asteptand

You're Waiting for Godot!
by Samuel Beckett

Many people think you're extremely dull, but you're just trying to
patient. Really patient. Patient to the point of absurdity, quite frankly. Whatever
you're waiting for isn't going to just come along, so you can stop waiting. I promise. Move on with your life. Change of scenery might do you good. Heck, any scenery might do you good. In the meantime, you do make for very interesting conversation.
Take the Book Quiz at the Blue Pyramid.


Dacă am văzut la Zaza, am făcut testul şi am aflat ce vedeţi şi voi mai sus. Problema mea nu e cu piesa asta ci cu o continuare a ei, scrisă de nu ştiu cine şi pusă în scenă de  un teatru din fosta Iugoslavie venit în turneu la Târgu Mureş. 

Piesa se numea Urmărindu-l pe Godot şi era foarte interesantă: Godot venise acasă. Doi indivizi au stat cu ochii pe geamul lui vreo două ore, timp în care eu am rămas îndoită de spate (nu din cauză  coloană, ca acum când e rău şi dacă strănut, pentru că mi se zguduie întreaga construcţie, ci din cauză de suc de gutui stors şi băut înainte să plec de acasă.

De atunci:
1. nu-mi plac continuările

2. nu mai beau suc de gutui.

coliva search reloaded

râzi, Artistule, ce-i pasă ţie. 
Pe mine dau năvală cititorii tocmai din Germania, că să le împărtăşesc din tainele colivei.

apropo de viata si de moarte

Pentru că tot mă gândeam la chestionar şi la întrebarea cum aş vrea să mor...


Uite un om cu o viaţă demnă de luat în seamă!

trebuinte

Neapărat să-mi cumpăr un televizor nou, altfel nu am unde să aşez un frumos grup statuar (bibelouistic???) cu delfini albaştri-sidefii, aşa cum sunt pe tarabele de lângă blocul meu.
Tarabe cu mărţişoare pe care de abia zăreşti, însă, micuţele piese cu şnur alb-roşu din cauza păpuşilor, mâţelor care sună ca atare, a delfinilor de care spuneam şi a multitudinii de BIDAMAN (nici nu ştiu cum se scrie). Alea or fi mărţişoare pentru băieţei?
Mi-e dor de primul mărţişor pe care mi-l amintesc: un cocoşel cafeniu din sticlă, cu cioc galben, primit în grupa mică de la Bogdan Brutaru cu care am spus apoi, la serbare, pe roluri, A venit un lup din crâng.

senzaţional, în exclusivitate, doar aici!

Şi oamenii ca el beau cafea şi mănâncă prăjituri! Sau: Ioan T. Morar şi Toni Grecu, împreună cu doamnele lor, la Mall!

Senzaţional!! În exclusivitate!! La doar câteva zile după ce am surprins un alt iubitor de carte la doi paşi de mine a apărut şi el! Însoţit!

 

Am uitat sa va avertizez: cum când îi văd pe oamenii ăştia numa' de fotografiat nu-mi arde, apelez la o metodă folosită de alţii, cu mare succes. Trăiască Academia Caţavencu! Păcat că nu sunt desenator măiastru, nu?
 

În timp ce aşteptam să înceapă Paris je t'aime şi beam un ceai bun şi parfumat lângă vitrima cu prăjituri şi cafelele cele mai bune (la cei care mi-au zis mie data trecută că nu mai ţin produse fără cofeină sau teină, dar la care a revenit ceaiul de Roiboos!) i-am văzut pe simpaticii Ioan T. Morar şi Toni Grecu la nici trei metri de mine! Pe Biju Morar l-am văzut chiar de aproape şi m-am temut să nu- mi recunoască retina de paparazzo. Domnul şi-a luat un ristretto amar de tot şi o prăjitură cu Rotte Früchte, chiar cât a plătit şi alte lucruri nu m-am uitat, că nu se face, dar cert e că şi unii oameni sunt oameni! Sper că cei 4-5 (la un moment dat a apărut şi un copil. Nu ştiu de-al cui era) nu au ieşit acolo la KFL, ci aşteptau, ca şi mine, să înceapă un film. 

Oare la care să fi mers?

De notat că domnul şi doamna Morar erau ambii îmbrăcaţi în tonuri cărămizii-verzui, ceea ce eu apreciez la o pereche, să umble asortată ;)

despre oscaruri si cine vrea sa profite

Cum ar fi bloggerii care scriu pe rupte, bucurosi ca sunt primii care dau marele anunt. 

Gresit. Se spune la televizor, iar lumea e cu ochii pe ecrane.
Daca se face o analiza, o accept. 

HUO

despre feminitate, in zilele noastre

'feminitatea nu se cherde precum cheile de la casa'

pentru că i-am pus o întrebare tâmpită, Iulian mi-a dat replica zilei.

Ce bine e să te aducă cineva cu picioarele pe pământ, din când în când!

la sfarsit de saptamana

în care am învăţat multe lucruri noi, am auzit melodii sfâşietoare, am cetit lucruri atât de frumoase şi am râs pe măsură, se dedică aceasta melodie Corcoranului şi lui Marius, pentru că sunt vinovaţi pentru o parte din cele enumerate mai sus. Partea cu portativ, mai exact şi mai precis.

la vioară numitul Florin Niculescu

vremea de prousteală

Oblia mă pune să completez chestionare, sper să nu depindă admiterea mea în cercuri mai strâmte ;) de răspunsurile mele

1. Principala mea trăsătură: ---->
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: simţul umorului

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: eleganţa

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: prezenţa

5. Principalul meu defect: graba

6. Îndeletnicirea mea preferată: lectur-audiţiile

7. Fericirea pe care mi-o visez: -
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Alzheimmer
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: ----->

- la ferma mea din Norvegia, ocupându-mă cu de toate (sper să aibă cine să întoarcă placa patefonului şi să mă ţină şi de vorbă)

10. Culoarea mea preferată: albastrul în toate nuanţele lui. Cel mai cel, totuşi, albastrul nopţii înstelate.

11. Floarea care-mi place: ----->

12. Pasărea mea preferată: lebăda
13. Prozatorii mei preferaţi: Gabriel García Márquez, Hemingway, Haruki Murakami

14. Poeţii mei preferaţi: sud-americani la greu.

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Huck Finn, Hamlet, Santiago din Bătrânul şi Marea

16. Eroinele mele preferate din literatură: Antigona, Olguţa Deleanu, Nora

17. Compozitorii mei preferaţi: rusii, Wagner si Mozart

18. Pictorii mei preferaţi: Vermeer, Velazquez, Whistlers (cum vă spuneam),
19. Eroul meu preferat din viaţa reala: Elisabeta Rizea, de exemplu.

20. Ce urăsc cel mai mult: minciuna
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: curajul

22. Cum aş vrea să mor: bătrână, fericită, sănătoasă, cu El deodată.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele comise de aiuriţi
24. Deviza mea: n-am, sau dacă trebuie, tot spre Carpe Diem ma uit.

Nu ajunge cazna, Oblia a mai adăugat alte trei întrebări: 25. Gânditorii mei preferaţi: -----> 26. Mitul meu preferat:cel al eternei reîntoarceri 27. Atleţii mei preferaţi: Jonny Wilkinson (sunt subiectivă, am suferit cu el aseară, în meciul împotriva Irlandei, uff)

Se dă mai departe lui Dan (de ce) pentru că-mi plac atacurile din două părţi, Irina :)

cer despagubiri!

Întrucât am fost afară şi frigul m-a pişcat de obraji, ăi cer despăgubiri Celui de Sus sub forma lucrurilor următoare, menite să-mi încălzească sufletul cel negru:

1. bilet la Manu Katché - Sibiu 12.05.2007 (dacă nu-l ştiţi, mergeţi de citiţi aici, printre altele a bătut de toată frumuseţea pentru Sting, Satriani, Garbarek, Al di Meola, Peter Gabriel; pour ne pas dire că a fost în juriu la Nouvelle Star, de m-am uitat pentru el şi pentru Marianne James.


2. O pereche uite aşa, de purtat în timp ce mănânc un ultra croissant şi chipul cu ochelari imenşi de soare mi se oglindeşte într-o vitrină din New York. Bănuiţi că nu mă uit în orice vitrine, da?

3. O şedere de o lună la Tokyo, de unde s-a întors colegul C. cu poveşti frumoase dar nu prea entuziaste, cu menţiunea că voiajul trebuie să fie primăvara sau toamna şi atunci când voi şti atât de mult nihongo încât să pot întreba Ogenki desu ka sigură pe mine că voi pricepe şi răspunsul.

4. Un Westie drăguţ. Ştiu, am mai cerut, dar se pare că nu merit.

5. Bonuri de 100 RON la orice librărie cool din oraş, în fiecare lună a anului. OK, fără august, na!

6. Doamne, dacă ai primit rugăminţile mele dă-mi, te rog, un semn! Un ceas de aur!*

Dedicaţie pentru voi, din 1992
Silence-Manu Katché pe când nu avea încă MK Underground Project.

_______
* pe asta o ştiu de la Old Tetelu.

şi totuşi...

 Asadar cine caută aşa ceva pe google are 33% şanse să ajungă la mine?

Î: Cum ornăm coliva?

Redacţia vă răspunde: întrucât mama mea e reformată de când cu Calvin  nu Klein!) care cerut atât de multă simplitate când le-a spus pas catolicilor, nu tu cruce, nu tu icoană, darmite colivă, nu am prea văzut aşa ceva în casa mea. Vă sugerez, totuşi, să nu apelaţi la bombonele chimi-colorate, scorţişoară ar fi de ajuns. Decupaţi într-un carton o cruce care să încapă în platou şi pudraţi intens.

Şi încă ceva: sper ca puneţi miere în colivă, nu zahăr.

răsfăţ de vineri

şi o dedicaţie, că n-am mai avut ocazia de mult timp să-l ascult pe domnul acesta.

Henri Salvador- Jardin d'hiver

Je voudrais du soleil vert

Des dentelles et des théières

Des photos de bord de mer

Dans mon jardin d'hiver

Je voudrais de la lumière

Comme en Nouvelle Angleterre

Je veux changer d'atmosphère

Dans mon jardin d'hiver

Ta robe à fleur

Sous la pluie de novembre

Mes mains qui courent

Je n'en peux plus de t'attendre

Les années passent

Qu'il est loin l'âge tendre

Nul ne peut nous entendre

ce dadeam la popor acum 10-12 ani

Dacă tot eram DJ şi nu aveam playlist 100% obligatoriu (ah, ce vremuri!) ieşea pe post o încâlceală de toată frumuseţea cu Marlene Dietrich, Blur (îi detestam pe cei de la Oasis, acum îmi spun că total gratuit), Nick Cave îmi plăcea teribil, iar când au cântat cu Kylie mi-au plăcut la nebunie (constat că sunt morbidă), Kelly Family, Papauazărolinstăun când aveam treabă vreo 10 minute, era bun şi November Rain pentru asta, Hit the Road, Jack, cu cele 90 de secunde (uite ce am în sertarele creierului, în loc să ţin altceva acolo), Patricia Kaas, daaaaaaaaaa, Take That care se despărţeau, Kurt care tocmai murise, Ace of base, da, la mare modă, îmi puseseră creierii pe bigudiuri,. Ah, la mare preţ era, atunci, în programul de dedicaţii Casablancaaaaaaaa, huoooooo, fapt pentru care mai presăram eu mult Eddie Van Halen.
Dedicaţie, click mai jos.

Ti se fura Bucurestiul- avertisment mural

Crîngaşi- 23.02.2007

Să nu ne plângem când om vedea că nu mai e!

tratati-va...

...bolnavilor!

limba de mă doare...

De cetit aici lucruri ce îi frământă pe unii în legătură cu ortografia.

Păcat că articolul are cel puţin o greşeală care îmi scoate peri albi printre cei bălai. 

Sau să se dea, naibii, un verdict, să se încheie un tratat interplanetar, că o dată (numeral) se va scrie legat precum adverbul odată (adverb)(cândva, deodată) şi să terminăm cu bâlciul.

LATER EDIT: dar Cotidianul are grave probleme cu odată ăsta. Parcă dinadins, de câte ori poate fi înlocuit cu deodată, dimpreună, corectorul jeap! trânteşte o pauză...

eşti timid? nu te trata!

Oamenii aceştia plătesc nişte fete trupeşe care să dea glas mesajului tău. Ideea e că scrii ce ai de transmis şi trimiţi un mail. Scoţi apoi banul din buzunar, că ruşinea se plăteşte, la fel ca şi urâţenia sau cine mai ştie ce ai de ascuns şi gata cu urările, pe anul acesta!

Faza nasoală e că nu prea ai de unde alege, adică dacă-ţi plac blondele poate cauţi un alt site. Fetele de aici sunt exotice.

Nu ştiu ce mi-ar trebui să apelez la ei, aşa cum nu-mi imaginez cum ar fi să o aud pe una din za gals dând cu urarea în mine.

Gogu, ai legătura!

se prea poate!

Reclama aceasta e singura, până acum, care nu mi-a pus nervii la încercare, când mi-a apărut pe pagină.

Oi fi subiectivă?

Unde să predau hârtie la reciclat, apropo? Dar recipiente din plastic?

Adevaratul fluierici

Rememoram vizitele la Luvru (câte una pe săptămână, să nu care cumva să mă prăbuşesc la Egiptul Antic şi să n-apuc să văd tot. Eventual să lupt şi cu japonezii şi să obţin cadrul perfect cu: mine, opera de arta, pereţii muzeului şi un hint că Mama, am fost la Luvru!) şi mi-am amintit de el,

Cand Rammstein isi da mana cu iepurasul...si lupul

made my evening!

O melodie antrenantă cu versuri negativiste, o voce din gât dintr-un suflet pesimist, un sintetizator brav şi un băiat fin.

Eu zic că e tot ce-ţi trebuie pentru marele succes.

Vedeţi aici, la Răzvan Exarhu.

Serioja, da? Nu râdem!

Cu seninuuuuuuuuuuuuuuuuuuu'

La care mâine am să mă-nchiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin

de ce doar mâine? uff

leapsa pe adulmecate

Îţi poţi închipui, cititorule, o lume formată numai din parfumuri, duhori şi miresme?[...] Ţi-ai dat seama că laptele are altă aromă în fiecare zi, că orice răspândeşte efluvii de parfum, că ceea ce numim cu un singur cuvânt, lemn, miroase în sute de feluri?
Patrick Sueskind- Parfumul

  A dat cu leapşa fix în nasul meu din Academia celor înalte, Zaza. Să-i spun ce cinci mirosuri îmi răscolesc nu doar simţurile ci şi sufleţelul. Spun cu cel mai mare drag de când am tot primit lepşe! (bine, şi leapşa pe mâncate mi-a încălzit sufletul, nu neg)
Am, poate, mai mult decât cinci. Le enumăr şi explic, cu speranţa că o să ştiţi

vreau inapoi in timp

undji, ţvoi, droat, foaiă, fuăf, ziăz, zivăn, aş, nai, ţan

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.

Ghen dauh! (bună ziua!)

Cuvinte care se pronunţă aşa, dar nu se scriu nicicum.

Saşii nu au scriere. Limba lor se transmite pe cale orală, (e o germană mai melodioasă, nu are cum să nu vă placă) la fel şi tradiţiile şi firea lor rece, frustă, hotărâtă, ordonată.

Ei au plecat, încet-încet, spre locul de unde au venit cu sute de ani în urmă, dorind să scape de o ordine internă împotriva căreia nu doar că au luptat mereu, dar pentru care nu sunt nici cât negru sub unghie responsabili.

Casele lor au rămas, însă, locului şi n-au reuşit să ducă mai departe toate lucrurile acestea.

Case mari, cu porţi înalte care să-i apere de privirea vecinilor, sărbători doar ale lor, nunţi în mijlocul drumului (ah funia aceea care arde!) cu mirese în port de-al lor, cu (potcap să-i spun?) din catifea bleumarin.

Fanfara satului, care se micea de la o vacanţă la alta.

Lipia lor cu urdă, sosul lor de fructe (rosinchene sau agrişe, de oricare) la cartofi şi ditamai friptura, prăjiturile cu răbarbără, slănina care, parcă, la ei avea alt gust, o dungă rozalie mai mereu, afumată şi ţinută în Turn, la grămadă, fiecare ştia ce e al lui şi nimeni nu lua de la alţii, aşa ceva nu s-ar face niciodată! Farfuriile lor pictate din blidare, ieşitul duminica la plimbare în Ţecălgoz (noi stăteam pe Laigaz).

Bettina din deal, Alis şi Jürgen cel mic, pe care îl prindeam numai ca să îl smotocim, Agi care a coborât cu bicicleta panta aceea abruptă din Brazi. Werner, care, deşi sas, avea un păr negru pana corbului şi semăna cu Winettou pe coperta cărţii de acasă, Hermann, primul fost puşcăriaş pe care l-am văzut în viaţa mea (eliberat după câţi ani, oare, petrecuți după gratii, unde a intrat pentru ca vrut să treacă graniţa într-o noapte cu lună urâtă). 

Nenea Duţi care dădea lecţii de chitară, tanti Herta care mi-a făcut costumaşul acela bleu cu fustă plisată, tanti Maurer care avea flori atât de frumoase, la care mergeam după lapte şi spuneam frumos Ghen Uivăn (bună seara) pentru că mi se părea frumos să o salut, măcar, în limba ei. 

Pachetele din Germania de la tanti Gredi, camera aceea înfrigurată unde mergeam, pe timpul vacanţelor, să exersez la pian, ah, nenea acela nu primea niciun ban că-mi dădea voie să zdrăngăn, dar punea în priză repede reşoul acela din plastic cu aspect de şemineu, ca să nu-mi îngheţe mâinile pe pianina aceea pe care nu voia să ne-o vândă, de a trebuit să luam ditamai pianul de concert.

Toţi au plecat cu timpul în Germania, la rudele care veneau la ei peste vară, în maşini frumoase, cu pachete pentru fiecare din sat. Gris, zahăr, gumă, ciocolată.  Bunicul a primit, ca să aibă grijă de o casă, o cheie imensă şi mai mergeam pe acolo numai ca să ne minunăm de trăinicia unor trepte deloc ştirbe din lemn solid mărginit cu metal bătut în cuie minuscule la intervale atât de mici că te întrebi de unde atâta răbdare dacă nu ca să aibă bucuria lucrului bine clădit.

Sunt tot mai puţini, sunt piese într-un muzeu deschis dat uitării. La Saschiz e pustiu acum şi te doare rău de tot sufletul să intri în sat şi să nu mai vezi chipurile alea bălaie, obrajii aceia rumeni, şorţurile femeilor, ochii lor albaştri, atât de reci, atât de albaştri.

Saschizenii vremurilor noastre sunt celebri în vestul Europei pentru dulceaţa lor de răbarbără dusă la târguri internaţionale (trăiască mişcarea slow food!)şi rasă de pe farfurioare după doar câteva ore de la deschiderea standurilor; aici se împletesc şosete din lână-lână, pentru vreo 6 euro pentru ca la mii de kilometri la vest să coste cine ştie cât. Materialul, tradiţia, farmecul.

Casele stau să cadă, Biserica, din fericire, se consolidează, cu nişte fonduri europene. 

Aflu de aici că saşii plecaţi cu zeci de ani în urmă în Germania s-au reunit într-o asociaţie şi încearcă să-şi recapete proprietăţile confiscate de regimul comunist la plecarea lor din ţară. Le ţin pumnii strâns de tot, chiar dacă ştiu ca nu va mai fi ca atunci. Dar cine mai e aşa?

Satul copilăriei mele e acesta. La nici 20 de km de Sighişoara. Când mergeţi pe acolo opriţi-vă să vedeţi Turnul lui Bogdan, Cetatea din deal şi casele.

poze de pe saschiz.ro şi cimec.ro.

ne place, cum nu, Rebekka Bakken!

...dar mă întreb de ce nu ştiam de ea... (4, stai jos!) ia ascultaţi aici!




Mai multe despre RB aici şi aici. Are şi blog!

misterul a fost elucidat!

Domnul de care vă povesteam aici chiar citea Truman Capote!
Mi-a răspuns dumnealui, aşa că paparazzi se transformă, pur şi simplu, în oameni cărora li se răspunde la întrebări.
Ceea ce mi se pare foarte, foarte frumos.
Vă foarte mulţumesc, domnule!

dă, mamă, cu biciu-n mine

când Dumnezeu îţi ia minţile...
mă plângeam cuiva, în scris, că mă irită infinitivele terminate de unii în doi i şi i-am scăpat următoarele în epistolă: vei ştii ...
HUO, HUO HUO!
N-am cenuşă să-mi pun în cap, să o înghit, să mănânc de cinci ori pe zi! Iertare şi iar iertare, implor în genunchi, pe coji de mandarine!
uff, bad, bad M.
dragi copii, corect e: vei şti şi o să ştii
Mă duc să scriu de 100 de ori pe o foaie dictando, cu stiloul, varianta corectă.
Ce seară urâtă!

nu zaieţ, nu pagadi!

aşa de dor îmi era de el şi, uite, l-am găsit!



caut şi varianta cu Zaieţ la televiziune. Se înţelege de ce.

ce va fi?

Ne-a spus Que Sera, Sera...aşa şi-o fi zis şi el. şi Dumnezeu l-a ţinut printre noi până acum. Ieri, i-a cedat inima. După 92 de ani. Compozitorul american Ray Evans, autorul celebrelor melodii recompensate cu "Whatever Will Be, Will Be " şi "Mona Lisa "a murit.

RIP!

Pink Martini- Que sera, sera...

Mai multe aici

Tarzan nu e al nostru!

Scrie agenţia că Tarzan va avea statuie în sătucul unde s-a născut actorul care l-a întruchipat. În Medja, mai exact, în Banatul sârbesc, adică.

Medjeşenii s-au hotărât după ce într-un alt sat sârbesc tronează de pe soclu ditamai Sylvester Stallone sub chipul lui Rocky Balboa, ca să alunge ghinionul.

Povestea cu eroi din Hollywood pe socluri balcanice nu e nouă: de vreo doi ani, Bruce Lee se uită urât la cei care au drum prin oraşul Mostar, în Bosnia. Monumentul acela a fost ridicat ridicat în semn de protest faţă de divizarea etnică.

Eu zic că a venit timpul, Diesel, pentru Chuck Norris! Ieşenii ar fi bucuroşi, nu?

Şi Zorro la Marghita mai propun!

povestea pe larg, aici; poza de aici

de lasata secului

Lăsata Secului. Sună greu. Cad consoanele una după alta, ameninţător, ca să te pună în temă că ar urma vremuri de mare restrişte. Habar n-aveam ce înseamnă toată povestea asta, în copilărie, fapt pentru care, şi acum, când aud de Lăsata Secului, mă gândesc la mere în aluat de clătite. Cam aşa ceva primea Rémy de la Barberina lui, înainte s-o ia la pas prin lume, cu Sufleţel (Doamne, cât am plâns când a murit biata maimuţică!)

Ies în oraş, se cere ceva cu mere!

ce poti face cu niste oseminte celebre

Cu mai bine de o sută de ani în urmă, americanii l-au deshumat pe Abraham Lincoln, cu treabă: cripta în care se afla trebuia consolidată. Cincisprezece luni s-a tot lucrat, iar osemintele primului dintre republicani stăteau îngropate la doi paşi distanţă. Când s-au terminat lucrările, zău dacă pricep de ce, au început mari dezbateri dacă să se deschiză ori nu, sicriul, să vadă locatarul. Până la urmă au făcut-o. 23 de oameni au fost puţintel mai fericiţi că l-au văzut pe Bunul Abe. Totul era cum ştiau ei din poze. Un lucru a fost mai grav: sprâncenele dispăruseră. Nu s- a bătut prea mult apa în piuă (plural: pive) pe tema asta: cu nişte ani înainte, chiar de alegeri, dispăruse, doar, tot corpul. Furat de unii care doreau eliberarea din închisoare a unui gangster. I-a dat de gol un agent secret infiltrat în banda lor care, în loc să aducă bidivii să poată lua sicriul din groapă, a chemat copoii. Final oarecum fericit. 

Zice televiziunea că osemintele Mareşalului Averescu nu ar mai fi la locul lor, la Mausoleul din Mărăşti. S-ar fi descoperit că cineva a forţat, recent, intrarea la criptă. Alţii povestesc că racla nu mai e acolo de pe vremea Pingicului. Alţi alţii, că e bine să întrebi pe toată lumea, spun că nişte soldaţi (come on!) ar fi luat sicriul Mareşalului cam prin 1970, primăvara să fi fost.

OK, şefii de la cultură din Vrancea spun că nu s-au gândit, până acum, să verifice ce şi cum cu rămăşiţele.

Acum că au aflat, poliţia şi procuratura deschid un dosar.

Monica întreabă, înainte să fluiere:

1. Cine a furat osemintele ce ransomare doreşte?

2. Cât valorează aşa ceva şi cine ar da bani pentru asta?

3. Când se dă drumul la sapă, la ţintirimul Ghencea?

factorul cool nu imbatraneste

Femeia aceasta mi se pare cool!

Ea cu toată viaţa ei cu tot.

Cap coadă.

Iar eu bloggăresc in pijama cu Hello Kitty :(

unii şi alţii

Madonna cântă, are blog, cărţi scrise de ea, cu ea şi pentru ea şi vrea să fie şi noul Iisus.
Eu vreau o cutie muzicală japoneză, se poate? Există? Arigatoooooooooo

din Cucuieţi în Ioropa

le Mouton Gagnant

prietena moutonică a câştigat ce era al ei, graţie imaginaţiei ultra-rich şi prieteniei ei cu băiatul căruia îi datorează acuma suc de morcovi, pentru că a stat să-i editeze video povestea.

Fata noastră a participat cu mare brio la concursul de aici şi a câş-ti-gat!

Felicitările şi dansul diseară, la 22.30, la televizor.

Aflaţi voi de aici ce şi cum cu emisiunea.

la Romarta in vitrina...

...erau întotdeauna lucruri pe care nu cred că a vrut să le cumpere cineva vreodată. Nici nu ştiu de când stăteau acolo. Culori imposibile. Cele mai frumoase cizme portocalii sau bleu acolo le vedeam. Aveau şi mănuşi galben limon cum nu văzusem pe mâna nimănui. Şi bluze din nylon pestriţe şi căciuli din blană de vulpe, uneori. Iar domnul Gheorghiţă, gestionarul, era persoană respectată în oraş. Aveai nevoie de el, dacă îţi trebuia ceva din unicul model Guban cu perforaţii, dacă se poate nu verde ci ceva mai purtabil, nu? Lucruri care nu ajungeau, de fapt, niciodată, pe rafturi. Apoi a venit în oraş Romarta Tineretului [foto]. Oameni buni, avea scări rulante ca la Bucureşti! Dar zău dacă mai reţin altceva de acolo decât secţiunea moto-velo-sport şi cea cu bibelouri.Parcă aveau şi artizanat. Da, pun pariu, că era unul şi acolo!

Când Romarta şi-a pierdut din importanţă, după marea împuşcare, Domnul Gheorghiţă şi-a pierdut, şi el, încet, încet din aer(e).A avut, mai întâi, o consignaţie, pe strada Bolyai, apoi cine mai ştie ce s-a ales de el...Poate praful care zace şi acum pe firmele Romarta rămase pe zidurile din ţară.

Mi-au venit în cap toate acestea când A., prezentatoare de ştiri la un post unde media de audienţă de 2% ar fi mai mare ruşinea, ne povestea, râzând, că o oprise cineva pe stradă şi tot insista că o cunoaşte de undeva. A., stingheră, nu nega, dar nici n-avea de gând să-i spună: Da, domnule, de acolo mă ştiţi! Ca să vadă, câteva momente mai târziu, o mare uşurare pe chipul interlocutorului:

Mi-am amintit! Sunteţi vânzătoare la Romarta!

unde e logica?

fie 4 echipe fotbal: A, B, C şi D. A joacă împotriva lui B, C - cu D.
De ce fanii lui B strigă mumu, D! doar pentru că a luat şi echipa lor favorită bătaie?

palme d'or si palmierul de aur

mie să-mi spuneţi cinstit dacă aţi mai văzut undeva tradus Palme d'Or!

Ignor o literă păpată, din imaginea alăturată.

Hei, port.ro, ce e cu tine?

sarbii si iubirea de patrie

Astăzi e ziua lor naţională. Nu ştiu cum au sărbătorit concret, dar îmi pot imagina cum le bate inima după ce am văzut pe Mezzo concertul lui Goran Bregovic la Festivalul de Jazz de la Montreal. Toată sârbimea ce s-a putut strânge din Canada era acolo cu steagurile fluturânde şi cânta cu omul nostru de mi-au dat lacrimile.

Aşa cum abia mi-am putut dizolva nodul din gât în urmă cu trei ani, la Dubrovnik, când la masa la care stăteam erau, una lângă alta, sârboaice, slovene, croate, bosniace şi muntenegrene. Şedeau şi cântau, ele ştiau ce. Şi plângeau, pentru că vremurile au fost şi bune, şi rele cu ele. Şi ecoul se lovea de zidurile ciuruite al cetăţii. 

Dacă tot am găsit pe YT, iată un fragment din concert aici. Filmat din public.Vedeţi? Simteţi?

mare e dragostea!

de când cu filmul ăsta, mă obsedează mormonii. O să răscolesc internetul după ei, dar dacă aveţi sugestii de cărţi găsibile de persoana-mi pe tema sfinţilor de pe urmă, daţi-mi de ştire, vă rog!

AntiMorMonica

power puff ori trosc si pleosc?

Citesc în Liberationu' dâmboviţean că o americancă de 22 de ani a ajuns la spital dupa ce a fost atacată într-un supermarket de 4 fete ultracucuiete, cam de 10 ani.

Totul a pornit când fumeia n-a ştiut să-şi ceară politicos scuze după ce a călcat pe balerini o copchilă. Aia şi-a luat pretinele şi au procedat aşa : au doborât-o la pământ, i-au rupt hainele, i-au smuls părul şi au lovit-o cu picioarele. Şi n-au scuipat-o ??? Uff.

fetiţele au venit în zbor d-acilea şa. Lipseşte una/e una în plus, ştiu, Seb!

tudo verde

1. Alex Torres pe balcon, privind panorama oraşului (super, de altfel, vezi Rio ş-apăi să dai ortu', părerea mea). Îşi întoarce freza bine dată cu briantină spre frumoasa lui şi îi spune: Olhar, tudo verde! (în Bulevardul Paulista)

2. Citesc pe agenţia de presă că vine/a venit cineva mare de tot de la Greenpeace în România. Vă recomand călduros, din ciclul, Atenţie, nu tot ce zboară se mănâncă! La face cachée de Greenpeace. Jurnalistul de investigaţii Olivier Vermont, se infiltrează în organizaţie, pretinzînd că este militant ecologist şi ajunge să cunoască toate personajele cheie, inclusiv pe cele de la cartierul general din Amsterdam. Are acces la tot felul de documente şi nu-i trebuie prea mult să afle că la multinaţionala verde nimic nu e prea alb, nici prea negru, dar cu atât mai puţin verde. Este şi la Institutul francez, cum mergi spre raftul cu cărţi juridice, după ce treci de alea de geopolitică.

3. Zic steliştii că să mergem în verde la stadion, că rivala FC Sevilla, Betis, e atâta şi atâta de verde că aştilalţii ar putea avea fo alergie ceva şi e bine să-i întărâtăm...Cu această ocazie vreau să îmi exprim aprecierea pentru băbuţa din Câmpia Turzii care de 45 de ani face ce face şi ajunge la meciurile Stelei, dacă se joacă în ţară...Să ai un hobby şi să te ţii de el chiar dacă nu pari a fi microbist mi se pare un lucru de admirat...la mine totul durează trei ani. Până şi boalele.

4.Surpriză mare de la Tymbark: sucul de cactus a ajuns şi la noi! Polonezii sunt măreţi, s-au gândit că cine nu are proprietăţi înţepătoare şi le poate lua din ssssssuc. E foarte bun, păcat că au pus şi zahăr în el, de încercat, mai ales că e verde.

5. Crema mea cea mai cea e verde rău de tot. Conţine spirulină, face tenul ultra catifelat şi nelucios, miroase într-un mare fel, cât să spui că musai să aibă vreun efect, la cum pişcă pe nas în sus/jos. Trăiască Hofigalu' carele ne dă lucruri sănătoase şi cu origini bine controlate la preţuri de invidiat...atât de invidiat că ignori, pur şi simplu, capacul cutiei care s-a crăpat la fina atingere a degetelor mele încremate. Sau poate ăsta e preţul pe care îl dau pentru ceva mai bun decât Clinica, Stela Laudaroasa şi alte firme la care am apelat şi tăt jaba.

6. Tudo verde în jurul meu, ce să mai zic! Închin acest pahar de lichior Arctic în cinstea dîvîs şi, nu uitaţi, GO VEGAN! (dacă nu vă e milă de bietele plante), porniţi spre Costa Rica, de unde e broasca veninoasă de mai sus şi să aveţi o zi verrrrrrde!

poza de aici

liga AVD

se măreşte...adăugaţi, vă rog, la lista compusă deja din de_ce şi GK şi numele meu.

Graţie Gogului am găsit ceva care să-mi susţină spusele...

Later edit: se adaugă şi Vio (şi mulţi alţii) la lista aceasta, dar nu prea mă cunosc cu toţi.

zambete peste zambete

la zambetul propus de Piticu aici, adaugati si asta... hehe

nefericiri de seara

adu-i aminte copilului ca i s-a stricat jucăria, că o să plângă zile întregi de la tragedie...
povesteam despre caleaşcă şi mi-am amintit, de exemplu, de dimineaţa asta, când eram în metrou cu circa 10 kilos de bagaje şi eram obosită şi vai de capul meu şi nimeni nu-mi dădea locul şi unul jegos şi-a frecat cojocul de mine şi altul a strănutat microbii ăia laţi pe părul meu şi am ajuns la destinaţie tristă, obosită şi plină de microbii altora :((

sunt eurofilă

din extrem de multe puncte de vedere. 

Mor după filmele europene, mă uit/uitam cu orele la Mezzo, Arte, M6 si TV 5. Dar dacă se ajunge aici ce mă fac?
Pentru a se alinia la normele europene, in cel mult trei luni o treime din filmele, serialele si programele de divertisment ale posturilor TV trebuie sa fie de productie europeana.
Evenimentul Zilei
Să fim serioşi, nu avem o industrie TV atât de puternică, interesantă, valoroasă să umplem cu de- ale noastre şi mă îndoiesc că vor cumpăra chestiuni franţuzite, nemţeşti ori de prin alte părţi...Hollywood-ul are o reţeta incontestabilă a succesului dar şi una pentru a contracata temerile Uniunii că ne mor artiştii de foame. Cofinanţările fac posibilă difuzarea producţiilor iniţiate peste Ocean şi la noi, în raţia de 2/3 de europene, aşa că Seinfeld nu e în pericol :D
Şi HBO trebuie să se supună?

mai multe aici

nu stiu cu ce ti-am gresit

dedicaţie speciala pentru Berlinala care nu se mai întoarce de ni-i dor de dumneaei!
O piesă muy especială, pentru că Romica Puceanu continuă să ruleze fin, oricât s-ar mai scurge vremurile

Din Accra-n Cotroceni

Ghana trimite solie la Bucureşti! Nu vă speriaţi: noul ambasador îi arată, mâine, scrisorile de acreditare prezidentului nostru. Va fi de bine, Ghana samănă mult cu Românica: cam aceeaşi suprafaţă, cam aceeaşi populaţie, oamenii sunt foarte prietenoşi, au şi ei probleme cu spălarea banilor, fraţii noştri, ce mai!

Alte culori, însă. Pe steag, nu vă gândiţi la altă ceva...Pe sol îl cheamă Nyaho Nyaho-Tamakloe. Sper să se acomodeze cu frigul, cu restul ar trebui, nu se poate să nu se fi călit până acum.

Ghanezii sunt norocoşi: au diamante, aur, cocos şi multă, multă cacao. Locuitorii Capitalei nu sunt acri, deşi stau la Accra, iar dacă îi apucă supărarea că au prea multe boale şi mortalitate cam mare din motive sidoase, poate se liniştesc puţintel cu canabis, World CIA FActbook zice că Ghana e producător ilicit de cannabis (există şi unii cinstiţi?) şi mare punct de tranzit pentru heroina care vine din Asia şi chiar cocaina din America de Sud către Europa şi Statele Unite. Şi cu justiţia ghaneză lucrurile stau interesant de ciudat: nu şi-au empeachuit ministrul, dreptul lor se bazează pe cel anglo-saxon, trăiască precedentele şi cutumele şi, mai presus de toate, Ghana nu acceptă jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie.

Peisajele lor sunt fabuloase, moschei cu arhitectură impresionantă, parcuri naţionale luxuriante, floră şi faună pe măsură. Nu ştiu cum să faceţi să le vedeţi personal, nu prea se organizează excursii încolo, de aici. Aveţi nevoie de viză, multe vaccinuri ( cel împotriva febrei galbene musai şi iar musai), cedi ca să plătiţi în stânga şi-n dreapta şi o idee, cât de cât, despre obiceiurile locului, de prin Lonely Planet şi alte cărţi de căpătâi.. Se ajunge cu zbor direct din Londra, o masă scumpă ajunge până la 20 de $ doar, iar camera de hotel costă 10 $ una modestă şi 80$ una extra...

mai multe, aici poza e de aici cânticelul proslăveşte independenţa Ghanei, obţinută precum o să ascultaţi, la 6 martie 1957..

Ghana, Ghana is the name/ Ghana we wish to proclaim/ şu dib pi dup pi dup

13 si iar 13

m-am îngrijorat, într-adevăr, precum Marie, că link-urile către posturile astea arată super urât, dacă titlurile poartă diacritice, aşa că mă voi lipsi şi eu de ele, spre binele celor care caută tot felul de lucruri pe Google şi nu ajung la marile răspunsuri de aici.

what a weekend!

Dolce farniente cu ochii pe Oblomov, leneveală şi mari lecturi, muzici la nesfârşit, răsfăţuri de nepovestit, ieşit în soare cu ochii în toate părţile şi mai ales pe floarea asta frântă de pe trotuar, luată, deşi nu-mi plac florile fără de rădăcini înfipte în ţărână 

Sale e Pepe de nerecomandat, alt Spazier şi ochi căzuţi pe afiş la Union, ţaţo! unde se dădea Flori frânte. 

cum te cheamă, pui de dac?

De câte ori se întâmâmplă ceva marcant pe globul acesta, la noi se caută românii din spatele evenimentului.( Parcă-i aud pe irealii, după un accident aviatic petrecut la mare depărtare, făcând cuvenita precizare că în incident nu şi-au pierdut viaţa şi români. Nici în Togo românii nu sunt trataţi prea rău, nu?)

 

Nici nu s-a răcit bine trupul starletei Smith, că ne-am bucurat cu toţii că

de-a viata, in mall

Ieşiserăm, în vară, la film, la Mall, târziu în noapte...şi ne-am apucat să fabulăm că am putea trăi mult şi bine în clădirea aceea. De mâncat, berechet, de îmbrăcat no problemo, sport la greu la etajul 3, somn tot aşa la magazinul de mobilă, distracţie şi fiţe în restul locurilor. Ba, de ne-am certa, una din noi s-ar putea muta peste drum, la hypermarket.

Cam aşa se întâmplă şi în filmul acesta, doar că nu imaginaţia bogată duce la toată povestea (bine, a scenariştilor da) ci o crimă...perfectă...pardon O crimă ferpectă.

la 23. 10 pe TVR 1 un film spaniol care îmi place la nebunie...vă uitaţi, da?

apropo de carti

Care aveţi, care puteţi, scotociţi prin rafturi cărţi potrivite pentru vârsta întâi şi donaţi, donaţi dar donaţi!

Daţi, că nu ştiţi pe cine puteţi surprinde plăcut. Cărţile se duc în centrele de plasament.

Le duceţi marţi sau sâmbătă acolo unde se adună tomurile, iar dacă aveţi cu toptanul daţi un semn de viaţă acolo unde vă cer ei.

Cine nu dă cărţi sau vestea mai departe, riscă să-şi trăiască bătrâneţile într-o societate condusă de oameni întunecaţi ca să nu spun uşor mai reduşi, nu uitaţi!

mai multe aici

lumina reală vede oameni

Sau aşa pretind oamenii de aici care ne povestesc despre nouă fotografi orbi ale căror instantanee vor fi expuse la Ierusalim. Irealii narează mândri: Dacă aţi ajunge în faţa obiectivului lui Riki Fritsch şi el ar apăsa pe buton pentru a declanşa, aţi închide ochii pentru că vă deranjează lumina flash-ului. Însă ea nu ar avea aceeaşi reacţie, căci nu poate vedea.

Aşa e, nici el şi nici ea nu vă vor putea vedea. El, pentru că Dumnezeu a ales ca el să-şi ducă viaţa aşa, pe Pământ. Ea, pentru că DEX, fir-ar el să fie, spune că o lumină e o lumină şi nimic mai mult. De unde îmi rezultă că cine nu are lumina ochilor nu vede, iar cine nu are ochii luminii, nici atât.

În imagine: ce le lipseşte unora...

Valentina gata pusă

Poza asta mă înduioşează teribil.

Cei doi îndrăgostiţi au fost descoperiţi de arheologii italieni într-un mormânt ce ar avea, se pare, peste 5000 de ani. Şi ne întrebam de ce e ginta latină atât de iubăreaţă!

E cea mai lungă îmbrăţişare despre care am cunoştinţă, ştiţi voi una care să bată recordul?
Mai multe pe Reuters.

alb şi negru unde nu trebuie

Nu am nervi decât pentru finala internaţională a Eurovision, aflu că Locomondo se duce cu Liubi, Liubi încolo...Foarte bine, să vedem câţi purici face...Locomondo e o lume nebună, nebună din care se disting cei doi de la Alb şi Negru şi băiatul cu pipa de la trupa cu nume de magazin şi cântece pentru clasa a 7-a...

Mă duce, nu ştiu de ce, cu gândul la Salif Keita, un albinos născut într-un loc unde apariţia lui era legată doar de forţe malefice. Mai exact, în Mali, de unde venea si Ali Farka Touré , despre care vă povesteam zilele trecute.

Salif se trage tocmai din stirpea fondatorului statului, Sundjata Keita, dar nu profită prea mult de sângele albastru ce-i curge prin vene, căci familia nu suportă apucăturile lui melodioase şi-l face să plece până-n deal la Bamako ( mă ierte geografii de nu e chiar aşa).

Mai multe despre el aici şi pe wiki franţuzita.

Până să aflaţi ce şi cum despre el, iată-l în duet cu Cesaria Evoria.

Dedicaţie specială pentru Oblia care-şi doreşte un duet cu Madame Evoria, după care să n-o mai vază în ochi. Zău dacă pricep de ce :)

Robocop şi şurubelniţa

Cum nu e bine să dăm ştiri care nu sunt de interes, că aşa spune Irealitatea, aflu de pe acelaşi canal cu ştiri scrise o singură dată şi prost pentru zile în şir ( roboţi?lipsiţi de creativitate?) că Stolo a mers în piaţă şi-a luat perje uscate (na, judecând după efect şi după chipu-i de aramă avea nevoie) şi o şurubelniţă.

Mai- mai să-l cer de bărbat, căci ce e mai folositor în preajma unei femei decât un bărbat care drege prin casă?

Purfix ştii să pui, domnul meu?

Şurubelniţa mea e din piaţa asta

Jonny!

atât vă narez, că vă spuneam să nu contaţi pe mine că mă rugbilesc şi azi.

Wilkinson a devenit cel mai prolific jucător în Turneul celor 6 Naţiuni. După meciul cu Scoţia, de săptămâna trecută, în care marcase 27 de puncte, Wilkinson îl egalase, cu un total de 406 puncte marcate în Turneul celor 6 Naţiuni, fost Turneu al celor 5 Naţiuni, pe galezul Neil Jenkins. Internaţionalul englez a reuşit în meciul cu Italia cinci lovituri de penalizare, desprinzându-se în fruntea clasamentului marcatorilor competiţiei. Wilkinson a stabilit, astfel, un nou record, după ce a devenit jucătorul cu cel mai mare număr de puncte (89, în 2001) şi drop-goluri (5, în 2003) la un singur turneu. Niciun alt jucător nu a reuşit să marcheze 35 de puncte într-un meci, aşa cum a făcut Wilkinson în 2001, într-un meci cu Itamlia, câştigat cu scorul de 80-23. De asemenea, Wilkinson este jucătorul cu cele mai multe lovituri de penalizare transformate într-un meci (7, împotriva Franţei, în 1999), dar şi cu cele mai multe transformări (9, împotriva Italiei, în 2001).

Cu 844 de puncte, Wilkinson este cel mai bun marcator din istoria reprezentativei de rugby a Angliei.

poza adusă tocmai din India

Anne Nicole Smith, verisorul si comentariile

Până să cad în mania blogurilor, pierdeam ore în şir, poate, citind, pe lângă articolele din ziare şi comentariile cititorilor. Majoritatea iritaţi de conţinut, titlu sau redactori, mulţi alţii care săreau în apărarea ideii şi, în final, vedetele site-urilor respective, care apăreau în momente bine calculate şi jeap! emiteau o sentinţă ce pornea al doilea val de comentarii.

Și tot aşa, până la ediţia următoare a ziarului.

OK, nu am de gând să stârnesc valuri de indignare şi să mă întreb cine sunt comentatorii şi de unde au ei timp pentru atâta comentat, dar, totuşi, ce ne poate spune un psiholog despre mania asta de a-ţi da cu părerea de câte ori se iveşte ocazia? S-au dus vremurile când discutam la coadă! Vajnicul bărbat român nu mai iese în faţa blocului, în maiou, la mari dezbateri pe orice teme! Ţaţele nu mai discută pe balcon! Motivul pentru care se deschide gura* (de actualizat expresia şi pentru internauţi cumva...) sau tropăie degeţelele pe tastaturi e acelaşi ca întotdeauna: nemulţumirea, nevoia de a arăta celorlalţi că eşti mai capabil, mai deştept, ţie ţi s-a întâmplat acelaşi lucru exact la fel sau într-un mod mai interesant...mulţi, însă, lasă comentarii şi atunci când nimic nu au a spune. De fapt nu mulţi, foarte mulţi. Obositor de mulţi. Dar mai puţini decât cei care le răspund, apoi.

Mă şi întreb câţi angajaţi folosesc publicaţiile care moderează comentariile pentru toată povestea aceasta. La restul publicaţiilor, comentarii la liber, presărate, evident, cu înjurături, când povestea se încinge. 

Domnul din imagine are şi el un văr. Apropo de moartea lui Anne Nicole Smith. 

E ca în bancul ăla sec cu un concurs de spus bancuri, tot seci. Câştigător a fost cel care, după ce şi-a auzit concurentul spunând mega-comicul banc Ciocan-ciocan, a povestit: Şi tata e din Braşov. A câștigat.

_______________________

* valabil şi în cazul multor dintre cei care postează comentarii pe bloguri

teutonica

Ştiţi cu toţii povestea care circula, cu limba germană, cât e ea de grea/uşoară, circula un mail în urmă cu câţiva ani, povestea e resuscitată, din când în când pe bloguri, ce bine e să fii senil, afli mereu lucruri noi, nu?

Aflu de aici, însă, că, într-un clasament al celor mai frumoase cuvinte teutone făcut acum trei ani, nu conducea cine ştie ce sirop de Valetine's, ci ditamai marmelada.

Pe locul 5 în clasament se afla, atunci, die Rhabarbermarmelade (-n) adică marmeladă de revent, pre limba noastră şi în imaginea din dreapta.
Oare ce criterii au cei care au votat? Alăturarea de sunete? gustul ilustrat de cuvânt? Dacă nu ştiţi cum e, vă spune tot mandea: acrişor, suav...foarte gustos!

Merită, ce să mai povestim acum, după atâta timp.
În stânga, tulpini de răbarbără, aşa cum cresc ele cultivate în Transilvania, aduse de saşi din Germania, ce credeaţi?
Păi gem de răbarbără la tot cartierul atunci, si Aphex Twin, cu Răbarbăra măgarului, sau cum să-i zic :D

la ora asta

...eu poftesc piersici coapte şi parfumate...poftim!

ce zi!

Un mare melting pot, ce să mai spun, cu semnături valoroase la ceas de dimineaţă, eu şi Haruki în metrou, 154 de paşi din uşa trenului şi până la aer, e important să urci treptele câte două, pe bune, unde se duc melcii ăştia aşa încet, chiar nu au chef de puţin soare si O2 la tot cartierul?

Şi du-te la Gară să laşi pachetul ăla, Pisico, îţi priveam cheia atârnată de mânerul geamului cu atâta nostalgie că te-am trimis departe, nu mai suportam să aud sunet de alarme şi să sar speriată la fereastră.

Filmul ăsta cu mormoni ce vrea de la mine? Să-mi arate că şi ei sunt nişte suflete sub cerul cel albastru? Pe ei îi înţeleg, dar ele? Cum văd lumea, aşa, de după ascunzişurile care par să le sufoce?

Mamă, de nu era Vio nu aflam că sunt împărăteasa, poftim citat:

Beauty, happiness, pleasure, success, luxury, dissipation.The Empress is associated with Venus, the feminine planet, so it represents, beauty, charm, pleasure, luxury, and delight. You may be good at home decorating, art or anything to do with making things beautiful.The Empress is a creator, be it creation of life, of romance, of art or business, the Empress is the womb where it gestates and grows till it is ready to be born. This is why her symbol is Venus, goddess of beautiful things as well as love. Even so, the Empress is more Demeter, goddess of abundance, then sensual Venus. She is the giver of Earthly gifts, yet at the same time, she can, in anger withhold, as Demeter did when her daughter, Persephone, was kidnapped. In fury and grief, she kept the Earth barren till her child was returned to her.

What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.

Adela nu mai scrie, Instalatorul Polonez se pare că a eşuat în încercarea lui, era aragazul, pe bune, n-aţi auzit nimic la ştiri, nu???

aştept ziua de mâine, teatru, mari ieşiri în oraş şi nu din fire, sper, şi cam atât.

poze de pe internet la grămadă: thanks Naxosaudiobooks, swissinfo şi de pe unde am mai găbjit.

de ascultat: MIKA & Massive Attack, că mă obsedează