meniu de revelion

sarmale cu piscoturi
sampanie cu smantana
foie gras cu ciocolata
carnati cu vanilie
capsune cu untura de porc
telina cu zmeura
icre negre cu mustar
oua umplute cu castraveti
cozonac cu portocale
lapte cu lamaie
imaginati-va toate astea, dupa care povestiti-mi:
de ce mananca oamenii pana crapa, de Sarbatori?

poza de  aici ( si pretind ca am fost delicata)

In seara asta...

artificii, sampanie si bal mascat!

nu cunosc jumatati de masura

Cand stai cu capul in jos, atarnand de centura de siguranta nu poti gandi.
Dar iti poti destupa multe canale! Creierul mi s-a zdruncinat, doamnelor si domnilor! S-au deschis aiurea sertarele!
am ajuns sa vorbesc fluent germana( la soc ce nu povesteste fata trecatorilor, nu?) Am inceput sa visez ( forta centrifuga, centripeta, inertia si forta de frecare),
am plans iar dupa luni intregi de oprit robinetul cu lacrimi  si am pornit iar nebunia si veselia.  Am ajuns sa-mi imi arat bubele mai ceva ca Huckleberry Finn!

6, 7, 2006, 2007... proba de microfon

S-a dus si anul asta.

Excelent, daca trag linie. Cu bune si rele, dar cine sa se mai uite la cele din urma? 

Cand o vad pe Netty ii multumesc ca mi-a zis, in mare, asa cum a fost:

Cu noutati cat cuprinde: ca am invins moartea de doua ori ( o data lent si una rapid de tot asa, de final), ca am o pisicutza, draga de ea (sper sa ma ierte pentru tot ce i-am facut), job, colegi, prieteni, blog, copii frumosi, intamplari, muzici, amoruri, calatorii, inele, promisiuni, sperante, certitudini, bucurii si un ignore cat casa pentru tot ce nu e pe placul meu.

Cu un semn mare de la Dumnezeu ca ma iubeste si o temere pe masura ca nu stiu cum sa ii multumesc.

Cu new year resolutions, mai ceva ca in Bridget Jones: ca voi fi sanatoasa tun, ca o sa tin spatele drept si barbia sus si zambetul larg si simetric, ca piscina va fi a doua mea casa, ca nu voi lasa yoga sa-mi invinga ligamentele, ca o sa fiu mai prietenoasa, mai dusa la teatru, opera, Ateneu si prin librarii, ca nu mai mananc dulciuri, ca o sa-mi lucreze mintea mai abitir ca niciodata, ca o sa fiu toleranta, ca o sa-i iubesc mai mult pe oamenii din jurul meu. 

Ca o sa calatoresc cel putin o data pe luna, ca o sa profit in continuare de toate inventiile si alte minuni ale stiintei ( pornind de la crema de protectie impotriva radiatiilor solare si pana la creme si masti ori aparatura), ca nu-i mai las pe altii sa-mi ramana datori, sa ma raneasca, sa ma compare cu altii, ca o sa stiu sa cant de bucurie, sa fluier din toti rarunchii si sa instig la toate astea si in jurul meu. 

Si ca o sa le fac tuturor numai surprize placute!

Si ca voi scrie despre toate astea, pentru ca 2007 mi se arata mai frumos ca anul de se incheie azi.

Iar pe mine ma iubeste Cel de Sus, v-am mai zis, nu? Va imbratisez!

Deschideti poarta soarelui, nu uitati!

ce nu i-a adus Mos Craciun lui Betty

...pentru ca Monica nu a fost in stare sa arunce ochii pe aici..

Betty, iertare!

urari grabite, ametite si speriate

Pe scurt, ca, daca ati sti ce mi s-a intamplat, m-ati intelege:

Sarbatori fericite, orice ar fi ele, de la Craciun la Hanuka si la alte sarbatori pe glob.

Dumnezeu si Mos Craciun, ca sa nu zic de Fecioara Maria si Vehuel, ingerasul meu pazitor, exista! M-am dat cu masina peste cap. Nu aveam nici viteza, nu era nici polei, masina e praf, eu vie si nevatamata. Cu puternice crize de ras si plans, alternate.

aici uniplus tirgu mures

A fost ora exacta, Monica va prezinta stirile. 

Suntem o mana de adunati care am facut probe si ne-am impartit ziua in segmente orare. Radio nu stim sa facem, de unde sa stii asa ceva, in '94? Dar o iesi ceva, ca nu suntem capete patrate. Si au fost ore de mari pierzanie, pe acolo. Cine sa-si mai aduca aminte in mare amanunt? 

Concurs, cine raspunde la intrebare primeste un milion! Un milion de unitati de penicilina, ce credeati? 

Ce frumoasa este viataaaaa/Cand te prinde dimineataaaaaaaa! Codruta Nadasan, Lavinia Sandru( da, ea!), Dorin Bica, Calin Bacali, Gabi Jantuan, Catalin Neghina, Tavi Sfariac, Toni Orlando, Silviu Ognean, DJ Max, DJ Sleepy , Alex Munteanu, Georgiana Suteu...

Cu astia am defilat, in prima zi. Cine e uitat sa ma ierte, chiar se pierde in negura timpurilor seara aceea. A venit apoi Craciunul, au venit niste oameni!

Au venit apoi marile topuri Marlboro, dedicatii, Coca Cola is the music!, Dictatura Liceenilor, duminicile mele cu Mihai, nasterea lui Goguta, copilul tembel care aduna copiii la radio. 

Prichindei buluciti pe Platoul Cornesti, la apelul teroristului G. UNICEF ramas masca, multumiri in ziare. Un domn, intr-un restaurant: am fost, domnule, la radio, Goguta era o doamna! Goguta nu era o doamna, era un copil, da? A crescut apoi mare, in radio s-au perindat zeci de alte voci, lucrurile n-au mai fost ca la inceput si, pana la urma, video killed the radio star.

Ne-am risipit, si noi, si visul nostru, in cele patru zari dar tot eterul, dragul de el, ne mai ajuta sa ne adunam, din cand in cand.

Ce-am fost si ce am ajuns? Medici, actori, deputati, conferentiari universitari, pricajiti, in departari amare, fericiti, peste Oceane...tinereti zburdalnice impartasite cu mii de urechi dintr- un mic tirg unde am adus, pun pariu, cel mai frumos sfarsit de an, atunci. Uniplus nu mai este nici la Tirgu Mures nici in tara. S-a destramat, si el, si visurile; s-a vandut, si-a schimbat numele.

Mai regasesc 1i+in CV-urile unor oameni cu care am de a face si ma simt complice intr-un entuziasm care mi-a schimbat si probabil si lor, viata.

Cine mai ramanea in media, daca nu exista si un inceput? 

La ora 19, o sa ascult asta, sa ma pun in pielea de acum 12 ani. 

Nu stiu daca reusesc sa ma dezbar, pentru moment, de multe altele, ca sa ajung si la nebunia de atunci.

cum mi-am petrecut sfarsitul copilariei

21 decembrie 1989

Plecam cu totii inapoi in Tirgu Mures, la data prevazuta. Nadia se dusese, totusi, mai devreme acasa, zau daca pricepeam atunci de ce (acum stiu: tatal ei lucra la Armata, ghiciti ce stia el si noi nu?) 

Aveam 13 ani si traiam o mare bucurie: o vacanta de iarna petrecuta la Sovata, in mare Forum Pionieresc (nu ma intrebati ce faceam acolo, nu-mi amintesc decat niste cantece invatate si cantate si plimbari pe zapada).

Intram in Tirgu- Mures, iar autobuzul nostru prapadit isi face, cu greu, loc printre oamenii iesiti in strada. 

Nu auzeam decat ceva cu Timisoara si mi-am zis, ca orice copil tont, ca da, ASA joaca cu Poli si oamenii merg la meci. Un tremur avea sa ma cuprinda, totusi, cand am ajuns in fata la Pionieri, unde trebuia sa ma astepte tata. Nu era. Venise, in schimb, fratele meu. Ii spusesera sa ma aduca acasa, dar nu prin centru, ci pe stradute laturalnice. In rand cu noi, Vasilica Hodorogea si tatal lui care baiguia nu stiu ce. Acasa, mama facea pregatiri de Craciun. Mi se parea excesiv de vesela si ma tragea de limba nu cum a fost in amarata aia de tabara ci cu ce era pe strazi. 

Somn lung. Trezit a doua zi, radioul dat de fratello la max: Ceausescu a fugit! 

Ingrozita ca asculta Europa Libera tare si nu la casca, am strigat la el sa inchida radioul. Ranjea la mine si mi-a aratat televizorul. Restul, stiti si voi...

Ce faceati acum 17 ani: Zaza, de_ce si Oby?

Bucuresti, Timisoara si un pitic necrutator care avea, poate, un anisor? (sa o intrebe pe mama lui exact ce facea)

CADOUL POTRIVIT DE CRACIUN

Astazi si de acum inainte as vrea sa fiu si sa scriu ca J.R.R Tolkien, un om pe care altfel nu l-as fi abordat (nu am rabdare de inelul fermecat si toti cei care il cauta rascolind pamantul)
Dar, pentru un Mos Craciun hazliu nevoie mare care isi face timp sa le mai si scrie prichindeilor, am tot timpul din lume!
Vizualizez tot!

Cum are grija Mosul sa strecoare un sfat, o rugaminte, sa faca o observatie, cum povesteste necazurile prin care trece. Cum criza economica il afecteaza si pe el, la fel si razboiul. O carte de citit la umbra pomului de iarna, de copii mici sau mari, in miros de scortizoara si cuisoare, la lumina lumanarii

Mi-e draga rau cartea aceasta!

portret creionat cu mult drag

L-am cunoscut cand nu aveam nici 10 ani, venise in casa la noi sa ma invete engleza.
Imaginati-vi-l pe Yehudi Menuhin: un lord, mereu in costum de tweed, mereu fumand, dar fara sa miroasa a tutun ci a colonie scumpa (asa-mi imaginam eu atunci ca miros parfumurile bune). Vorbea engleza, germana, maghiara, franceza, romana si chiar rusa. Licentiat in litere, drept si filosofie. Ii asteptam, pe el si pe domnul Eckersley, cu drag, in fiecare saptamana si veneau la aceeasi ora. 

Ma invata engleza, conversam in franceza si, cand mai invatam o sonata noua, i-o cantam si lui. 

Mi-e dor de bomboanele unguresti pe care mi le aducea la Craciun si nu stiam de ce ii spune asa cand noi il asteptam pe Mos Gerila.

Era atat de mandru de mine incat aproape ca a plans, cand am dat o lovitura de neimaginat colegelor de la clasa de engleza intensiv, la olimpiada.

L-am vazut, de atunci, tot mai rar. Ultima oara la el acasa: ma intampinase intr-un halat cum doar lorzii au, in filmele din mintea mea razna, satin bordeaux. distins. In ochi, aceeasi lumina; pe chip, aceeasi intelepciune. Mi-e atat de teama, acum, sa ma vad cu el, de frica sa nu vad ca timpul lasa urme cum pe mine n-as vrea sa traseze...Are mai bine de 80 de ani si nu mi-as putea retine lacrimile de emotie. Dar sigur ar avea alte povesti pentru MINE la 30 de ani, pentru ca viata lui intreaga e o poveste.

Rar te poti uita mai jos de atat, cand e sa pui pe cineva pe un piedestal.
De cate ori vad Undeva, candva ma gandesc la Sándor Elekes. Mi-e dor de domnul Elekes.

nu-i mai suport...

...pe necunoscutii care intra in vorba cu mine.

exemplu, din senin, BUZZ pe messengerul meu

(ce persoana politicoasa incepe un dialog cu BUZZ???)

viorica: nu sunteiti d_na mihaela_?

[17:15] monica: greseala

[17:15] monica: scrie monica aici

[17:15] viorica: nu sunteti din bucuresti_

[17:15] monica: imi cer scuze

[17:15] monica: dar ati gresit

[17:16] viorica: si eu imi cer scuye

[17:16] viorica: am creyut ca sunteti colaborator la hemel

[17:16] viorica: si vroiam sa va intreb daca ati primit ofertele

[17:17] monica: nu

[17:17] monica: asa cum v-am spus, nu

[17:17] viorica: k.

Cu nici 24 de ore inainte, un domn bine imi da copy- paste dupa o abordare asemanatoare. Copy- paste si eu:

pascalinaclaudiu: salut cumnate.

pascalinaclaudiu has selected the "Snowflake" IMVironment.(!!! na, cu cumnatii iti permiti sa bagi si fulgii de nea in peisaj)

XY: care cumnat, frate?

XY: ma confunzi!

pascalinaclaudiu: nu frate

pascalinaclaudiu: esti R.. E..

XY: da

XY: dar nu am cumnati

pascalinaclaudiu: cum e in Irak?

pascalinaclaudiu: de unde esti?

XY: ma confunzi

pascalinaclaudiu: dar nu inteleg cum ai intrat la mine pe mess

(asa e, XY, ai gresit enorm intrand la claudel pe messenger, cu fulgii tai cu tot.)

ucide leapsha!

M-a pleznit cu leapsha in vizor Oby, piticul necrutator. 

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.

Omul-de-Zapada va scrie adresele pe plicuri, anul acesta. Este gradinarul lui Mos Craciun

(JRR Tokien- Scrisori de la Mos Craciun)
2. Fara sa verificati, cat e ora?

3?
3. Verificati

2.59 PM
4. Cum sunteti imbracat?

Pijama oranj fluorescent, papuci de casa in forma de cizme UGG, cu Snoopy
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

la ferestrele de messenger
6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?

Autobuz oprind in statie- tishnetul ala de frana sau ce o fi
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Alaltaieri. Incerc sa bat un record
8. Ati visat ieri noapte?Nu visez
9. Cand ati ras ultima oara?

Rad mai tot timpul, intrebarea pica bine.
10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?

Numa' goblen n-am
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Sanatatea nu se cumpara
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Episod din Huff, aseara, dupa You've got mail si fetele Gilmore
13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?

Da, ca n-am dus gunoiul. Stai, asta nu e neobisnuit
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?

Ma lasa nervii
15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca
Nu ma mai duc la Viena
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?

Beatrix sau Ilinca
17. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?

Matei, Toma sau Razvan
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Ei bine, da!
19. Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?

Treci inapoi pe Pamant! ( later edit: asta mi-a si zis, la 24 decembrie!)
20. Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?

Lumea
21. Va place sa dansati?

Ba bine ca nu! Rumba!
22. George Bush?

Da, ce-i cu el?
23. Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?

Muzica populara pe Etno, gresisem butonul si am ramas sa vad ce scria pe crawl
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?

Mos Craciun, Spiridusul lui si cei doi reni

suntem premianti, ce credeati?

Posesorii de bloguri, pasionatii de multimedia si de comunitati virtuale au fost premiati de revista „Time“ cu titlul „omul anului“.

Oricine a intrat in acest an pe Internet se poate lauda cu distinctia „omul anului“. Revista americana „Time“ ofera acest premiu pe 2006 comunitatii internautilor, pentru ca ei „modifica era informatica si sint cetatenii angajati ai noii democratii digitale“, motiveaza Richard Stengel, redactorul-sef al revistei.

articol complet aici, in Cotidianul

si atunci m-am indreptat spre el...

...si l-am intrebat: mie imi faceati semn cu farurile? Pe mine ma claxonati? 

Ce pot face cand trece o coloana de masini, bara la bara, de la stanga la dreapta si eu sunt pe straduta laterala?

Aud? 

Exact! 

Sa astept!
Stiti cum s-ar putea interpreta, in limbaj neautomobilistic, claxonatul acesta nervos si farurile clipocind isteric? Dat din maini ca gastele din aripi!

Dupa care am virat dreapta, linistita ca m-am abtinut si de data aceasta sa nu ma otarasc la cel din spate.

Da, cel din spate care de cum se face verde, de parca eu nu as fi, deja, in viteza I, cu piciorul pe acceleratie si ochii pe semafor.

Cel care face semnale luminoase cand eu sunt la limita vitezei legale, si el, clar, nu are cum sa se grabeasca mai mult de atat, fara sa incalce noul si chiar vechiul cod rutier.

am pus in brad un globulet cu numele vostru

Pe toti v-am cunoscut in ultimul an, aici, in blogosfera.
V-am agatat si in pomul meu de Craciun, ca sa va pot admira, sa va ating si sa ma oglindesc in voi, asa cum faceam in copilarie.

m-au botezat!

Petrecere de Xmas cu oamenii de la job, la rusi, ca in anii trecuti, mi-au zis.

Cum sunt noua printre ei am primit botezul.A fost ca la vaccin, in clasa a doua: m-am oferit prima din banda de boboci,. Am scapat cu viata.

v-am prins, vrajitoarelor!

M-am speriat rau: din link in link am ajuns pe pagina ei.
Nu stiam daca e de la Miazazi sau de la Miazanoapte, pregatisem deja caldarea cu apa ca sa o arunc peste nefericita, daca e chitita sa-mi faca ceva, un alt click si aflu, pe fundal gri- petrol de tip IT, ca Vrajitoarea RODICA imi ureaza buna venit si ca, dupa un alt click, vom putea continua cu navigarea.
E clar, STIA ca

din satul asta sunt eu!

astazi...

...am chef sa ma joc cu ceva mic si pufos. De exemplu sa smotocesc un catelus. Un Westie, daca se poate: sa ma pun jos langa el, sa il gadil, el sa se gudure si sa dea vesel din codita. Sa-i spun Mai, Pufulet! si el sa se rostogoleasca de placere. Si la sfarsit sa-i pun fundita rosie.

ia ghiciti!

Pe ce dau eu azi 1 milion de lei vechi?
Pe o amenda la politie: sase puncte pentru ca am virat la stanga de pe  Dorobantilor pe Dacia, cand semnul de interdictie se afla intr-un copac, bine ascuns de ramuri si chiar frunze, vara.  Pe deasupra, desi stiu ca e ceva de rutina sa sufli in fiola, m- am simtit de doi lei si m-am simtit obligata sa-i spun politistului ca nu am prietenii speciale cu paharul. Asta chiar a fost 13 cu ghinion, ce mai!

pune mana pe carte!

incoltita din doua parti ( LeMouton si Utopic) cad la pamant si cu ultima suflare imi scot tocul:

il inmoi, usurel in cerneala( neagra- indigo) si ma apuc sa scriu

cand sa dau pagina, vaz ca nu s-a uscat scriitura si astern, fin cenusa, deasupra, sa nu se strice bunatate de randuri.

ce carte v-as recomanda eu voua. ce mi-ar placea sa cititi si sa cadeti intr-o complicitate cu mine?

ce mi-a ramas in cap si pentru ce motive? 

1. pentru ca m-a facut sa ma scutur de ras.

2. pentru ca vizualizez si ma pun in pielea celui ce vede, celui ce face si celui caruia i se intampla lucruri.

traiesc cu spaima cu care m-am trezit dupa ce am scris #1 si #2, cand mi-am dat seama ca am uitat ceva. si daca mi se supara carticelele cand afla ce le-am putut face si am ales dintre ele toate doar una? Sa fie La Medeleni, pentru dulcea Olguta? Sa fie Douasprezece scaune, pentru zanaticul de Ostap Bender? nu, pe astea si pe multe altele le-ati citit cei mai multi dintre voi. s-ar putea sa va dezamagesc, dar vreau neaparat sa stiti si voi despre el:

Cer restituirea taxelor scolare- Karinthy Frigyes.

povestea e simpla: vazand ca nu reuseste nicicum sa dea piept cu cruda-i existenta, numitul Wasserkopf ( a se citi hidrocefal) merge hotarat la scoala unde ar fi trebuit sa primeasca o educatie severa si cere, pur si simplu, banii inapoi.  N-a meritat, doar, nici un sfantz, din moment ce el s-a trezit ca a trecut prin scoala ca lebada pe apa, nu?

Gestul lui tulbura apele la scoala. comitii, comitete, dileme si, in fine, solutii.

Elevul Wasserkopf sa fie examinat, sa se constate daca a ramas sau nu cu ceva din scoala.

Nu am cum sa reproduc un citat, nu am cartea la mine in Bucuresti.

Tin minte doar ca s-a ajuns la concluzia ca nu trebuie sa i se puna intrebari de genul: nu e asa ca Pamantul e rotund? Fapt pentru care una din temele de discutie a fost de cate ori se inscrie in distanta de la Pamant la Luna leafa unui functionar cadastral parasit de sotie pentru nu mai stiu cine?

Asta imi vine in cap, acum.

later edit: data viitoare am de gand sa va povestesc depsre JÓKAI MÓR

ce faci cand iti pierzi cheia?

-cand am uitat, odata, cheia acasa, am intrat prin balcon, pe la vecini.

-cand Mona si-a uitat cheia, mi-a dat telefon si am lasat Parcul Guell deoparte si am dat fuga pe Sardenya, sa-i descui.

- cand machieuza nu venise la serviciu si crainica trebuia pudrata, Gabi le-a cerut garzilor sa sparga usa.

- cand la clinica de cardiologie din Tirgu Mures nu s-a gasit cheia de la magazie pentru un stent, un om a murit.Pe masa de operatie.Cheia destinului sau statea intr-un buzunar, la cineva acasa.

povestea, pe larg, e aici

nici macar la copca nu ne putem duce:(

Voi mai tineti  minte trupa aceasta cand era la inceputuri? 

Cand fredonam "Astazi e duminiiiiiiiica!" ? 

Ce vremuri!

HOLOGRAF- BALADA PESCARULUI AMATOR

un dictator moare

Augusto Pinochet a murit. Ma intreb ce viata il asteapta pe taramul celalalt.

Nu mi s-a intamplat nimic grav, astazi am o dispozitie spre politica:) 

Augusto Jose Ramon Pinochet Ugarte pe numele sau, vedea lumina in zodia Sagetatorului si avea sa-si foloseasca sagetile din plin:  ia calea armelor si deprinde

ideea mea, ideea mea #4

stiati ca J.R.R. Tolkien a mai scris si altceva in afara de Stapanul inelelor?

China se pregateste de Craciun!

Doamnelor si domnilor, Craciun e peste tot!
De la Vascautii din deal si pana in Wuhan, in China, rumanii se pregatesc sa sarbatoreasca!

Dovada: cineca a cautat pe google retete de carnati, de acolo departe de tot...

PROBA

Visitor Detail
09 Dec, Sat, 06:25:16

Organization CHINANET Hubei province network
Continent Asia
Country ChinaState /
Region Hubei
City Wuhan
Referrer

ideea mea, ideea mea #5

Cel mai frumos e sa intri intr-o librarie, sa rasfoiesti cartile, sa le mirosi.

Sa stai ore in sir printre rafturi... 

Un singur motiv ma face, totusi, sa mai cumpar carti comandate pe internet: REDUCERILE!
Cand o carte costa 63RON si am de gand sa cumpar 5-6, 10% e ditamai cadoul. Ah exact o carte in plus!
Site-urile editurilor se misca, incet-incet, dar mai sunt si librarii de la care poti comanda carti pe internet: Diverta e una dintre ele, desi zau daca inteleg toata hartogareala dupa care stau sa astept la tejghea, dupa ce imi soseste comanda.

Factura fiscala mie, unui biet muritor, cand un bon e arhisuficient?

IDEEA MEA, IDEEA MEA #3

Sa punem datele cap la cap

1. E o carte
2. Mos Craciun obisnuieste sa le scrie, si el, copiilor...cand nu are timp il ajuta Marele Urs-Polar si chiar Ilbereth, secretarul mosului, un spiridus cu un scris caligrafic, nu tremurand ca al Mosului sau mai ingrosat, ca al Marelui Urs
3. Fragment:

Casa de pe Stinca, Virful Lumii, in apropiere de Polul Nord
Luni, 20 decembrie 1926

Dragii mei baieti,

Anul acesta tremur mai tare decit de obicei. E vina Ursului-Polar. Au fost cele mai monstruoase artificii si cea mai tare zdruncinatura din lume. Polul Nord s-a innegrit si stelele s-au desprins de la locul lor, iar Luna a crapat in patru- Omul din Luna a picat in gradina din spatele casei. Mi-a mincat destul de multe bomboane pentru pom, inainte de a se catara la loc sa repare luna si sa aseze stelele in ordine.
Apoi am descoperit ca renii au fugit, Alergau peste tot, rupind hamurile si friiele si aruncind darurile. Toate lucrurile erau impachetate, gata de calatorie, intelegeti, s-a intimplat in dimineata aceasta: era vorba de o sanie plina de figurine cu ciocolata, pe care o drimit de obicei mai devreme in Anglia. Sper ca ale voastre nu sunt prea strivite.

Ah, e o carte!

cui sa ma adresez?

Oameni buni, in tara noastra se intampla lucruri de neimaginat!
Ajunsese pe blogul cesta cineva care cauta pe google urmatoarele cuvinte cheie: "are lapte de mama in plaman"
E vreun bebelus in pericol si noi cautam solutia pe internet?
Ccautatorul de raspunsuri m-a abordat din Sighisoara.

ideea mea, ideea mea #2

Nu vi se pare fascinant ca Mos Craciun sa raspunda si cu scrisori, pe langa cadouri, epistolelor cu dorinte trimise de copii?
Acesta este un prim indiciu hint despre cadou.Nu am terminat aici!

ideea mea, ideea mea!

Am gasit un super cadou pe care il puteti face de Craciun: nu prea scump, rosu, de mare anduranta.
Va spun mai incolo despre ce e vorba.
O sa ma iubiti neconditionat!

potooooooooool!

9 din ultimii mei 20 de cititori cauta pe google mancare: retete de prajituri, retete din Argentina, reteta ecler, reteta caramel etc. Alti 3 inca mai cauta subtitrarea la Borat, iar pe restul i-am uitat.

Ma distrez: nu mai mananc prajitura de mult timp
Dedicatie: prajitura din cel mai vechi restaurant din Barceloneta Can Ramonet...

In imagine, un fel de milles feuilles cu zmeura proaspata strecurata in crema si glazura de caramel crocant. 

Zaza, am pus poze cu mancare pe blog! 

a voi si a vrea, o aducere aminte

a vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreáu, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vreám, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrúi, 3 sg. vru; conj. prez. 3 sg. şi pl. vrea; part. vrut; ger. vrând; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veţi, 3 pl. vor

a voí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. voiésc, 2 sg. voiéşti, 3 sg. voiéşte, 1 pl. voím, imperf. 1 sg. şi pl. voiám, 3 sg. voiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. voiáscă; ger. voínd; part. voít

APA!

citesc in Evenimentul Zilei ca sonda NASA a surprins niste imagini care indica prezenta apei in stare lichida pe suprafata planetei Marte.

aj vrea sa stiu daca:
cine ajunge pe Marte poate bea apa aceea si, daca nu are pahar, gaseste acolo?
e gazoasa sau plata?
e rosie, daca e de acolo?
in apa aceea inoata cineva?
daca este apa este si foc, si vant?

[articolul complet e aici, poza de aici]

pana aici!

Cam la 40 de ani, tunsa scurt, permanent tip Higiena. In halat alb, la lucru.

- Va rog sa imi schimbati medicamentul cu altceva. Contine efedrina si nu am voie sa iau asa ceva

- Nu am voie, nu am cum sa va dau banii inapoi.

- Nu trebuie sa imi dati banii, imi dati un alt medicament, cu un alt continut.

- Nu am voie, veniti maine intre orele 14 si 16, discutati cu dirigentele farmaciei.

Martora la discutie, fac stanga imprejur, scarbita si cu nasul brusc nemaicurgand (ca sa stiti si ce cautam eu acolo). 

Stiti de ce Helpnet si Sensiblu sunt grozave, chiar daca sunt mai scumpe?  Pentru ca au grija de tine pana cand iesi din farmacie. 

Stiti ce e penibil, jenant, socialist pentru ca nu schimba nimic din ce ai cumparat, desi ai bonul si produsul cumparat cu 1 minut inainte la tine? Farmacia de cartier! Sabotaj REMEDIO!
Mai citesc pe internet ca Remedio se lauda ca

leapsha pe mancate

Bunicuta , ci-i acela codonac? Si bunicuta , stergandu-si o lacrima ivita in coltul genei , va incepe asa cum incepeau povestile noastre :

A fost odata...... intr-o casa calda, o incapere numita bucatarie,cu un raft imens  ca de biblioteca publica plin de carti de bucate, taieturi din reviste si caiete umplute, pagina cu pagina, de retete cum numai in povesti mai afli, cu un dulap intreg plin de ustensile, oale, cratiti, tavi si forme de prajituri, cat sa stii ca iepurasii si pisicutele din turta dulce nu au fost facuti in casa lui Mos Craciun, ci de mainile mamei, o incapere in care Monica si fratele ei au petrecut mult timp lingand oale golite de crema, cersind margini de prajitura sau exclamand cu bucurie : "asta e defect/ cam ars" la cate un biscuit ce nu atingea perfectiunea cand era scos din cuptor. Urma sa fie al lor pe loc, asa fierbinte.
O incapere din care pulpele de pui nu ieseau cu os ci cu un cabanos fin pe mijloc, unde sarmalele erau mari, deoarece in interior se aflau 3 mai mici, unde gogosarii murati se rusinau daca erau prinsi goi, asa ca aveau prune sau conopida in mijloc, unde morcovii din muraturi erau in forma de fluturi, ca sa nu uitam ce mancam. Unde Zserbo, Kugelhoff si Puskin nu erau niste indivizi veniti la masa ci exact ceea ce mancam noi, unde s-a nascut faimosul Ou al lui Columb, fiert din zeci de alte oua, intr-o basica de porc cu mare atentie, ca sa ramana galbenusul la mijloc (acesta fusese fiert inainte si pus apoi in marea de albusuri)
Unde un banal mic dejun arata asa si de unde vin toate cele 5 feluri de mancare la gandul carora hipersalivez si acum, cand scriu.

1. rasol de gaina cu sos de visine si piure de cartofi pentru ca venea intotdeauna dupa supa grasa si galbena de gaina ( ce frumos era sa unesti boabele de grasime pana se faceau o insula mare!), cu taietei facuti in casa. Sosul de visine era, insa, marea bucurie. E simplu: unt topit cu faina, lapte si, cand se incheaga Bechamelul, se stinge cu compot de visine. Sosul se pune langa cartofii piure, bine frecat cu lapte si mult unt.
2. rulada cu piure de castane si visine Tin minte si acum cand a fost descoperita: intr-o revista din URSS (vad clar tiparitura)
Pentru ca slabiciunea mea, piureul de castane, se gasea rar pe piata in acei ani 85, mama mea s-a gandit sa inmulteasca ideea de castane cu frisca, il punea intr-o foaie de rulada, presara si visine (cred ca cele din visinata dadeau un gust mai bun) rula totul si acoperea totul cu glazura de ciucalata.Apoi mari decoruri: cum in poza asta inca nu aparusera, dar nu stiu de ce nu am surprins si finalul, de Pastele trecut.

3. Tort Puskin- nu atat pentru pentru gustul atata si atata de fiiiiiiiin, pentru cat de pufos si usor era ci pentru ca dureaza 24 de ore sa il faci. O adevarata bavaroaza in straturi, din mai mici in mai mari. S-a intamplat un Tort Puskin la familia mea de un revelion, pe un ger imens, numai bun sa raceasca toata compozitia, ore intregi, pe balcon. Vad si acum vizitele CTC ale mamei, vizitele secrete ale fratelui meu care se intorcea de afara cu degetul manjit de crema. Se face din cel putin un litru de frisca lichida, multe oua, vanilie, si fructe si piscoturi de sampanie, doar e pentru mari evenimente, nu? Il umileste din start pe mult mai pricajit in ochii mei tortul Diplomat, si de aceea, poate, se mananca atat de rar. Ca sa muncesti si sa simti sarbatoarea cu fiecare papila gustativa.
4. Krémes:pentru ca nu e doar o simpla prajitura, ci o adevarata categorie, cum aveam sa constat in Ungaria Asadar nu e acela simplu, de cofetarie de cartier, care, de cele mai multe ori e un milles feuilles deghizat in ceva cubic cu aspect de coliva, ci cel putin ala facut de mama, cremsnitul luxemburghez, care, intre cele doi foi de placinta are nu doar un simplu strat de crema de vanilie, ci si unul de frisca bine batuta cu gelatina. Foaia de deasupra ar fi jenanta daca ar fi pudrata cu zahar asa ca e desenata ( tip teste Rorschasch) cu ciocolata topita. In imagine un kremschnitt frantuzesc, cu mult caramel in crema si pe glazura. Stiam eu de ce luam cofetariile din Szeged la rand, ca sa vad care ce kremschnitt are in plus. Mici kremschnittul de la Capsa nu e de lepadat, pentru simplul motiv ca, asa cum nicaieri nu am mai gustat, cofetarii de acolo pun coaja de portocala in crema de vanilie.

5.gomboc(se pronunta gombotz): minunatele galuste cu prune ori caise, mere, banane. orice fruct prinzi in casa (cel cu mango, inventat de mine, e cel mai cel:)
Mare traditie la noi si mai la vest, in Ungaria: mananci cat mai multe galuste posibil!  Se fac adevarate concursuri iar castigatorii, imaginati-va, dau si cate 30 pe gat! Pentru marile gospodine: aluatul de knuddel, cu cartofi fierti zdrobiti, oua si faina, pentru cele moderne si grabite: aluatul de ecler, din ulei si apa, cantitati egale, fierte, aceeasi cantitate de faina aruncata in oala luata de pe foc si amestecata vartos. Peste care, la racire se toarna si ouale. Galustele formate se fierb pana se ridica la suprafata si apoi se tavalesc in pesmet fin incins in tigaie. Se presara si zahar (entru cine nu stie ca daca il amesteci cu pesmetul inainte sa il infierbanti, primeste un gust usor de caramel.)

Povestea ar mai putea continua mult si bine, cam cat un blog de sine statator, si e dedicata bunicii mele ( 82 de ani imediat, care, de Craciunul trecut, m-a torturat si m-a rugat sa ii scriu de mana o reteta dintr-o revista.. Un tort de ciocolata( din 12 oua!) pe care ma intrebam, atunci, cand voia sa il mai si faca, in contextul in care nu stiu daca a apucat sa prepare tot ce are si ea scris, in caietele de la ea de acasa si mamei mele, careia fratele  si tatal meu nu stiu sa ii multumeasca asa cum ar visa ea, dupa ce mananca, in fiecare zi, bunatatile care se intampla acolo.

Lectura obligatorie: Pastorel Teodoreanu si, mai ales, povestea cozonacilor, pentru ca anii trec cu mari tropote si riscam sa uitam, cu timpul, ce e acela un cozonac. Unul adevarat, facut din 50 de oua la un kilogram de faina, ca la mama acasa, experimental, si ca in scrierile lui Pastorel

LATER EDIT: intrucat, nu stiu cum se face, dar am banuit-o mereu pe optzecea ca de la ea a pornit leapsha asta si tocmai ea a ramas netagguita( iti spun eu, toti traiam cu impresia aceasta) o rog frumos de tot sa ma ierte si sa purceada la enumerat mancaruri alese din ganduri la fel de alese ( nu de alta, dar mi-e mila cand o stiu acolo, in tara lui Wurst, Sauerkraut si alte alea)

shhhhhhhht!

stau cu ochii pe cazan: fierbe urmatorul post.in care ..ta..ta..taaaaaaaaaaag, am fost rugata de Zaza sa scriu despre mancare.

Monica mananca.Pardon, scrie!

Brebu stramosesc- stravechi pamant Megiesesc...sau invers

Cine sunt brebenii? Ce face brebeanul de rand, in timp ce un consatean intra aici pe blog?

Pe malul Doftanei cea iute curgatoare, ferita de de vanturile aspre ce-si fac de cap in sud de tara, mai sus, pe dealuri, langa Campina, Brebu Megiesesc isi duce pasnica existenta, in trepidantul mileniu 3 pe care il numaram cu totii. Despartit, pe vremuri, prin musuroaie mari, case si pietre, Brebu Megiesesc sta acum, dimpreuna cu Brebu Manastire, Podu-Cheii si Petriceaua in ceea ce romanii numesc comuna. Comuna Brebu mai exact. Inceputurile asezarii se pierd in negura colbuita a istoriei. Cetesc ca la 1500 primavara ( 1529 şi 1543 mai exact) negustorii din Brebu vând marfă în Braşov-si vrednici mai sunt! In 1529 in valoare de 240 asprii, iar in 1543 de 300 de asprii „Ion din Brebu împreună cu Vlad şi Radu din Băneşti au fost la Braşov unde au vândut peşte şi anume: Ion din Brebu, crop(crap) 1 şi ½ şi somn ½ pentru care a luat 15 asprii, Vlad din Băneşti corp 2 şi cete (somn) 1 pentru care a luat 16 asprii” are Brebu peste, precum se vede, de sute de ani!

Si un harnic Consiliu Loca: iata planul pentru 2004: Extindere reţele de distribuţie a apei în comuna Brebu, satele Brebu Mănăstirei şi Brebu Megieşesc.

Brebu Megiesesc PRAHOVA lat. 45.1833 long.25.7666

poftim cultura!

Seria Brebu Megiesesc continua timid, cu o dilema.
Daca internetul imi da ca Brebu e in Prahova, ce are trackerul meu?

adsl86-34-215-218.romtelecom.net
IP Address 86.34.215.218
Date 05 Dec, Tue, 12:31:33
Organization Romtelecom Data NetworkContinent Europe
Country RomaniaState / Region Giurgiu
City Brebu Megiesesc
Javascript Enabled

Ghete noi, sa le umple Moshu'

cetitori din toate colturile lumii!

...va iubesc!
Ca sunteti din Iasi, Alba Iulia, Timisoara, Japonia, State, Vietnam ( saracu' de el, cum o fi ajuns la mine?)
Si, mai ales, din Brebu Megiesesc unde n-am ajuns jamais dar despre care sunt extrem de foarte curioasa.

Urmeaza cate ceva despre Brebu.

plusuri si minusuri

imi plac:
mirosul de farmacie
semnalele sonore de pe Aeroportul Otopeni
cum se vede luneta mea dungata cand dau drumul la dezaburire
cum face coala groasa de calendar pe care o rup la sfarsit de luna
dovleacul, cartofii dulci, budinca de orez cu stafide pantofii noi
albastrul
mirosul de ploaie de vara
cearsafurile apretate ( desi nu fac asta, iar mama nici atat...culcus pentru acarieni!)
mirosul de carte nouavanilia
mirosul de var proaspat
espresso scurt, sa stea lingurita( neaparat micuta!) dreapta in ceasca
sa scriu cu stiloul pe hartie aspra. as presara si cenusa, daca as putea.
ghimbirul
sa plimb in gura ciocolata cu alune( de padure!) pana se dizolva dulcele si raman cu alunele( intregi!) pe care sa le pot, apoi, rontai
sa rad pana la stadiul de criza de ras
creioanele cu mina de 0.5 ( unde or fi cele Hardmuth sau cu radiera Elephant, Olguta?)
sa merg la film la Elvira Popesco.
piureul de castane
orice rasfaturi olfactive fructate sau mai cu mosc.
turta dulce cu o mie de mirodenii( fara oglinda in forma de inimioara, da? ca nu suntem la iarmaroc!

nu imi plac:
mirosul de benzina
blugii de tip tabla
mirosul ascutit de pivnita ( e mucegai, stiu)
ciorapii de dama...ca se rup cand ti-e lumea mai draga.
chelnerii care iti spun cat e nota si nu-ti aduc nimic scris, sau aduc o foaie dictando aiurea de tot
mirosul de clor
cand ma strange, brusc, ceasul de la mana
sa aud discutii cu bani: am bani, nu am bani, totuna
Gara de Nord
zgomotele din scara de bloctocurile inalte ( cu exceptia filmului)
vanzatoarele care nu iti dau rest, sau iti dau bomboane in loc( nu mananc!)
oamenii care ma tutuiesc desi nu am frecventat aceleasi locuri( uite, sunt zen si nu spun "aceleasi biblioteci")
gri
claxoanele ( si daca sunt in casa ma simt vizata)
frisca artificiala cu aere de naturala
fantzii
mirosul de ceapa prajita, carnati fripti, varza a la Cluj si alte mancaruri grase care imi vine din camara( vecinii mei gatesc acolo?!)
sa fac ordine
y cu trema
sa car greutati
revistele culinare romanesti
canile inguste
sa cer
servetelele de hartie
mitomanii
fibrele sintetice
sa vorbesc la telefon

Mircea...

sunt ingrozita

iata!

Ca tot ma plangeam de combinatia de litere pe care trebuie sa o tastez, cand mai am de comentat pe undeva..

Ca n-o retin defel ca mi-e teama sa nu scriu altceva, ca daca litera mare sau litera mica?

ei bine, pe asta nu mi-a fost greu s-o retin!