, să procedăm ca la şcoală, când tata avea grijă să dea comandă din timp pentru bomboane cu vişine, să duc la colegi de ziua mea.

Acum vă ofer nişte Macarons de la Declinaison chocolat.

Dar pupaturile înainte, da? E ziua mea de nume, doar!

Belo, iarta-ma...

Nu ştiu ce ai vrut dumneata să transmiţi, cert e că Libertatea îţi caută soţie. Sper să nu le pună pe bietele fete ( albe, necăsătorite, nepetrecăreţe, in their 30s, ca să închei aici enumerarea) să rezolve Sudoku, Haroku şi alte jocuri complexe şi sper să

si tot de la altii

De câte ori o ia cineva razna la fabrica noastră de concasoare, Septimiu întreabă: ai mâncat de pe jos???

Aşadar el vede mâncatul ăsta drept o cauză, nu o consecinţă, ca în cazul lui David Hasselhoff care a fost prins mâncând de pe jos după ce s-a alcoolizat. (detalii aici)

Sau ar fi putut fi o cauză şi pentru alte consecinţe, dacă îl mai lăsau să se desfăşoare?

mor de ras singura

Pentru că vizualizez ce scriu oamenii ăştia aici.  

Motive ca să nu-ţi iei costum bej, adică.

astept pupaturile!

Deci: poate vreţi să vă tălmăcesc?

la 1 mai s-au sărbătorit unii şi alţii, pe 2 mai Zsigmond, pe 3 bunica (o cheamă Irma) şi fetele pe nume Timea, iar astăzi, 4 mai, eu, Florian si Csaba asteptam pupaturi de la mulţi ani de ziua numelui, da? Că ortodocşii n-au atâta răşpect pentru Monica, mama Sfântului Augustin, şi doar reformaţii (la 4 mai) şi catolicii (la 27 august) se gândesc la ea!

cu nasul pe sus

bănuiesc că ar trebui să fiu mai demanding, de azi înainte..
să dau curs doar unor invitaţii ca aceasta, de exemplu.

kicsi mama!

Monili!

***

Bunica mea împlineşte, azi, 82 de ani. E tot mai mică şi mai tăcută şi e, parcă, singura mea legătură cu copilăria. La ea, doar, se întâmplau toate vacanţele, fără de teme şi alte acţiuni obligatorii.

***

Începe "Nunta veselă"! O rugasem să-mi spună când începe Unda veselă...ea, dacă nu ştie româna la perfecţiune de unde să fi priceput ce i-am aruncat, în fugă, când ieşisem din casă?

***

Câtă răbdare ai cu copiii când îmbătrâneşti şi de ce te plac prichindeii mai mult pentru asta? Spuneţi şi voi cum i-o fi fost, să îmbrace trei copii de 3 şi 4 ani care stăteau aproape aliniaţi...când termina cu verişoara mea ghiciţi ce făcea fratello, primul la rând? Era gata descălţat!

***

Ea, care duminica nu concepea să nu ne îmbrace frumos după care să ne scoată la poartă. Vizualizaţi trei copii spilcuiţi care se simt penibil pe o paturica intinsa pe iarba?

***

"Nu mai citesc chinezi! De unde să ştiu care e bărbat şi care e femeie?"Bunica mea nu mai citeşte. Citea enorm, pe Balzac îl recitea şi anii trecuţi: bunică, cum îl suporţi?. Îl chinuia pe bunicul, cu insomniile ei, dar ce bucurie i-a făcut el când i-a luat o veioză din aceea care se prinde cu o clemă de carte?

***

Când venea la noi, mama lua concediu de la bucătărie, iar dimineaţa putea pleca mai devreme la serviciu. Rămânea bunica să ne pregătească pentru şcoală şi să-mi împletească mie codiţele. Ce tare mă strângea, plus că mi le făcea cumva aşa, la spate, şi cu cărare pe o parte, ce supărare pe mine:( Cel mai frumos a fost însă când a venit să-l trezească pe fratello şi i-a zis: scoală, Cristi, jumate la şapte! (la maghiari, ca la nemţi şi englezi, 6.30 înseamnă o jumătate de oră până la şapte). Iar Cristi s-a îmbrăcat fulger, nici n-a mâncat şi a fugit mâncând pământul spre şcoală, unde în clasă era doar femeia de serviciu. Bietul de el crezuse că e 7 jumate, nu jumate la 7:)

***

Am avut o singură bunică, pe cealaltă nu am cunoscut-o, deşi poate ar fi trebuit, că lumea spune că a ea aduc.

***

Bunica mea a fost dintotdeauna o prinţesă. Răsfăţata familiei, ţinută la propriu în puf în primele luni de viaţă, pentru că s-a născut din sarcina gemelară şi era mai sensibilă (sireaca străbunica, bebeluşul numărul doi pierise la naştere...cum ar fi fost să aibă bunica un frate geamăn? ar fi arătat ca ea dar cu mustaţă?) Plimbată cu caleaşca de bunicul ei de câte ori mergea în vizite la groful, lăsată în faţa unei case cât avea bătrânul treabă, ea s-a aşezat pe nişte trepte şi a început să cânte, de plictiseală, iar trecătorii îi lăsau bani în şorţuleţul apretat şi dantelat...Dusă la lecţii de vioară, îmbrăcată mereu după ultima modă, total inconştientă la bombardamente când casa îi era în pericol şi lumea alerga îngrozită în pădure, ea s-a întors în casă să-şi ia fustele plisate.

Ea, cu cele 1001 de cosmeticale, care regretă că mama nu a avut niciodata, si nici nu va avea, pentru ca nu-i place, cum se cuvine, un pardesiu negru, care ne povestea despre mâncăruri nemaiauzite, căreia îi e ciudă că nu a învăţat-o pe mama să facă supa aia bună de găină (ceva ueber complex: se leagă pasărea, umplută cu cine ştie ce bunătăţi de o lingură de lemn fixată de marginea oalei şi se lasă să fiarbă o veşnicie, probabil, la foc mic).

Ea, în casa căreia clătitele erau galbene şi grase, nu dietetice, ca la mama, unde supa de fasole verde conţinea, ca la tot poporul lor, puţin zahăr, unde sărbătorile nu erau sărbători fără x feluri de prăjituri şi cozonacul ăla nu ştiu cum uscat cu nucă. 

Ea, care spunea alaltăieri, că măcar un chec să facă, că vine ziua ei şi cum să nu-i servească pe musafiri cu ceva?

***

Bunica mea e singură de cinci ani. V-am spus de bunicul şi cum se iubeau ei, că nu au stat unul fără altul, poate nici 10 zile legate?

***

Bunica mea are 82 de ani şi nu sunt lângă ea, să văd ce tort îi duce mama (ce credeaţi, că o lasă în checul ăla?)

furnicuţele, muşuroiul şi busola

Şi, când nu ai busolă şi te pierzi, ia-te după muşchii de pe copaci sau după muşuroaie. Aşa o să ştii unde e Miazănoaptea.

poză luată de aici

comentariu pe text, muzica si imagine

deci, având chef de muzici languroase, am dat peste Déshabillez-moi - Juliette Gréco, de ascultat mai jos după care vă rog să mă ajutaţi să înţeleg de ce

dati fuga la magazin!

pantofiorii săptămânii, vin, fără să aibă vreo baretă, de la marele, distinsul şi plinul de imaginaţie (ştiu, nu ala se articulează) Neil Barett.

ce viata!

Astăzi facem cunoştinţă cu Zarah. Zarah Leander. O altă Marlene Dietrich, poate mai interesantă, păcat că mai puţin cunoscută.

Născută la Karlstadt, trecută dincolo tocmai la Stockholm.(cântecel 1 aici). 

Pian şi violină de mică, la cabaret şi prin alte patru cabarete, căsătorie şi doi copii cu domnul Leander, cover-uri sau cum le-or fi spus la acea vreme după Marlene şi invitaţii la Hollywood, unde mulţi suedezi aveau să fie deja celebri la acea vreme. Între timp, un rol în Văduva veselă a lui Lehar şi divorţul de domnul cu nume de copac. 

A refuzat America, de teamă că nu va putea avea grijă de copiii ei, şi numai bine a făcut că i-a rămas continentul la cherem, după ce Marlene a plecat peste Ocean, îngrozită de vedetele încurajate de Mussolini, Stalin şi Dolfie Hitler. Era vreemea Zarei, care a ştiut să se impună: un contract cu UFA Berlin, plata în coroane suedeze trimise direct într-un cont deschis la o bancă din Stockholm, roluri în filme de propagandă (vai, domnul Goebbels!)deşi cică n-ar fi fost deloc prietena cu nomenclatura vremurilor. Yes, sir! 

Când casa ei din cartierul berlinez Grünewald a fost lovită, într-un raid aerian, şi germanii au tot presat-o să ceară cetăţenie, a rupt contractul cu UFA, şi-a luat bagajele şi a plecat în Scandinavia celor blonzi şi suedezi. Final de război, lumea începuse să se liniştească, dar nu avea cum să uite că Zarah noastră jucase în filme de propagandă nazi. Timpul le-a şters, cât de cât, pe toate, Zarah a putut cânta din nou în Austria şi Germania şi, mai mult, o statuie cu diva scăpătată şade, acum, demnă, în oraşul în care a văzut ea lumina zilei.

Povestea ei neciuntită şi neromanţată, aici

eu?!

(un banc care nu se face, cu mama mea lucrând în neuropsihiatrie şi cu câteva zile petrecute într-un scaun cu rotile ştiu ce poate fi în mintea unui om cu deficienţe, dar totuşi, nu pot asocia decât cu el trăirea)

Bulă, retardat, în faţa uşii, imediat după ce sună cineva.

Bulă: Cine e?

Răspuns: Eu.

Bulă:Eu?!

Aflu de la Lizuca despre Licuricea, dau click şi intru. Mă întâmpină o poză de copil. Nu eu. Citesc ce citesc, după care intru şi la profil, să aflu despre Licuriciu. Marlene Dietrich. Eu?! Jazz interbelic. Eu?! Gombotz. Eu?! Pâine caldă cu vinete. Nu eu, mie îmi plac şi vinetele călduţe, dacă n-a precizat înseamnă că nu eu. Dakota Fanning. Eu?! Nu v-am chinuit cu misofobia mea încât să v-o amintiţi ce drăguţă era într-un film unde ar fi dezinfectat şi dezinfectantul? Django Reinhardt. Eu?! Mozart. Nu mai spun. Pian, Colin Firth, gramofoane, Lili Marlene(cum îmi sună mie mobilul? Cum? Paris...mai spun? Cine eşti? Eu?!