29 aprilie 2007

ei poftim! ( a nu stiu cata oara)

Nici femeile şi nici bărbaţii nu înşală din motive sexuale. Peste 90% din cei studiaţi şi-au înşelat partenerul sau partenera din nevoi pur afective. Femeile şi bărbaţii care înşală caută de fapt la noul partener „fiorul" de început al dragostei, emoţia începutului unei relaţii, senzaţia de a fi privit cu admiraţie, de a se simţi special.
Extraordinar! Continuarea aici.

cum spuneam

mai jos, mâine, neexprimare totală pe internet, putem citi, vedea sau asculta orice, dar să ne gândim că nu prea demult, zeci de studenţi au murit seceraţi de gloanţele unui scelerat, la Virginia Tech. Linişte, mâine, aşadar.

de ascultat:

de dragul lui Eustache

Mă duc la toamnă la Timişoara. Vine Paco de Lucia la PLAI!
Informaţii mai multe o să vină pe parcurs, le aflaţi de aici
.
Între timp calmez depresia lui Eustache pentru nevenirea lui Manu Katche la Sibiu.
Paco, chiar aici: tico tico, da? Caut partitura;)

28 aprilie 2007

slabiciuni


Am o slăbiciune pentru oamenii de ştiinţă. Pentru cei trecuţi, pentru că graţie lor uite, comunicăm chiar în acest moment, pentru cei prezenţi şi viitori, că vor face posibile multe lucruri la care Jules Verne e demult mic copil cu imaginaţia.
Călătoriile în timp sunt, însă, un vis pe care greu cred că îl va împlini careva. Am atâtea locuri şi momente din istorie pe care aş vrea să le văd cu ochii mei! Şi totuşi, Google ne poate ajuta şi cu 5 luni de întoarcere înapoi în timp!
Precum vedeţi, puteţi face rezervări pentru Revelionul 2007 cu un simplu click!
Era la de ce pe blog, adSense, sau cum îi zice.

$$$(((THE RICH ARAB RAP))) $$$

Pentru că tot se plângea Tom Wilson în revista Elle că îi e dor de Fizz, acum că majoritatea videoclipurilor româneşti a depăşit faza kitsch-ului.
Remarcaţi frumuseţe de keffieh Vuitton!

Orchestra blogărimii

Pentru că mi-am amintit de Orchestra Medicilor din Târgu Mureş,( salutări familiei Asgian;) )
M-am gândit că în caz de forţă majoră de la inimioară măcar de un jam session tot se poate pune problema.
Avem, aşadar:
Oblia- violoncel
Zaza- vioară
Ovidiu din Grădina cu nuci-pian
De ce- chitară
Răzvan fără chitară cu chitară, deci
Subsemnata- pian, chitară, (harmonica dacă e musai, nu exclud nici percuţie, dar mai uşor, mai o tamburină, mai un trianglu, pot să trag şi cheia la metronom, de exemplu, sau să întorc pagina la partituri!)
Îi mai bănuiesc pe Huzurmuz şi pe Vlad mahalagiul (doar nu ţambal? :)))
Acuma aştept şi veşti de la cei pe care sau i-am uitat sau n-am ştiut să-i bănuiesc, după care să stabilim repertoriul, nu?

inimioara mea, din nou:)

Rămân cu muzica în republica vecină şi prietenă Moldova.
Pentru că m-a emoţionat până la lacrimi acum vreo două săptămâni la o petrecere unde a cântat din Rapsodia I a lui Enescu (se leagă de povestea cu recrutările la liceul de artă, Oblia, revin cu amănunte când mă adun!) şi pentru că vă dau Csardas când îmi vibrează inimioara, iată-l pe Nicolae Botgros şi Lăutarii de la Chişinău! O melodie înregistrată cu 15 ani în urmă, (când n-avea burtă :), tocmai în deal la Detroit!

astazi iar...

la televizor..
Pentru cine n-a văzut trilogia tricoloră a lui Kieslowski, ProCinema, o reia. Diseară la 23, Albastru.

literatura pe servetele

Şi cum mă uitam eu după revista Esquire, că tot vine curând în România, am dat peste ceva atât de drăguţ şi am scos nişte exclamaţii atât de mari, nu de alta dar v-am chinuit şi eu pe voi cu scrisori, nu chiar pe şerveţele*
Deci: Esquire de SUA a trimis prin poştă 250 de şerveţele la tot atâţia scriitori din State. Înapoi s-au întors 100 de povestioare pe care le puteţi ceti şi voi clickând aici.
____________________________
* mai ţineţi minte când eram ţintuită la pat?

Portrait of a...

...corporatist as a young man and woman?
Am uitat să mă laud că vineri m-am jucat cu alţi copii şi cel care ne chemase la şotron a folosit, până la urmă, frânturi din joc şi a ieşit asta.
La Mihai Morar pe blog adică, s-a scris Portretul corporatistului la tinereţe, 

James Joyce nu s-ar supăra. Finalul e al lui MM.

Rândurile penultime ale mele.

27 aprilie 2007

dor de Z&Z

aşa dor mi se făcuse de oaminii ăştia! de Valerică în mare special;)
vine toamna
curge vinul
sare peştele
creşte pelinul
pas, pas cu pas mergem la Hollywood
unde va cânta formaţia Zdob şi Zdub



Valerică e băiatul cu trompieta

o jumatate de luna de miere

...sau o lună cu jumătate miere
Uitându-mă după diverse pe site-urile agenţiilor de turism îmi dau seama că, potrivit bancului cu tipul care merge singur in Sicilia în lună de miere întrucât soţia lui a mai fost căsătorită, şi la noi se poate aşa ceva! 
Priviţi şi voi! Jamaica, lună de miere, 1829 EUR/pachet/persoană.
Nu era, oare potrivit, să taxeze la duo? 
Câte persoane în afară de două se pot duce în luna de miere? De ce?

" Un cetatean a dat foc unei case de pe Calea Victoriei! Luati Universul!"

Cum se face că vânzătorii ambulanţi de ziare nu ştiu sau nu li se spune cum să vândă?
Nu ar suna frumos: Băsescu suspendat, luaţi Evenimentul Zilei! sau
Statele Unite au declarat război Iranului, luaţi România Liberă! ?
Îmi amintesc şi acum de o femeie care vindea ziare în metrou. Se vedea pe faţa ei că nu-i plăcea să care maldărul ăla greu şi să facă turul vagoanelor fără ca nimeni să cumpere ceva. Când a intrat şi în vagonul meu, şi-a făcut, deja plictisită, turul şi, când a terminat şi n-a vândut nimic, s-a oprit într-un capăt, chiar lângă mine, şi şi-a zis cu obidă : Lua-le-ar dracu' de ziare !

26 aprilie 2007

unde e logica?

... se întrebă Bulă minute în şir, în faţa clasei. Tovarăşa l-a dat afară pentru că trăsese cam multe vânturi la oră. 

Şi unde era logica, din moment ce pe el l-a trimis la aer, iar colegii au rămas în miros de, pardon, ei na, ştiţi ce?

Musiu Vosganian ne anunţă că taxa pentru prima înmatriculare va fi mai mare pentru maşinile nou-nouţe, că au timp berechet să polueze.
Păi ia pune dumneata o taxă anuală de poluare pentru că poate am un ultra accident şi maşina piere, după un an?
Acum chiar sunt supărată pe hârburile la mâna a treia aduse din Germania!

praful alb

da, sunt dependentă, ce să mă ascund după piersic. Cât aveam, era OK, ştiam că e acolo, că pot lua oricând, dacă poftesc, mă simţeam asigurată. Nu m-am uitat însă, că era pe terminate. Am simţit că hipersalivez, transpir şi ce mai vreţi voi când am vrut să iau din pungă şi am constatat că e doar jumătate din porţia mea. Mi-a fost greu. Am reuşit, totuşi, să adorm. Azi am fost şi am cumpărat, să am mai mult. 
Lapte praf de soia, cu aromă de vanilie, ce credeaţi?

25 aprilie 2007

Simpsonii se intorc, dar pe marele ecran!


Vestea bună e că s-au luat cu toţii de mână: Maggie boticelli, Lisa cu saxofonul, Bart, Marge şi Homer şi, din vară, o să putem vedea mare film mare cu ei.

 Homer trebui să salveze lumea de la o catastrofă, dar ghici cine lucrează la o centrală atomică şi provoacă tragedia de care ne temem?

Trailerul e amar în contextul zilei. Mai ales la faza cu biciutul renilor să se odihnească.

karoshi

Am râs amar, săptămâna trecută când am citit despre un american care murise cu capul pe birou şi nu s-au prins colegii decât după vreo cinci zile. Ieri, însă, parcă mi-au murit toate prietenele la rând. Pentru că am văzut în Raluca Stroescu părticele din D., A. şi, mai ales, M şi o altă M.
Simptomele sunt

uite-l pe Rostogol!

Bine, părinţii lui adoptivi i-au spus Nicuşor. Chiar şi aşa, e cel mai drăgălaş ursuleţ pe care l-am văzut vreodată! Vreau la munte, să mă joc cu guleraşul lui! Gâdilaţi-l aici!

lovitură de teatru!


ieri la piscină nu numai că Rodrigo nu era de serviciu, dar în locul lui, cu mai multă apă caldă pentru toate înotătoarele de pe acolo era omul din stânga! Da! Anthony Quinn în salopetă la fel de roşie ca a lui Rodrigo! Ce înseamna un gentleman, unde junele Santoro nu întreabă niciodată cum ne simţim, Anthony a venit mai mereu să potrivească apa. Ah!

meet paul mielu'

Sau Paul Lamb, omul cu muzicutza din Newcastle la New York.

jazz, fizica, film si 25 aprilie

Ah, ce zi frumoasă!
O rază de soare îmi gâdilă retina stângă, iar eu constat cu bucurie că tortul aniversaţilor de astăzi ar fi avut o super-decoraţiune, dacă mă ocupam eu de el.
Deci, ta-taaaaa, să cântăm cu toţii la mulţi ani pentru Guglielmo Marconi, ăl de a inventat telegrafia fără fir (credeţi că internauţeam acum fără el?) Ella Fitzgerald, Lia Manoliu şi Al Pacino. Un citat? O mielodie? moment, bitte!
un tango, mai bine, ziceam, aşa, de dimineaţă!

24 aprilie 2007

O veste buna: Virgiliu Stroescu are blog

Cel mai interesant personaj cunoscut de mine in ultimii ani are blog! 
E vorba de Virgiliu Stroescu, medic endocrinolog, a fost multi ani angajat la Institutul National de Medicina Sportiva, e adept, ca si mine, al vegetarianismului, ba chiar al veganismului, numai ca, spre diferenta de mine, el stie sa explice si logic ce si cum!
Uitati-va bine la el, si spuneti-mi cati ani credeti ca are. aici!
Am o singura problema, evident, ca nu scrie mai des!

23 aprilie 2007

“Lumea intreaga e o scena, Iar noi toti doar niste actori”

Era tot 23 aprilie, din câte îmi amintesc.

Aproape un an de repetiţii, dansuri, cântece, joc de scenă, vizionări de filme şi alte piese de teatru, lacrimi şi râsete, Satyricon vedea luminile rampei (dau în limbaj de lemn?!) la Tîrgu Mureş. 

După ce uluise lumea cu Ghetou, la Naţionalul bucureştean, Victor Ioan Frunză avea proiecte mari şi pentru al doilea oraş din ţară unde la acea vreme se preda teatru, de zeci de ani. Oraş în care, tot pe un 23, cu piesa noastră, începea Festivalul Internaţional al Şcolilor de teatru. Oraş în care

A murit Boris Eltin

Elţîn s-a dus. 

Boris Nikolaevici Elţîn, pe numele său întreg, avea o vârstă, o sănătate şubredă şi un trecut interesant.
Născut în '31 undeva departe, în sătucul Butka, din raionul rusesc Talitsky, foarte aproape de crestele Uralilor, când Stalin se

si bloggerii fotbalisti mananca!

Senzaţional, in exclusivitate, numai aici!

Imaginati-vă şi o bandă oblică în colţul ecranului, da?  

În timp ce veneam agale spre casă, de la activităţile gimnastice de dimineaţă, opreşte lângă mine, de fapt lângă un restaurant deschis de curând în Piaţa Gloriei, un cunoscut.

 Cum iese din caleaşca cea mare şi neagră sunt gata să-i fac cu mâna, doar mi-era cunoscut, nu? Îmi dau seama că mi-=era cunoscut de la televizor, nu din viața reală și noroc că aveam lunetele de soare ca de libelulă şi nu mi s-au văzut sprâncenele ridicate a bucuria revederii. 

Era Cristi Chivu, domnilor şi domnilor, atât am vrut să vă povestesc!


back and not in black!

şi cum mă lamentam eu că lucrurile nu mai sunt ce au fost, aflu de la Iulian că bloghează din nou. Intru în bătătura-i şi constat că găsesc cel mai cool punct de vedere asupra rebeliunilor politice din ultimele zile, aşa că pot conchide că nu numai că s-a întors, dar aproape în Lăpuşneanu style ;) e, vedeţi ce şi cum aici.

Bine, nu era de mirare că s-a întors, din moment ce vă spuneam că de câte ori îmi pun o dorinţă, mă sperie că se împlineşte.
Mariile, în schimb au treabă.

Maria
a dat naibii PR sau publicitate, nu ştiu concret, şi s-a făcut monitor de schi. De fapt s-a amorezat de un monitor de schi care a luat-o la şcoala lui. Sunt amândoi în Poiana Braşov, apoi vor sta o lună în Austria după care îşi fac bagajele pentru Noua Zeelandă.

Mary
, on the other hand, a fugit cu un folker american, necunoscut pe la noi. Din când în când mai dă semne, dar acum chiar e ocupată: ia lecţii de chitară şi, deşi nu e stângace, e hotărâtă să cânte ca ei. Profesorul ei are mult de lucru: deocamdată a trebuit să schimbe corzile şi în timpul operaţiunii majoritatea au sfârşit pe jumătate. Adică rupte. A trebuit să mă duc până la magazinul Muzica să-i trimit un rând nou. Nu-i place duritatea celor americane.
Cât despre dulapul Silviei, tare mi-e că au dat moliile iama în el. Verific şi vă dau de veste.
Altfel, eu sunt bine :)

22 aprilie 2007

saptamana viitoare

...pe monicaspune:

Republica Cişmigiu nu e ce pare a fi! Fraxinus excelsior, bănci proaspăt vopsite, oameni pe hidrobicicletă, copii cu rotile viu colorate sau dormind în cărucior, miros de pomi înfloriţi şi de lac pur şi simplu.
Nu e tot, aşadar! Ce poate strica sâmbăta unor oameni care vin cu drag în parcul aista, vă prindeţi singuri, săptămâna ce începe mintenaş!

Malta e locul marilor corupători, nu doar cel în care ceremoniile de Paşte sunt cu adevărat impresionante, cafelele din barurile Societăţilor filarmonice sunt cele mai cele, iar mazărea îşi face loc şi prin foitaje. Aflaţi ce şi cum, zilele astea!

Muriel Spark e o adevărată figură iar cine mai prinde pe la chioşcuri Domnişoara Brodie în floarea vârstei va înţelege ce vreau să spun. Monica citeşte, cum nu, şi vă povesteşte şi vouă!

Urmează un final de lună nu ştiu cum şi un mai cu adevărat fierbinte. Cu speranţa că 20 mai nu pică, aşa ca în urmă cu 17 ani, în Duminica orbului nici la propriu nici la figurat, povestim ce vedem, simţim şi vrem de la viaţă, împreună, cu toţii laolaltă!

Lapte praf pentru mine! Acum şi în formulă vegetariană, aflaţi cum laptele praf de soia cu aromă de vanilie poate da dependenţă, de se scoală omul noaptea să mai ia o linguriţă, ca în zilele bune cînd laptele praf chinezesc era la mare căutare pentru cei care aveau copii mici, dar şi pentru cei ca mine şi fratello (asta când nu era rost de lapte condensat).

Ce păcat că gustul şi mirosul nu se pot transmite la distanţă! Ar fi o revoluţie, n'est-ce pas?

Trompa lui Eustache mai frumos gâdilată ca niciodată! Jay Jay Johanson, Laura Veirs, Brandi Carlisle şi chiar Maria Lătăreţu, important e ca melodiile să pice ţanc..în context adicătelea.

Răscolim internetul şi cunoaştem zilnic noi şi noi oameni!

Lepşele sau tagurile? Cine e ele, ce doreşte, cât are de gând să poposească pe la noi şi cum pot fi eradicate? Un eseu la comandă, dragă Oblia ai atâtea de aflat, dar nu de la mine care am nici un an în sfera cu bloguri. Dacă putem, ajutăm, însă, cu foarte mare drag chiar!

De ce nu mai sunt lucrurile ca altădată? Unde e Iulian? Unde e dulapul colorat al Silviei? Ce s-a întâmplat cu cele două Marii din viaţa mea, de nu mai scriu atât de des? Încercăm să aflăm acum, cât nu vine luna mai.

Şi, nu în ultimul rând, noi desene, cimilituri, citate şi povestiri...Una dintre ele, despre scrieri pe şerveţele. Revoluţie la o revistă cool din US and A, chiar în zilele ce vin!

Oamenii cu scaun la cap şi-au făcut aranjamentele pentru vacanţă! Mai am două luni şi totul e pus la punct! I know what I'll do this summer şi alte filme artistice color, next days, ca să păstrăm limba chineză.

Reveniţi orişicând, nu închidem, avem uşile deschise veşnic, non-stop, toată ziua!

Dedicaţie: David Hallyday: 7 jours par semaine

Liniste in memoria celor disparuti

One Day Blog Silence


Aflu de la G si Ramo şi vă spun şi vouă: La 30 aprilie, pe blogosefera se tine ziua linistii, in memoria victimelor de la Virginia Tech, unde mai mult de 30 de studenti si profesori au murit masacrati de un nebun, Dumnezeu să-l ierte. 

Şi, după ce s-au gândit cei care s-au gândit la semnificaţia zilei, au ajuns la concluzia că şi alţi oameni, care mor în fiecare zi, merită 24 de ore de omagiu, într-un fel sau altul. 

Nu prea aveţi multe de făcut: să puneţi bannerul şi să tăceţi, pe blog (că scrieţi sau comentaţi) cât ţine 30 aprilie 2007. Nu ştiu pe ce fus orar să facem calculul. 

Nu cuvinte, nu comentarii, doar respect, empatie şi să reflectaţi puţin la tot şi la toate. 

Nu cred că e greu.

20 aprilie 2007

azi imi place

de ea, de cântec şi de mulţimea aia...


Chavela Vargas- Lumina lunii

the swimming pool guy


la piscina la care mă duc eu e foarte frumos, întrucât băiatul de la întreţinere seamănă cu Rodrigo Santoro. 
Cine a zis că doar în filmele ero(t)ice tipii care curăţă piscinele sunt hot? 
Acum mă întreb ce pot face să vină mai des.
Să înfund o gură de alimentare, ceva, nu? Dacă auziţi despre așa ceva să știți că eu eram!

19 aprilie 2007

capsuna in pantaloni


ca să nu se facă de ruşine, doar ştia că porneşte în lume, mama acestei căpşune a îmbrăcat-o frumos înainte să vină în vizită chez moi. I-a pus pantalonaşii cei noi, i-a dat un luciu jellycios şi iacăt-o!

carti si carticele

drăguţ foc Envie(s) de voir din seara aceasta de pe TV5: s-a vorbit despre cărţile de buzunar.

***
Delicioasă povestioară, ca să păstrez limbajul despre care vorbeşte Zaza uite aici.
Rufăria chiar avea nevoie de o teorie şi e bine că s-a gândit cineva să o scrie, mai ales că e în "cuvinte româneşti, luate din graiul nostru popular."

18 aprilie 2007

nu va era dor?

Am să vă spun, copii, povestea unui ciobănaş
tra la la, la la la, tra la la, la la la, a unui ciobănaş

Minisong

Ah, ce vremuri... de ce nu stiu sa pun playerul trilulilu-crocodilu' ? click aici, atunci, na!

17 aprilie 2007

hai sa ne bucuram mai des!*

...şi să fim mai tivilichii cu toţii!


PS: credeţi că distribuitorul de perne se va supăra dacă i le promovez de genul: să avem cu ce să ne batem?
____
* îndemn de pe un mic calendar în formă de sticlă, găsit în cuhnia mamei. Distingeţi singuri pe ce cale ar trebui să ne bucurăm mai des. 

v-am pupat!

Ciocolata stimulează mai mult inima şi creierul decât sărutul, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători britanici (Mediafax)

v-am pupat, la revedere!
Mă duc la ciocolata mea.

cuvantul zilei

a secfestrarisi - care înseamnă, potrivit DEX, a sechestra.

Ia, hai cu toţii, conjugaţi şi spuneţi repede secfestrarisi!

16 aprilie 2007

azi

If the human brain were so simple that we could understand it, we would be so simple that we couldn't.
Emerson M. Pugh (ăsta e un fizician din Ohio, parcă)
azi sunt cinci ani de când am aflat asta pe propria-mi piele!

CAPITAL- sau o seara frumoasa

La ora când alţii îşi calcă hainele pentru o nouă zi, îşi fac baia săptămânală şi ultimele teme, eu savurez cu toată curiozitatea şi chiar invidia profesională CAPITAL, dar nu emisiunea de la noi  ci pe cea de la M6, prezentata de prea profesionistul Guy Lagache. 

Adică o emisiune de unde chiar afli lucruri, prezentată de nişte oameni chiar documentaţi, foarte bine documentaţi, ah, chiar specialişti pe domeniile despre care vorbesc.  

Asta îmi aminteşte de şederea la Radio France Internationale, când

15 aprilie 2007

ochii cat cepele!

regretând amarnic că nu v-am spus despre cele două filme din weekend pe care ar fi trebuit să le vedeţi dacă asta nu s-a întâmplat deja, pentru că protagonista ambelor era Emily Watson, o super-talentată şi tot ce îi mai trebuie, vă rog să nu uitaţi de Doamna Harris, de pe HBO, de la 10 seara!
pentru poveste, pentru jocul Annettei Bening şi, nu în ultimul rând, pentru coloana sonoră...de o tristeţe într-un anumit fel.

13 aprilie 2007

yeah!

vineri 13 din nou! numai lucruri bune! va tin la curent, oricum, nu?

on the other hand, new singer in my trompa lui Eustache :Il cheama Jay Jay Johanson, vine din Suedia si canta asa de frumos ca iti vine sa il iei acasa, sa ii tai o felie de cozonac si sa il intrebi daca i-a placut.


mie imi place, luati si voi si spuneti-mi cum stati cu cozonacul, dupa!

12 aprilie 2007

si totusi, hornarii exista!

Un medalion din argint, o serie de mărţişoare, ori câte unul pe stradă, de alergam după el să-l atingem şi ei ştiau, parcă, şi ne lăsau să ne luăm norocul, în copilărie.

O singură dată am văzut o domnişoară mai plină de coraj, care a îndrăznit să smulgă din peria aceea imensă un fir, cred că are şia cum noroc, după marea interacţiune.

Şi pe urmă, dispariţie totală. Adică în Bucureşti zău dacă am văzut vreun nene în negru (costum din catifea reiată cu inserţii din piele, aşa-l vedeam când abia aveam curaj să-l urmăresc)

Se dusese vremea coşarilor încă din copilăria mea,:

Există, lucrează, curăţă hornuri mai mici sau mai mari, şeminee, au o ditamai asociaţia şi îşi deschid şi şcoală. Și ne aduc noroc, dacă nu s-o fi schimbat treaba.

TÂRGU MUREŞ (MEDIAFAX) - Preşedintele Asociaţiei Hornarilor, Constructorilor de Coşuri de Fum şi Şeminee (ASFOCH) din România, Mircea Bălsoianu, a anunţat, marţi, că va deschide, la sfârşitul săptămânii, în localitatea mureşeană Petelea, prima şcoală de hornari din ţară, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Potrivit unui comunicat remis, marţi, de Mircea Bălsoianu, cursurile urmează a fi susţinute la şcoala din comună, pusă la dispoziţie cu titlu gratuit de administraţia locală.

"Din discuţiile cu domnul Bălşoianu, ştiu că sunt înscrise la aceste cursuri de hornari 20 de persoane. Vor veni din toată ţara, sunt inclusiv femei care doresc să urmeze cursurile. Nu e niciun doritor din Petelea, dar domnul Bălşoianu a vrut să se facă aici, pentru că el e din comună. Am vorbit cu comunitatea şi cu directorul şcolii, vom asigura spaţiul gratuit", a declarat, corespondentului MEDIAFAX, primarul localităţii, Oprea Octavian.

Acesta a adăugat că Bălşoianu va preda, la sfârşitul săptămânii, timp de trei zile, cursurile profesionale legate de această meserie "vitregită" şi va face demonstraţii cu instrumente performante, cu care se pot curăţa inclusiv hornuri industriale.

"Localitatea are un alt hornar, dar colaborează şi cu Bălşoianu", a adăugat primarul.

11 aprilie 2007

ca doara n-o fi fost chicklit!

bine spune Lucia aici: cam pentru ce carte ai urca la două mii de metri altitudine şi te-ai lăsa pradă avalanşelor, doar ca să ai linişte?
se cere un sondaj? e mai tare ca ăla cu ce carte ai duce cu tine pe o insulă pustie, părerea mea...

din ciclul...

Din ciclul "Sunt gravidă, ce să fac?" (nimic, tu, acum e prea târziu) a nimerit la mine draga vizitatoare din imagine:
 
ce să zic, mămică: ia tot cu tine, că ăştia n-au de niciunele prin spitale şi, dacă nu ştii cui şi cât să dai, te trezeşti că mai naşti şi singură pe coridor.

Vezi că lumea bună merge şi naşte în Ungaria.

scurtissime

1. Dacă mai văd şi în zilele următoare în presa românească articole despre Second Life îmi dau foc la cosiţe şi n-am linden dolari să-mi iau o perucă măiastră. 

OK, s-a povestit, ajunge! În ritmul ăsta, până scriu şi Ziarul şi Cronica română (mai există) se face 2025!

2. Din toată povestea asta, dacă e adevărată, nu mă irită decât Condi. Pe bune, nu mai bine lua canadianul? 

3.Antena 3 ne spune aiciTestul ADN a decis: fata lui Anne Nicole Smith are tată fotograf, am încheiat citatul, bucuroasă că în testele ADN se văd atâtea lucruri.

4. Ies în lumea largă. 
 
miros recomandat: de lalele.

10 aprilie 2007

astazi imi place

asta.
pentru ca imi place Shigeru Umebayashi.

9 aprilie 2007

libertate şi coduri

alte discuţii, aceeaşi temă. un cod de conduită în marea sferă de bloguri denumită, compus, blogosferă, aici

Hristos Anesti!

I'm back! s-a dus şi Paştele ăsta: a fost frumos, însorit, cam scurt, dar asta e cu vacanţele.

S-a dus şi tinereţea mea/ Care mi-a fost drag de ea. măăăăăi, vorba Sandei Weigl.
Am venit din vilegiaturi cu muzici noi.
Pe Sanda o ştiţi, bănuiesc, dar înregistrare din concert nu aveam.
Femeia asta e nepoata soţiei lui Bertold Brecht. A copilărit în România după care a ajuns în Germania Democrată, în Berlinul de est, mai exact. A ajuns acolo şi după gratii, pentru că era înainte să cadă cortina de fier, pe care, ca mulţi tineri de vârsta ei, n-o vedea cu ochi buni.
Sanda cântă acum cam peste tot în lume, la New York cu precădere.
Dedicaţie specială, aşadar, melodia ce urmează. Povestea ei, în germană, povestită în primul minut al înregistrării.. Mai multe despre ea, aici
Hopaidirida!
Sanda Weigl- Trenule

8 aprilie 2007

adica de ce?

Când cade o grindină, jurnaliştii fac precizarea că bucăţile de gheaţă au mărimea unui ou de porumbel şi, dacă îi iei tare, nu pot preciza în centimetri ce şi cum?

Câţi dintre cei care se uită ştiu cât de mare e un ou de porumbel?

4 aprilie 2007

un gol in inima mea

Tu mi-ai recunoaşte mâinile dintr-o mie, Monica!
 
De ce nu putem exprima întotdeauna într-un singur cuvânt stări? Cum se cheamă copilul care rămâne fără părinţi? orfan.

femeia care rămâne fără soţ? văduvă! 

mama care rămâne fără copil? o mamă rămasă fără copil.
şi eu, care am rămas fără bunic? un om căruia i-a murit copilăria presupun.

4.04. 2002. ce de 4. număr fatidic, la orientali, ştiaţi?

De cinci ani intru în casa aceea cu lacrimi în ochi. E din ce în ce mai mică şi, nu ştiu de ce, parcă tot mai gârbovită. O să se facă şi mai mică? Am încăput şi nouă oameni, cu zeci de ani în urmă. Ţin minte şi acum masa aceea mare, când mama şi fratele ei împlineau o vârstă, şi eram patru generaţii la masă.

Acum mai e doar bunica acolo. Singură, dar nu ne-ar povesti niciodată că o doare.
Dar o doare, ştiu eu. Că era U jump, I jump-ul ei. Că împreună cântam şi ne distram iernile, lângă soba în care se coceau cartofii. Că în timp ce ne făcea clătite din alea bune, bunicul ne dicta câte cruciuliţe la stânga şi câte la dreapta să coasem pe nişte şervete, vă imaginaţi? Că el ne ajuta să ne facem temele de vacanţă, mai ştiţi sutele alea de exerciţii şi probleme cu care voiau să ni-l alunge pe Moş Crăciun din gând, când ne căram în lungile vacanţe de iarnă? 

Artista mea!
Că a stat şi a plâns aproape când, aveam trei ani, i-am cântat la telefon Frumoasă-i vecina noastră/Scoate capul pe fereastră.
Au inima meaaaaaaaaaa
 
Că mă trăgea cu sania până în capul străzii, la nenea care avea pian, să pot studia. Şi mă aştepta să mă ducă şi înapoi acasă. Şi mă consola, când vedea cu ce ciudă mă uitam la fratele meu şi verişoara noastră care se dădeau toată ziua cu sania, în Brazi.
Că venea la Bucureşti cu bunătăţi pentru mine, şi-mi atrăgea mereu atenţia ce beau când ies, să nu care cumva să-mi strecoare careva droguri în pahar.
Şi n-o să uit niciodată seara în care, plecând spre casă, m-a dus până la poartă. Lăcrima. El ştia, vedeţi, că e ultima oară. L-am auzit la telefon, de ziua lui.
Şi acum au rămas doar amintirile şi tabloul acela cu el, aviator, zâmbind. 
Exact ca poza asta! Când mai trec pe acolo o să văd ce pot să-i cer bunicii. Nu cred să mi le dea pe cele cu bunicul în mariner, sau cu cercul.
Puiul bunicului!
Cu gândul la verile alea.

3 aprilie 2007

paris, paris si iar paris

daca n-ati vazut Paris, je t'aime desi a rulat in orasul vostru, sa va fie rusine, de trei ori rusine. Eu l-am vazut inca de dinainte sa mi-l recomande cineva, si era normal sa ma duc sa-l vad, dupa ce ca va bat la cap cu orasul asta.
noroc cu iutiub, unde gasesti orice, chiar si espresso decofeinizat, de cauti cu atentie;)

imi place diversitatea

pentru ca nu-mi place monotonia, astazi la mic- dejun o explozie de culori!
fulgi de orez in lapte de orez, totul intr-un vas alb
pacat ca nu am gasit si o lingura alba de portelan.

din doua una!

care vă place mai mult?



tragedy unplugged

am găsit-o pe youtube. ştiu că revin cam repede cu melodia, dar încă îmi place mult !

2 aprilie 2007

departe de lume si in mijlocul ei

Vestea bună vine de la tineret- mândria ţării. 

Citesc cu bucurie în Evenimentul Zilei că doi studenţi, de genul care nu îşi beau minţile prin cluburi au ajuns (după luni de studiu intens) la o concluzie care sigur va fi folosită pentru atingerea unui nou nivel în cercetarea cauzelor autismului. 

de zgariat retina si simtirile toate


de dat cu nasul in bordura, dintii in asfalt si ochii in tomberoane

de purtat cu fusta scurta, evident, cu genunchii indoiti de povara tocurilor

de sters, apoi, sangele adunat in varf unde se vor indesa cel putin 2/3 din talpa

de ridicat fruntea, demna, mandra de marele pantof

de sters sudoarea de pe fata, in urma efortului


fara legatura

cu ce scriam mai jos

azi imi place melodia de mai jos.

 Astrud Gilberto ruleaza fin, da?

aggresio/ agressionis

vin din tara oamenilor reci. 

de mica ( am fost invatata sa) nu vorbesc cu oamenii pe care nu ii cunosc, iar, daca trebuie, o fac cu maximum de politete.

in aceste conditii, orice comportament care nu concorda cu propria-mi purtare, nu imi poate parea decat act de agresiune. 

cam cum sunt buzz-urile ( cu atat mai multe ale necunoscutilor!) pe messenger, emoticoanele excesiv de apropiate ( pe care nu mi le-as permite decat daca as face asa ceva si in viata reala), intrebarile nelalocul lor sau chiar intrebarile intime puse de necunoscuti, glumitele penibile de la oameni pe care nu i-am vazut in viata mea, bip-urile de la numere de telefon necunoscute pe un celular personal.


oamenii sunt facuti sa comunice, iar eu ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta.

1 aprilie 2007

de Florii

Cu drag

Monica (o non-floare:((( )

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...