ceva- ceva tot o iesi

weekend plăcut!

fericiti cei din Cluj

baietii, adicatelea, ca fete in Capoeira nu am vazut.

amanunte: click

cu dedicatie

de atunci...

Şi Jana şi ăilalţi doi erau în beci, cum spuneam, iar noi abia aşteptam să ajungem în beciul nostru, să vedem ce se mai întâmplă şi cum să povestim şi altora.

Staţi cu ochii pe Al Jazeera!
De ce?
Poate dau pe crawl* ceva
Om bun, nu ştim araba!

Dar cine, ce mai ştia, în zilele alea?
______
*scrisul acela care rulează în josul ecranului, de la stânga la dreapta, la noi şi de la dreapta la stânga la arabi, la Al jazeera, deci.

quantum leapSHA

S-a resuscitat blogosfera cu niste lepşe.

Porunca vine de la Zaza, recent întoarsă dintre şocolate, citez: 

Pentru că Sophie Calle are într-adevăr o poveste de viaţă mişto, cu care merită să vă pierdeţi cinci minute la cafea. Astăzi leapşa inchizitorială a dumneaei:

1. Când aţi murit ultima dată ?De Crăciun.

2. De ce vă mai treziţi dimineaţa ?De bucurie

3. Unde sunt visele din copilărie? Au revenit de curând

4. Ce vă deosebeşte de ceilalţi?Un CE.

5. Vă lipseşte ceva?uffson, da

6. Chiar oricine poate să fie artist?Ei, aş!

7. De unde veniţi?Din ţara mea

8. Credeţi că aveţi o soartă de invidiat? Desigur, cine n-ar vrea să treacă prin câte am trecut eu cu atâta graţie şi voioşie? A, nimeni?

9. Aţi renunţat la ceva? Da!

10. Ce faceţi cu banii? Ce nu fac? tocmai am mai spart unii (vizualizaţi?)

11. Ce sarcină menajeră vă displace cel mai tare?Aspiratul (ma gândesc câţi microbi înghit, sunt misofobă, aţi uitat?)

12. Plăcerile prin excelenţă? Tot ce mişcă-n lume asta, râul, ramul

13. Ce v-ar plăcea să primiţi de ziua dumneavoastră? Un an sabatic în jurul lumii, orice carte apare la editurile din România, un brunch fancy într-un loc fancy, Spa, sunt cam pisi, aţi observat?

14. Citaţi trei artişti pe care nu-i puteţi suferi. (ce ai, Zazo, cu Jelinek?)

Sabin Bălaşa, Hans Zimmerman, ăla, na , cum îi zice, aoleu ce lapsus am, cu filmul turnat în România în satul de ţigani...britanicul, Sacha Baron Cohen, dar personajul cum se chema? LATER EDIT: Borat! mă tot gândeam la Balki...

15. Susţineţi vreo cauză? Mda, din nefericire...

16. Ce aţi fi în stare să refuzaţi? frază de oracol: compromisul

17. Care e partea cea mai fragilă a dumneavoastră? Capul

18. Ce aţi fost capabili să faceţi din dragoste?Am făcut mari tâmpenii, cred că mi-a agiuns

19. Ce vi se reproşează? Momentan? pedalarea în gol, dar vine mai mult din interior

20. La ce e bună arta? La gâdilat simţirile

21. Scrieţi-vă epitaful. Până la urmă a abandonat lupta

22. Cum aţi vrea să vă întoarceţi? Nicicum, nu ştiu de ce. sau dacă trebuie: de sus în jos.

Se dă lui De ce, în amintirea vremurilor bune.

111111111111111

cam pe la ora asta să fi fost. făcusem bot şi n- am mers la şedinţă în seara aia, oricum primeam lista la ieşire. 

Messenger, cred, când, deodată, am auzit lumea

deci

Ascult de trei zile Romica Puceanu complet, ca tot cumpărătorul de jurnale.
Dar de ce îmi place cel mai tare Deschide, gropare, mormantul?

...si asta

...pentru versuri

azi se va asculta asta

pe banii mei si ai tai

va povesteam ieri ca cineva de la Palatul Cotroceni s-a interesat la mine pe blog de Ciresarii. 

Marie a descoperit ca alesii neamului, din Parlament de data aceasta, au mari probleme existentiale si tot pe Google isi cauta rezolvarea. Exact cat sa imi aduc aminte ca de dimineata m-a vizitat si pe mine cineva din Casa Poporului. Venise de la Dan pe care il rog sa ne spuna cum a ajuns la el.

being monique

păi de nu răsfoiam Catastiful habar n-aveam de treaba asta!

liricoTAGul

un copil abandonat plangea pe marginea drumului si m-am hotarat sa-l iau la mine, pentru o noapte doar, din nefericire...

Senzaţii

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro - eugen)

Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nară (somnoros.stealthsettings.com)

În iarbă greieraşi şoptesc duios (imprevizibil.ro - Arabella)

Un vers de idiom anevoios… (constantincocioaba.info)

Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)

Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)

Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)

.....

şi o conjur pe Oblia, că tot se plângea că a trecut luna şi n-a luat leapşa, să continue!

de ce e frumoasă limba română

Pentru că trebuie să fii om ca să o vorbeşti, printre altele.

Daily Motion s-a gândit să le vină în ajutor internauţilor care au treabă pe acolo şi, pentru cei care folosesc IP de Dacia, totul e în limba română aproximativă: cam cum e meniul telefoanelor sau chiar al computerelor.

Luaţi de aici.. iată: putem adăuga favoriţi oricărui filmuleţ. Mă supără chestia asta, mie nu îmi plac perciunii prea mult, aş fi vrut mai bine o barbă, dar nu tocmai stufoasă.

Dacă am idei noi, pot să fac chiar o popunere..pop in unere sau pop out unere, mi-ar plăcea mult să ştiu, că altfel nu mă aventurez.

Pot să prezint acest film, să redevin, deci, crainică, hi hi şi, mai mult, să-l adaug channelului meu. No.5 e OK?

Şi, în fine, mult pomenita locaţie care a intrat atât de mult în uz că nu se mai gândeşte nici naiba la suma percepută pentru închirierea temporară a unui lucru, ci doar la loc, simplu şi scurt.

navigaţi, măi, flăcăi!

PS: scuzaţi petele negre, sunt pentru a proteja userii şi filmele postate de ei acolo, nu tocmai legal.

la Palatul Cotroceni canta Ciresarii

nu vreţi să ştiţi cum râd acum, când am dovada ce se întâmplă la Palatul Cotroceni, că altfel ştim cu toţii cum se pierde vremea şi banul când lucrezi la stat, scuzaţi oximoronul.

Vreau doar să mă asigur că nu Băselulului i s-a făcut dor de Cireşarii, atât! 

Doamnelor şi domnilor, la Administraţia Prezidenţială lumea se dispstrează colosal!

Sau se pregăteşte un discurs cu citate din Tic?

leapSHA SHA!

Întotdeauna am fost de părere că omul trebuie lovit cât e la pământ.

Dacă tot mi-am văzut sângele gâlgâind în eprubete (2) de dimineaţă, e timpul să scoateţi tot de la mine! 

Leapşa, aşadar, de la Marie cea fără de gânduri rele!

1) Vorba preferată:pace! (nu râdeţi de mine, dar nu vi se pare că toată succesiunea asta de litere chiar exprimă pacea?)

2) Vorba nesuferită: căpăstru (cel mai urât cuvânt posibil, am mai scris)

3) Drogul favorit: ciucalata

4) Zgomotul, sunetul preferat: ăla care se percepe dimineaţa pe la cinci, când se crapă de ziuă. Mai un cucurigu, mai nişte greieri, mai doua trei păsărele ciripind. A se asculta la ţară, totuşi.

5) Zgomotul, sunetul nesuferit: scârţâitul făcut de mijloacele de transport în comun, la frâne.

6) Injurătura sau blasfemia recurentă: nu prea spun de astea, am martori. iar cine a auzit (o singură persoana, ştie că merita din plin toate asocierile mele de cuvinte, pe loc inventate, cu faţa roşie de furie, hi hi hi)

7) Pe cine punem pe viitoarea bancnotă? Nu pe cine, ci ce anume. Propun pantofi glamoroşi, lac roşu, stiletto, ceva şocant. Ca să ştie lumea pe ce poate da banii.

8) Meseria pe care n-aţi fi vrut să o faceţi- conţopist de orice fel.

9) Planta, arborele sau dihania în care v-aţi reîncarna-delfin

10) Presupunând că Dumnezeu există, ce v-ar spune după moarte? 

1. Dumnezeu există. 2. Mi-ar spune: multă bătaie de cap mi-ai mai dat, fetiţo!

deci cum?

când o să fiu eu scenaristă de succes, nu vreau să isc controverse de genul ăsta:

Ea e Cristina Yang, unul dintre stagiarii din Anatomia lui Grey. Trăsături asiatice, nume creştin, OK! Dar jew?

Cum aşa?

eh?

Ia uitați cu ce se ocupă DHL: aici.

apropo de cărţi

cărţi bune, rele, memorabile, proaste rău de tot, mari, mici, frumoase şi cele mai frumoase!

Aflaţi aici cine face cărţile să fie frumoase.

sincronicitate, carti si schimburi

Vorbeam cu cineva care mi-a făcut rost de o carte gratuit (m-am simțit prost, pentru că, la urma urmei, oi puteam cumpăra și singură). 

L-am întrebat, alintat, ce să fac să fiu iertată de Dumnezeul cărţilor, să donez un volum unui necunoscut? 

Mi-a zis că, de multe ori, el lasă cărţile pe care le termină în metrou în vagon, pe un scaun. Mi-a zis chiar că, dacă mă lasă inima, să mai dau din când în când o carte cuiva, deşi a găsit un anticariat unde la 1 leu găseşti multe aşa că doar cine nu vrea nu citeşte, în zilele astea.

Şi, cum navigam apoi pe internet am dat peste o discuţie şi era, de fapt, premergătoare la asta, după cum aveam să constat a doua zi.

Hai la Schimb de cărţi!

Dedicaţie: Joanna Newsom- The Book of Right-On

in panica

se apropie Paştele şi nu am cu ce să mă prezint în faţa Măriei Sale Pişcoţimea sa Lord Andrew the first, un an si 4 luni

De fapt am ideea, dar după ce am răscolit magazinele şi internetul mă fac eu focă! pentru că sunt în căutarea unei focuţe din pluş, da! Help!

astăzi îmi place

Astăzi se va asculta această melodie.
Pentru îmi aduce aminte de caseta aceea neagră BASF (sau AGFA să fi fost?) pe care o ascultam în buclă, pe la vreo 4-5 ani, pe vremea în care inventam cuvinte cu fratello şi pretindeam că vorbim engleza.

Da, Feelings.

i know what i did last summer

şi ce o să fac şi în vara asta, dacă sunt cuminte!

au terminat afişul, deocamdată, se pupă perfect cu şederea mea la castelul de lângă Toulouse taman la începutul perioadei.

Silvie, şi alţii fac planuri, doar că nu au făcut rezervările!

vă mai aduceţi aminte?

am dat click ca să aflu ceea ce ştiam şi v-am tot spus, că nu avem de ce să mai bem lapte, dacă vrem şi organism normal (cetiţi aici) şi am găsit poza de alături.

exact cât să-mi zornăie în cap căruciorul lăptăresei.

cum făcea de urca fiecare sticlă în dreptul fiecărei uşi (cei cu abonament, desigur? 

Şi de ce blocul nostru nu avea lădiţă, ca în alte scări, compartimentată şi cu numărul fiecărui apartament frumos pirogravat, unde uşiţa mare o putea deschide lăptarul şi fiecare uşiţă în parte abonaţii la lapte? 

Ah, şi ce frumos era să păstrezi capacele din staniol, după ce le netezeai vârtos cu unghia, într-o carte?

Când s-au adunat câteva zeci, mama le-a decupat frumos steluţe şi le-a cusut pe rochia mea pentru serbare (eram Regina anotimpurilor)

Şi tot în sticlele astea, cam un centimetru la suprafaţă, era frişcă! Atât îmi plăcea! Da, recunosc, o adunam cu degetul;) 
În rest, multe căni cu lapte s-au dus pe chiuvetă în jos, până ce mama a dat de o dâră de lapte lângă scurgere şi s-a amărât. 

Nu suportam decât cu miere şi nu prea cald şi adunam scârbită pojghiţa aia de deasupra care se făcea din cauză că era prea fierbinte.

Cu cacao, însă, oricând! Cu pâine de casă şi unt, ahhh, ce vremuri!

20 martie- ziua cand s-a terminat totul

-ziua în care noi de la Liceul de Artă şi alţii din centru am stat acasă, ca să nu luăm bătaie pe străzi

-ziua din care Rozsi neni nu a mai urcat la noi să ne planteze petunii în lădiţele de pe balcon (da, în vara aceea a fost tristă şi sărăcăcioasa faţada blocului nostru) ( un an a ţinut-o)

-ziua din care nu m-am mai dus la corul Bisericii reformate din oraş

-ziua din care am fost instruită să nu vorbesc cu lumea pe stradă, nici maghiară, ca să nu-mi iau vreo bâtă în cap, nici româneşte, ca să nu-mi iau papară ungurească

-ziua din care nu ne mai puteam uita cu fetele la băieţii de la clasele maghiare

-ziua din care draga noastră profesoară de engleză, doamna Gàl, nu ne-a mai zâmbit şi nu a mai pus suflet la ore (mi-e aşa de dor de dumneavoastră, când vă luceau ochii!)

-ziua din care s-a dat liber la invective ca bozgor sau budos roman

-ziua din care mama primea căpşune frumoase la piaţă, pentru că vorbea maghiară

-ziua din care unii nu s-au mai îmbrăcat în verde, pentru că erau doar români (nu s-au gândit să fie şi români verzi ;))

Ne-a fost aşa de bine nouă şi celorlalţi care ştiam poezii ca

 Petre, Otto şi cu Feri
S-au trezit în miezul verii
Într-o tabără la mare
Zece ani au fiecare!

şi un neam obişnuit să execute şi să asculte comenzi şi zvonuri s-a lăsat dus pe o pantă atât de înnoroiată. 

Voiam să scriu toate astea cam din 15 martie, dar nu ştiam cum să încep şi ce pot zice acum. Mi-a adus aminte Adrian Cristea aici că azi s-a făcut ziua. E 20 martie. Sunt 17 ani de când lucrurile au luat-o urât de tot razna în Tîrgu Mureşul meu drag. 

Am pierdut cu toţii o grămadă de ani cu o ură dirijată bănuiţi cu toţi de unde, când în ţara asta, la momentul acela, era timpul construcţiei, al renaşterii, al libertăţii şi bucuriei. 

Tragem şi acum ponoasele, dar am căpătat mintea cea de pe urmă?

droooooooool

la mine în bucătărie miroase a vinete coapte..

I thought u'd like to know what's going on with me ;)

cam ca în imaginea luată de aici

miros recomandat: de pâine proaspătă ca la bunica, în vacanţe, de o bătea să-i dea jos coaja.

melodie: Auberge- Chris Rea

vă las, mă duc să curăţ ceapă verde

aduceri aminte

că tot i-am văzut numele 3 minutes ago.

vă spun eu când îmi vine povestea profesorului Longhair cu the Hungarians care nu erau deloc roş-alb-verzi ;)

miroase maro

au venitără cu vidanja prin cartierul meu...ce faaaaaaaaaain...
trebuie să mai citesc despre cei mai de jos (din cea mai joasă castă indiană: latrinarii)

mi-am amintit

am citit undeva, în copilărie, că visele rele pot fi alungate dimineaţa, când scuturi perna.

bravo 10!

Uitaţi-vă bine la ea, că a lăsat mulţi copii americani cu pistrui de invidie pe faţă. 

O cheamă Manuela şi a fost şi ea într-unul din concursurile alea pe care nu le pricep eu (fosta câştigătoare la Kangourou des mathematiques, ce doreaţi?). 

A ştiut până şi subclavian, darmite
11th round -- belligerent -- hippopotamus 12th round -- misanthropy -- chipotle 13th round -- Bolshevik -- escargot 14th round -- poinsettia -- sauerbraten 15th round -- cachet -- streusel 16th round -- amenity -- valise 17th round -- subclavian!

Povestea ei e aici

cravate cu carate

În mare legătură ci postul de mai jos, aceste frumoase obiecte vestimentare pe care am de gând să le dăruiesc celor care îmi vor fi my 'U jump, I jump'*. 

Nu scriu eu prea mult, povestea vorbeşte de la sine. Mai ales imaginea.

citez, totuşi: Cravatele de aur bătute cu nestemate fac furori în Alba!
Confecţionat din metal masiv, de 18 carate, cel mai modest obiect vestimentar de acest fel cântăreşte o sută de grame şi valorează 2.000 de euro. Cererea este destul mare, iar bijutierii din Sebeş chiar s-au profilat pe aceste obiecte. Oarecum surprinzător, clienţii amatori de astfel de accesorii foarte "vizibile", le-au cerut bijutierilor să nu se laude prin târg pentru cine lucrează.

Deci: care mă vreţi, că vă iau gâtlegău cu nestemate? :)

nu am chef de nimic...

aşa că ascultaţi ce zic ăştia...

legy bator mint egy huszar!

un fel de fii bărbat! sau fii dârz ca un husar!

nu ştiu de ce, dragostea altora faţă de patria mumă mi se pare mai puţin jenantă decât dovezile de românism de la 1 decembrie.

Mi-a tresăltat inima (1/2, de fapt) în chept de plăcere azi, când m-am uitat pe Duna TV, şi-am văzut spectacole de Ziua Maghiarimii. 

Ce înseamnă să ai măsură!

Iată un moment în care regret că nu am fost băiat, să umblu la dansuri populare la Ansamblul Mureşul şi să ştiu să dănţuiesc ca ăia)

ursuletul meu*

...unde eşti, să te smotocesc, să mă culcuşesc în tine, să dormim împreună şi să te întreb dimineaţa cum ai dormit, doar aşa, că doar ştiu că nu ai cum să-mi răspunzi?
Cum sună, plin de dulcegării, nu? 'Femeile astea', nu? Nu! Bărbaţii ăştia! Am aflat cu satisfacţie că mai mulţi bărbaţi decât femei duc un ursuleţ în pat, dacă dorm singuri!
Studiul de care vorbesc ăia de la ştirile din ceruri spune că 20% din bărbaţii întrebaţi au recunoscut că mai răsfaţă un ursuleţ din când în când, în timp ce, dintre femei, 15% au admis că au astfel de apucături. Oamenii au întrebat 2.000 de oameni, nu săriţi cu acuzaţiile. 63% spuneau, de altfel, că nu pot face nani dacă nu se culcuşesc în cineva înainte.
Femeile, cam 8 %, spun că mai obişnuiesc să dea un fâs din aftershave-ul significantului other pe pernă, dacă cel menţionat e plecat (şi cuţu Betty fură tricoul stăpânului ei şi-l duce la ea în ascunzătoare, dacă rămâne fără răsfăţ, deci o fi ceva care justifică gestul). Povestea merge mai departe, lumea nu moare doar de dor, ci şi de frică. 9% ar fi în stare de ce eram şi eu, să vadă umbre, lumini, bau bau şi altele. Eu am o scuză, eram mică şi cum mă speriam cum apăream la mama şi la tata spunând: am visat urât! Ceilalţi se luptă cu gândurile, doar, sper.
Şi, cum cârtitorii spun că în spatele oricărui studiu e un sponsor, atât vă mai spun: cercetarea a pornit la ideea unui lanţ de hoteluri din U S and A, care lanţ vrea să pună în fiecare camere câte un 'Cuddillow', aka o pernă din aia cu braţe. care să creeze impresia de huggy-hug. Free hug sau charged???
Ditamai urşii îmbrăţişaţi de aici
__________
* replică dintr-un spectacol în limba franceză la care m-am dus cu clasa, în liceu...replica era în româneşte, adică, şi a dărâmat toate temerile noastre că n-o să pricepem nimic din poveste. Noroc că a doua zi profesoara de franceză şi cine s-a mai oripilat nu doar de sărăcia în cuvinte franţuzeşti dar şi de nuditatea actorilor, au luat poziţie şi au reuşit un protest în ziarul local Cuvântul liber!

Asteptand Russian disco nights

Abia aştept să mi se întâmple ce vă povesteam aici.

Să ajung departe în Crimeea, într-un restaurant de hotel de mare lux, îmbrăcată ca fata din dreapta, cu amendamentul că vreau să am maiou paietat mov, să dansez cu nasul pe sus ca Michelle Pfeiffer în Scarface, după ce voi fi băut ce am mirosit în seara asta, adică o licoare rubinie taman de pe lângă Sevastopol. 

Sau Soci să fi fost?

Să cânte, până atunci, muzica!

Unesennie vetrom-100 balerin

japonezi, 14 martie si rondeluri

Pentru că ziua de azi a fost frustrantă, cu un Haruki Murakami terminat pe metrou înainte să fi trecut de prima staţie şi am fost nevoită să studiez călătorii, încăţămintea şi genţile oamenilor, iată un rondel:

Apei lui de prin ogradă,

Prea domol curgînd la vale,

Bolovani, într-o grămadă,

Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,

Împrejurul casei sale,

Apa lui, ce prin ogradă

Prea domol o ia la vale.

Şi schimbînd-o-ntr-o cascadă

De consoane şi vocale,

Uită-a vieţei grea corvoadă,

Dînd răsunet de cristale,

Apei lui de prin ogradă

Adicătelea Rondelul apei din grădina japonezului al lui Alexandru Macedonski, născut într-un 14 martie, dar pe la 1854. 

de ce si iar de ce?

Când vă enervează cineva, îl faceţi retard, degeaba şi în alte moduri, când aveţi atâtea cuvinte pentru acelaşi lucru? De ce le lăsaţi să moară?

Greoi, molatic, molâu, nătărău, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostănac, tâmp, tont, mărginit, nătâng, năuc, redus.

LATER EDIT: am uitat de netrebnic!

ghidul Monipohondriei

Nu era nevoie de asta ca să vă daţi seama cu cine aveţi de a face.

Am uitat să vă povestesc atunci şi alte păţanii demne de luat în râs sau plâns, dar cum 80a e bolnavă şi nici eu nu m-am simţit prea bine în ultimele zile, mi-au mai răsărit şi altele în mintea creaţă.

Iată un lanţ de concluzii pe care trebuie să le luaţi în calcul, din momentul în care vă doare ceva şi cel în care aveţi un diagnostic clar: internetul nu face bine la ipohondrie!

1. Cu cinci ani în urmă, (Doamne, cum trece timpul) ca să beneficiez gratuit de un test care altfel m-ar fi costat bani grei, o doamnă doctor, fără să mă avertizeze, mi-a trecut pe o hârtiuţă fără de care nu aveam ce căuta la fotograful de creiere, gravele cuvinte scleroză multiplă. Am înlemnit nu doar când le-am văzut, vag ştiam ce înseamnă ci, după ce am cetit seri la rând pe internet despre simptome, atacuri şi chiar metode de a uşura viaţa pacientului. Vizualizam kilometrii pe care urma să-i alerg prin parcuri fără de câini vagabonzi, numărul de bazine înotate şi orice altă metodă de a nu lăsa muşchii să uite mişcările şi toată povestea s-a terminat după ce am aflat ce aveam. Grea uşurare, dacă-mi este permisă alăturarea de termeni.

2. În ultimele zile, după modelul mai sus menţionat, am devenit doctor în reumatologie. Dacă aţi şti că nu doar SIDA nu are leac! La fel ca hepatita de tip C, mitomania şi multe alte dizizuri dătătoare de suferinţe şi frustrări! Mă şi vedeam cu obligatoriul sejur la Olăneşti, Căciulata (unde plănuiam, oricum, o lună de miere;)), Sovăţi, Ane, Euforii, Vichy şi chiar Baden-Baden. Mă vedeam cu electrozi lipiţi de şale mai tot timpul, cu brâuri groase de lână în şoldurile de vioară, eventual stând şi cu mutra la mofeta de care râdeam cu fratello, prin peregrinările noastre. A trecut. Nu sunt în stare nici măcar de reumatism.

Vă ţin la curent când o să am alte atacuri. Cele de panică nu se pun, nu?

de unde-mi trag eu seva

Seva cu umor se trage de la alţi oameni cu umor. M-am bucurat să o cunosc pe Luiza, pentru că e o fată plină de umor şi fără crampe, deşi scrie (C)RAMPE. 

Adică o să credeţi că treaba ei e să se uite cât e ziulica de lungă la televizor şi apoi să scrie la ziar, nu? 
Da, treaba ei e să fie ochi şi urechi la orice mişcă pe lumea asta. Şi să mă facă pe mine să râd. Ei bine, şi pe alţii, se pricepe!

Ladies şi, mai ales, gentlemen (am uitat să precizez că este ueber frumuşică) despre Luiza Lupu vorbesc.

Stimata doamna Tatu, care va admir si va respect "pe oriunde va duceti, pe oriunde va-ntoarceti" (cum zic copiii mei de dupa bloc), as dori sa va asigur de inalta stima si pretuire a asociatiei noastre de locatari care va da mai tare cand va vede la televizor, fapt din care eu am dedus ca va iubeste sincer, ceea ce si eu inteleg de ce, doamna Tatu. Stim cu totii ca bataia e rupta din rai. Iar daca acest rai se-ntampla (se-ntampla, zic) sa fie Uniunea-Ieuropeana, aceasta mare familie din care, iata, si noi facem acum parte cu acte-n regula, ei bine, lucrurile sunt cu mult mai benefice decat daca ne-am bate noi intre noi. E clar pentru toata lumea ca suntem cu totii fericiti de noul nostru statut de ieuropeni, calitate in care suntem dispusi chiar sa mancam si papara. Papara pe care, iata, din dragoste, o putem incasa, daca nu suntem cuminti si nu mancam tot ce ne da Ieuropa, care ieste o Ieuropa din ce in ce mai complecta (sic!), doamna Tatu.

Vuuuuuuuuuuuuuuuuur

explicaţie: ca să nu credeţi că m-am ţăcănit şi citesc aşa, obligatoriu DEX, 100 de cuvinte pe zi. 

Lucrez la fabrica de concasoare şi, cum sunt maistru-şef, în timp ce aştept să inspectez concasoarele am două posibilităţi: să răscolesc internetul, ceea ce aş face cu drag dacă osemintele mi-ar permite să şed la nesfârşit, sau să mai stau şi în picioare, să mă plimb, să dau buzna în biblioteca uzinei şi să iau DEX la lecturat cu voce tare. Mie îmi place. Colegilor le place. Nouă ne place. 

Revenind, deşi mă feresc de interjecţii, căci la durere multe scoţi pe gură, nu pot să nu remarc cuvântul prezentat în DEX sub numele de vur. N-am mai auzit darmite să fi văzut pe undeva. Mă imaginez pârlindu-mă şi răcnind VUUUUR. Merge. Fricativele te ajută să te eliberezi de multă furie.

VUR interj. (Rar) Exclamaţie care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee.

Nu am nicio dilemă cu privire la cuvântul zilei. Poate una: de ce a ajuns în DEX?

goglăul emite gogleze

În urma unui sondaj făcut între dragii mei cititori, împinşi încoace şi de criza de râs a lui de ce, consiliul iubitorilor de limba română a decis că goglezele nu pot fi emise decât un goglău.

Întrebarea ce se pune acum este: şi femeile pot fi goglăi? Dacă nu, care e feminininul lui goglău?

PS: unde îmi sunt medicamentele?

radio kills the video star?

hai, te rog, te rog treci mai în faţă

ascultăăă, ascultăăă

rondul de dimineaaaaaţăăăăăăăă

Exarhu are gânduri misterioase legate de radio. Îşi caută oameni. Poţi? Ştii? Vreai? Scrie-i! Detaliile-s aici.

cuvantul zilei

Înainte să vi-l spun vă întreb cu frumosul: de la ce vine Google?

Pentru că, potrivit DEX, mai multe vorbe frumoase şi goale spuse cuiva, afirmaţiile sau declaraţiile lipsite de însemnătate, de consistenţă se numesc GOGLÉZE!

[Variantă.: goglézi s.f. pl.] 

Etimologia e necunoscută, dar eu mor de râs cu gândul la asociere.

Adicătelea băieţii care vrăjesc fetele îndrugă gogleze? Am avut urechile pline de gogleze? Şi cum se cheamă cei care le scot pe gură?

cum se numeşte cel care îndrugã gogleze?
	goglãu
	goglator
	Gogu
Free polls from Pollhost.com

ce mi se potriveste

- profesoara mea de pian imi alegea mai mereu in repertoriu compozitori rusi si Mozart- sunt o fire vesela

- citesc cu mare drag oricand Caragiale, Twain, Saki si Wodehouse- sunt o fire vesela

- lumea rade cu mine- sunt o fire vesela

- pai atunci nu merit accesoriul din stanga? Sunt o fire vesela!

medalionul e luat de aici, unde sunt si alte detalii

ridica-te, Gheorghe!

Răscoleam internetul după nu ştiu ce şi am dat de o categorie, pe un blog

Să mă rostogolesc de râs, nu alta,  căci m-au năpădit amintirile.

O să vă povestesc, când o să îmi vină mai mult chef, despre perioada în care făceam figuraţie la Naţionalul din Târgu Mureş. 

Prilej să cunosc oameni care chiar sunt cineva pe scenele ţării, în acest moment, şi să ajung să visez că dau şi eu la Teatru.

N-am ştiut dacă voiam actorie sau regie şi a fost mai bine, că tot nu m-am dus spre scenă mai mult de cât făcusem până atunci.

Înapoi la titlu, iar  mă apucă deschisul parantezelor într-un ritm halucinant : era odată un student la teatru care fusese admis pe alte criterii decât cele legate de talent. Între timp şi-a mai revenit, nu-i dau numele că nu asta e important.

Imaginaţi-vă, însă, o poezie recitată de personaj la examenul de an.

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Omul nu punea deloc patos în tot îndemnul lui Radu Gyr (poezia e Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane scrisa în închisoarea din Aiud) şi mai rău, enumera cuvintele de mai sus de parcă lectura sau chiar silabisea cartea de telefon.

Nu uitaţi: nu pentru pătule, nu pentru pogoane!

how do you say?

mi se făcu dor de clipul ăsta.

vreau o salopetă ca ea şi să ooo la laaaa la lalalalala laaaaaaaa

cuvantul zilei

JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.

Sursa: DEX '98

Aţi auzit pe cineva să folosească acest cuvânt?

E cazul să-l resuscităm?

s-a votat!

În urma consultării vajnicilor mei cetitori, cuvândul HAHOL, substantiv de gen masculin şi ce mai scriam cu câteva zile în urmă, merită să aibă consoarta lui. 

Voturile voastre mă îndeamnă să decid ca orice hahol îşi are hahoalna lui!

gratie, eleganta...

...si un glonte intre ochi! 

pantofii acestia mi-au venit pe mail, dar ii vazusem inainte si in cartea Madonnei. 

Pe bune, sunt doar pentru poze sau se si umbla cu asa ceva? 

is it trendy for the eyes or for the feet? 

ah, ce poante!

una buna si una rea

Vestea bună e că vine Gogol Bordello la Bucureşti, la sfârşitul lui mai, mai exact pe 25.

Vestea nu prea bună e că, dacă mă duc la Manu Katche, la Sibiu, nu prind aşa uşor liber, după aia.

dedicaţie pentru voi, gipsy punk din tătă inima!

:O

Ce poate fi mai groaznic decât să vrei să pleci de acasă şi să nu-ţi găseşti cheile????

În condiţiile în care nu mai eşti la liceu şi răscoleşti casa, să ai cu ce descuia când revii, iar fratele tău mustăceşte când te vede roşie la faţă şi pune, apoi, cheile luate de el pe furiş într-un loc unde ai căutat, deci unde nu ai de ce să revii?

NIMIC PE LUME!

nu mi-aţi văzut, vă rog eu frumos, cheile???

o seară mirifică!

Cine are televizor şi nu are viaţa lui, poate trăi prin a altora. Când mai ai şi cu cine să comentezi ce apare pe micul ecran, eşti mare!

Am avut o seară ueber surprinzătoare: la Naşul venise, domnilor şi domnilor, Marian Nistor!

De reţinut: avea şi doamna lui bentiţă, din metal auriu, nu ştiu cu ce sistem de prindere, dacă nu era Zaza cu ochiul ei ager n-o vedeam; în schimb, bentiţa domnului Nistor era de grande exception: neagră, gâtuită la mijloc (al ei şi al frunţii) şi, am auzit, prezentă pe fruntea marelui trouver chiar şi în somn. Să nu-mi spui, Mariane, că porţi dispozitive energetice şi tu!

Totul s-a terminat, era să cred, apoteotic, cu Mulţumesc, iubită mamă, pe versurile celui care trebuia să rămână aşa şi nu mai mult, presărată, ici-colo, cu urări ca la nuntă, (s-a remarcat dedicaţia pentru naş)

Dar nu! Marian a văzut pianul din platou şi a dat peste cap măreţele planuri ale gazdei şi dă-i cu tremolo din fund de gât...L-am lăsat acolo, nu ştiu ce a mai ieşit din biata emisiune.

un blog

mda, Chivu are blog. Cristi Chivu.

griji

Pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică îl cheamă Anton Anton.

Mie nu-mi place să spun pe numele mic cuiva, dacă nu mă cunosc cu el. Şi mă irită la culme apelative de genul Doamna Monica, Domnul Costel...

Cum să procedez în cazul acesta?

de 8 martie #2

"Vă asigur, acum la ceas de sărbătoare, de întreaga mea condescendenţă!"

De ce nu am eu un şef ca ăsta? De ce să nu mă asigure cineva de condescendenţa lui?!

Urarea îi aparţine şefului poliţiei din Mureş.

Între timp...

Doamnelor, am cetit nişte Elle în franţuscă, din 2004, și am aflat cu oarecare stupoare că Isabelle Adjani s-a despărţit de Jean Michel Jarre şi a chemat ea echipa de jurnaliști să spuie cum a fost şi a rezultat că mişelul ăla frumos avea deja pe una dar nu o lăsa pe Isabelle până nu-şi lansa el nu ştiu ce album sau făcea ceva turneu în China.

Atât vă spun: revistele vechi sunt bune mai ales când afli din ele lucruri de care habar nu aveai: cum ar fi asta că mai sus numiţii nu numai că au fost împreună dar s-au şi separat.

poza e de aici 

cuvantul zilei

hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruşi rutenilor).
DEX nu ne precizează, din nefericire, care este femininul acestui substantiv.

Votaţi!

care sã fie femininul lui HAHOL?
	hahoalnã
	haholoaicã
	haholiţã
	haholo(a)gã
	haha!
Free polls from Pollhost.com

care va sa zica:

m-am inturnat, sunt putintel mai bine, mai si dorm oamenii, dragii mei, se mai si hodinesc ca somnul vindeca .

 

am mai scris, din cand in cand, m-am uitat mult la televizor, dintr-o rînă, mi-am iradiat urechea vorbind la telefon, pe un ton stins, sa nu uit ca ma doare ceva, si uite asa, au mai trecut niste zile din viata Monicai Vasilievna. 

La care soseste mama ei*, sa redreseze situatia din vastele apartamente care arata de parca ar veni sau a trecut razboiul:) am parjolit tot, am otravit fantanile si mai aveam putin pana ma mutam la sanatoriu.

____________

* asta inseamna magie in bucatarie... a nu se uita;)

#4

pe scurt, sa nu par suspectă de dispariţie, în urma unei crime. 

nu pot bloggări în continuare prea mult, vă mulţumesc pentru urări de bine tuturor.

Marie, şi eu sunt mîhnită că nu ne-am văzut vineri seară dar va veni şi clipa aceea

Le Mouton: uneori e ruşine să-ţi placă de ăla;) nu ştiu cum, când, dar eu aşa consider...

sper că într-o săptămână revin cu fluierături mai aprige.

pupici ruseşti, cum ziceam.

#3

#2

#1

PS: nu pot şedea, dar pot sta în picioare; nu pot tasta, nu pot multe. Mintea mi-e limpede, totuşi, aşa că nu dispar. 

 

Alexandra

Râdeam cu Zaza, cu mult timp în urmă că lumea rău ne strânge

Pe Zaza o ştiu tot din link în link şi s-a dovedit că am fost la aceeaşi petrecere acum 6 ani la Ambasada României de la Paris. Nu te încrunta, cetitorule, nici nu ghiceşti când ne-om fi întâlnit personal. 

Pe Gorgeoux, doar, am cunoscut-o mai întâi în viaţă şi apoi am aflat de blog de la ea, de mă ştiţi acum şi voi.

Habar n- aveam că în Alexandra pe care am cunoscut-o din link în link, zace victima mişelului meu verişor de gradul trei care, în urmă cu 20 de ani imediat, i-a spart capul cu un ibric. 

Zice că ne arată cicatricea, dacă vrem. Încă nu m-am văzut cu ea, dar mult nu mai e.

Mâine e ziua ei. 22 de ani bătuţi pe muche. 

Ce făceam eu la vârsta ei? Încă mai deschideam şi închideam Club A, Vama, Barfly, Terminus şi alte locuri de pierzanie. Erau mai puţine, atunci, dar cine vedea lucrurile într-o lumină proastă?

Revenind: la mulţi ani, Axelandro, vecină, colegă de fabrică şi blogăriţă de frunte!

derapaje la port.ro

prezentare de film, că dacă m-am certat cu imunitarul, stau cuminte acasă.

21:35, Joi (1 martie), HBO Edmond

Statele Unite ale Americii, 2005, dramă, 82 minute

regizor: Stuart Gordon

scenarist: David Mamet

Distribuţia: William H. Macy (Edmond Burke)

Julia Stiles (Glenna)Denise Richards (B-Girl)

Joe Mantegna (férfi)

Rebecca Pidgeon (feleség)

Ling Bai (lány)

deci: férfi- bărbat

feleség- soţia
lány- fata

dar, dacă nu eram eu, voi ce făceaţi, când citeaţi pe port.ro?

astazi imi place...

...cuvântul borhot.

 

Ce frumos ies sunetele din gură când te gândeşti să-l pronunţi! cum să nu pui accent hotărât pe ultima silabă? Ia, haideţi cu toţii: bor- hot. Minunat!

Mie îmi place şi înţelesul numărul doi. Mda, chiar merita să se cheme borhot scârboşenia aia cu măruntaie şi maţe.

BORHÓT, borhoturi, s.n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea ţuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Maţe, măruntaie de porc, de miel etc. necurăţate. – Et. nec.Sursa: DEX '98